Expertiza unor etape ale circuitului tehnico-economic al marfurilor

1. Obligatiile si raspunderile partilor in circuitul tehnico-economic al marfurilor

Partile care participa la circuitul tehnico-economic al marfurilor sunt furnizorul, carausul si destinatarul. Ei au obligatii si raspunderi stabilite prin acte normative, in scopul asigurarii integritatii calitative si cantitative a produselor.

a) Obligatiile si raspunderile furnizorului

Furnizorul este obligat:

- sa pregateasca in mod corespunzator loturile pentru livrare;

- sa expedieze marfurile conform contractului;

- sa intocmeasca si sa ataseze documentele de transport (scrisoare de trasura pe calea ferata, foaie de parcurs pentru transport rutier, conosament pentru transport pe apa) in care trebuie sa se precizeze natura marfii si starea in care s-a predat carausului.

Expedierea marfurilor cuprinde o serie de operatiuni distincte si anume:

- programarea transporturilor;

- ambalarea marfurilor corespunzator cu specificul acestora (higroscopicitate, fragilitate, volatilitate etc) si cu conditiile de transport. La ambalare trebuie sa se tina cont de normativele si standardele de ambalare, marcare, etichetare;

- verificarea mijlocului de transport pentru a constata daca este apt pentru incarcarea marfii respective. Eventualele obiectii ale furnizorului se transmit carausului care, daca mentine mijlocul de transport preia raspunderea pentru vicieri sau pentru pierderi si sustrageri in timpul transportului;

- incarcarea marfurilor in mijloacele de transport cade adesea in sarcina furnizorului. In timpul acestor operatii trebuie respectate normele tehnice de folosire a mijlocului de transport si cele care privesc asigurarea integritatii marfii pe durata transportului (inclusiv ancorarea, legarea etc.);

- expedierea marfurilor la adresa indicata de beneficiar este tot obligatia furnizorului. Indicarea inexacta, incompleta sau eronata a adresei de destinatie in documentul de transport provoaca intarzieri in transport, creste riscul deteriorarilor, duce la plati suplimentare si, ca atare, poate provoaca litigii.

Raspunderea pentru integritatea marfii difera in functie de momentul predarii acesteia. Raspunderea furnizorului este angajata astfel:

- pana in momentul predarii catre caraus, atunci cand livrarea s-a facut prin receptie la furnizor si expedierea marfii cade in sarcina furnizorului, sau daca marfurile raman in custodia furnizorului si expedierea lor cade in sarcina furnizorului;

- pana in momentul predarii efective catre beneficiar, atunci cand, dupa receptia la furnizor, beneficiarul ridica marfurile direct de la furnizor, sau expeditia cade in sarcina beneficiarului, sau daca in urma receptiei marfa ramane in custodia furnizorului, ridicarea ei fiind sarcina beneficiarului, ori daca receptia se face la beneficiar, iar marfurile au fost transportate la locul receptiei de catre furnizor.

Continutul raspunderii furnizorului se refera la lipsurile calitative si cantitative ale marfurilor, daca aceste lipsuri sunt cauzate de obligatiile care ii revin.

Respectarea riguroasa a calitatii produselor livrate potrivit prevederilor de contract este raspunderea fundamentala a furnizorului. Livrarea de produse necorespunzatoare duce la obligatia de inlocuire sau reconditionare si poate crea si obligatia platii unor penalitati si daune.

b) Obligatiile si raspunderile carausului

Carausul este obligat sa primesca marfa, sa execute transportul, si sa predea marfa la destinatie.

Contractul de transport implica predarea efectiva a marfii de catre expeditor si preluarea ei de catre caraus. Neindeplinirea obligatiilor de verificare de catre caraus poate avea consecinte negative pentru acesta.

Este important sa se marcheze exact momentul in care marfurile sunt preluate de catre caraus, raspunderea lui incepand sa decurga din acel moment.

Carausul este obligat sa verifice la primire natura si cantitatea marfurilor si sigiliile aplicate. El trebuie sa refuze primirea pentru transport a marfurilor ambalate necorespunzator si a celor incarcate si fixate necorespunzator. Primirea marfurilor de catre caraus fara obiectiuni constituie prezumtia ca au fost respectate conditiile prevazute de lege.

Pentru deficientele care apar pe parcursul transportului raspunderea este a organizatiei de transport, care raspunde de integritatea marfii din momentul primirii pana la eliberarea catre destinatar.

Predarea marfii la destinatie consta in verificarea obligatorie de catre caraus, impreuna cu destinatarul, a sigiliilor si marcajelor pe mijlocul de transport sau pe colete si in verificarea sumara a continutului. Daca totul se gaseste in ordine, aceasta se consemneaza pe documentul de transport. Daca se constata urme de violare, pierderi, avarii etc, descarcarea se opreste si se incheie un proces verbal intre reprezentantul carausului si destinatarului.

In cazul in care exista banuieli ca lipsurile constatate se datoresc unor infractiuni, se sesizeaza organele de urmarire penala si mijlocul de transport se retine pana la prezentarea acestora.

Exista situatii in care carausul poate fi absolvit de raspundere pentru degradarea marfurilor si anume:

- daca degradarea s-a produs din cauza de forta majora;

- daca degradarea s-a produs din culpa furnizorului sau destinatarului ori daca insotitorul delegat de furnizor sau destinatar nu a luat masurile necesare;

- daca prejudiciul a fost cauzat de unele proprietati proprii marfurilor, care au provocat sfaramarea, spargerea etc.;

- daca prejudiciul s-a produs datorita unor vicii ascunse ale ambalajului;

- daca scaderea masei produselor s-a datorat perisabilitatilor.

d) Obligatiile si raspunderile destinatarului

Destinatarul este obligat:

- sa verifice identitatea marfurilor;

- sa verifice marfurile din punct de vedere cantitativ;

- sa verifice din punct de vedere calitativ marfurile primite.

Beneficiarul indicat in documentul de transport este singurul indreptatit sa primeasca incarcatura si carausul raspunde fata de destinatar daca marfa a fost eliberata din culpa sa altui agent economic.

Analiza: Informatii despre procesul de evaluare - selectare a ofertelor de proiect Proiect: Continutul finantelor firmei: functia financiara a firmei

Primirea marfurilor de catre destinatar cuprinde o serie de activitati si anume:

- primirea documentelor de transport;

- examinarea starii exterioare a mijlocului de transport;

- cercetarea si apoi deschiderea sigiliilor de pe mijlocul de transport;

- verificarea continutului mijlocului de transport;

- controlul modului in care se executa descarcarea marfurilor si introducerea lor in depozit.

Raspunderea pentru integritatea marfii pe parcursul de la locul de descarcare la locul de depozitare este a destinatarului.

Primirea marfurilor de catre destinatar si atestarea scrisa a primirii il elibereaza pe caraus de obligatiile pe care le-a avut.

La primirea marfurilor de la caraus destinatarul este obligat sa efectueze receptia cantitativa si calitativa in termen legal. Termenul legal este de 6 ore pentru marfurile usor alterabile si de 5 zile pentru celelalte marfuri. Termenul legal decurge din momentul primirii marfii in depozitul destinatarului in cazul livrarilor din aceeasi localitate si respectiv din momentul eliberarii marfii din gara, autogara, aeroport sau punct de destinatie in cazul livrarilor din alte localitati.

In caz ca la destinatie se constata deficiente cantitative sau calitative fata de cele prevazute in contract sau in actele de livrare, beneficiarul are obligatia sa-l instiinteze pe furnizor ca acesta sa trimita delegat sa participe la verificarea produselor. Daca se considera ca unele lipsuri se pot imputa carausului, beneficiarul este obligat sa-l instiinteze si pe caraus pentru a trimite si el un reprezentant care sa participe la constatarea lipsurilor. Numai in aceste conditii constatarea este opozabila atat furnizorului cat si carausului.

2. Expertiza receptiei calitative

Receptia loturilor de marfuri

Receptia este verificarea cantitativa si calitativa care se executa la trecerea marfurilor din proprietatea furnizorului, in proprietatea beneficiarului, respectiv de la producator la intreprinderea comerciala cu ridicata sau cu amanuntul. Astfel, receptia are rolul unui filtru care impiedica patrunderea pe piata a produselor necorespunzatoare si este un moment important al relatiei dintre furnizor si beneficiar, cu repercusiuni asupra consumatorilor.

Numeroase litigii au la origine erori privind receptia. Posibile greseli care apar la trecerea marfurilor de la furnizor la beneficiar sunt cele legate de identificarea loturilor, de identificarea produselor calitativ necorespunzatoare si a ambalajelor necorespunzatoare, de intocmirea documentelor de livrare si expedierea lor odata cu marfa, de modul de intocmire a documentelor de verificare.

Receptia este definita in mai multe feluri, functie de modalitatea mai mult sau mai putin complexa de abordare a problemei.

In practica curenta, prin receptie se intelege primirea si acceptarea marfii de la o alta unitate.

Din punct de vedere merceologic, receptia este operatia de verificare calitativa si cantitativa a loturilor de marfuri, efectuata de catre client, pentru stabilirea gradului de concordanta a calitatii reale cu calitatea prescrisa sau contractata.

In sensul legii, prin receptie se intelege executarea efectiva, materiala si integrala, a identificarii cantitative si calitative a produselor de catre delegatii partilor contractante, pentru a stabili daca acestea corespund prevederilor contractuale.

Astfel, receptia este actul care constituie instrumentul probator al verificarii cantitative si calitative a produselor si cuprinde manifestarea de vointa a partilor pentru realizarea de efecte juridice.

In acest mod, receptia se deosebeste de autoreceptie. In cazul receptiei manifestarea de vointa se realizeaza concomitent si concordant prin semnarea procesului verbal de catre delegatii partilor contractante, iar in cazul autoreceptiei, manifestarea de vointa este realizata numai cand beneficiarul, prin comisia sa de primire, accepta produsele.

Scopul receptiei este nu numai de a controla modul in care furnizorul si-a indeplinit obligatiile contractuale, ci si de a verifica in ce masura carausul si-a respectat obligatiile pe care si le-a asumat cu privire la pastrarea integritatii cantitative si calitative a marfurilor pe durata transportului.

Expertizarea receptiei calitative trebuie sa ajute la stabilirea raspunderii materiale pentru pagubele aduse ca urmare a receptionarii unor marfuri care nu corespund calitativ sau cantitativ.

In vederea stabilirii locului si momentului vicierii produsului, expertiza abordeaza atat aspectul cadrului legal, cat si pe cel al tehnicii receptiei.

2.2. Organizarea receptiei calitative a loturilor de marfuri

Receptia unui lot de marfa consta dintr-o verificare cantitativa si calitativa efectuata de catre beneficiar, cu sau fara participarea furnizorului. In cursul receptiei se urmareste corespondenta marfii livrate de catre furnizor cu criteriile legale si cu cele contractuale. Rezultatul receptiei exprima, deci, modul in care furnizorul a respectat prescriptiile de calitate, identitate, marcare, etichetare, ambalare si de atestare a calitatii.

Din punct de vedere tehnic, receptia loturilor de marfuri se compune din trei categorii de operatii de baza succesive si anume:

- verificarea documentelor contractuale si a celor care insotesc lotul,

- identificarea lotului,

- verificarea cantitativa si calitativa a lotului supus receptiei, inclusiv, daca este necesara, prelevarea de probe, pregatirea si analiza acestora.

Pe langa acestea, receptia mai necesita si o serie de alte operatii, cum sunt consultarea documentelor care prescriu calitatea produselor si intocmirea documentelor de receptie sau de respingere a lotului.

Locul efectuarii receptiei poate fi sediul furnizorului, in prezenta ambelor parti, sau sediul beneficiarului. Receptia la sediul furnizorului prezina avantajul ca evita transportul inutil al loturilor de marfuri respinse; de asemenea, este eficienta in cazul marfurilor complexe (aparate radio, televizoare etc), fiind posibila folosirea la receptie a aparaturii de care dispune furnizorul. Este indicata, de asemenea, la livrari in cantitati mari si la intervale scurte, ceea ce justifica prezenta delegatului beneficiarului la furnizor.

Receptia la sediul clientului, de exemplu la depozitele societatilor de comert cu ridicata ca beneficiari, se executa de catre comisia de receptie a beneficiarului.

Procedura de verificare a calitatii la receptie este aceea convenita prin contract, conform cu normativele, cel mai adesea standardele. Schema de verificare a calitatii se alege functie de caracterul lotului de marfa, potrivit celor expuse in capitolele anterioare.

Daca in timpul desfasurarii receptiei, lotul de marfa este gasit necorespunzator, se invita un reprezentant al furnizorului. In cazul neprezentarii acestuia, comisia de receptie se completeaza cu un reprezentant al unui agent economic neutru, sau al unui organ de stat. Constatarile comisiei se consemneaza intr-un proces verbal si marfa este pusa la dispozitia furnizorului pentru returnare, reconditionare sau alta destinatie.

De multe ori, in cadrul receptiei este necesara executarea unor analize de laborator, ele constituind dovezi incontestabile. Pentru ca analizele sa fie intr-adevar obiective, este necesar ca recoltarea probelor sa fie facuta de personal competent, in conditii care sa asigure reprezentativitatea probei recoltate pentru toate caracteristicile intregului lot supus receptiei, regula valabila si daca analiza serveste unei expertize.

Recoltarea se face astfel incat sa se poata constitui mai multe probe identice si anume proba de analiza, o contra-proba, o proba rezervata organelor de stat si o proba rezervata producatorului.

Modalitatea concreta de recoltare a probei este aceea prevazuta in documentatia oficiala. Buletinele de analiza ale probelor care nu au fost recoltate in conditiile prevazute de lege nu au putere probatorie. Aceleasi reguli sunt valabile si in ce priveste metoda de analiza aplicata.

Nerespectarea acestor conditii poate fi sursa neintelegerilor dintre parti cu privire la calitatea produselor.

Constatarile comisiei de receptie se inscriu intr-un proces verbal. Procesul verbal de receptie poate fi invocat ca instrument de dovada, de aceea trebuie intocmit cu foarte mare grija, cu toate elementele necesare si conform cu metodologia stabilita legal. Procesul verbal de receptie are forta probanta certificand atat cantitatea, cat si calitatea marfurilor receptionate.

In mod obligatoriu, procesul verbal de receptie trebuie sa mentioneze data si locul efectuarii receptiei, componenta comisiei de receptie, starea reala a marfurilor receptionate, sa ateste preluarea efectiva a marfii de catre beneficiar, cu evidentierea precisa a tuturor deficientelor calitative eventuale, a urmelor de violare, spargere, distrugere de sigilii, sustrageri etc.

Comisia de receptie are obligatia de a tine evidenta privind calitatea marfurilor receptionate si aceea a marfurilor refuzate. Aceste evidente constituie surse primare in caz de reclamatii, litigii sau expertize.

Efectele juridice ale receptiei, care pot fi folosite in expertiza, sunt:

- stabilirea cantitatii si calitatii produselor livrate;

- eliberarea furnizorului de obligatiile asumate contractual, prin confirmarea executarii livrarii marfurilor contractate;

- stabilirea momentului trecerii marfurilor din patrimoniul furnizorului in cel al beneficiarului, moment din care este angajata si raspunderea furnizorului pentru intarzieri, nelivrari sau executarea necorespunzatoare ale obligatiilor contractuale;

- stabilirea datei de la care incepe sa curga termenul de garantie;

- stabilirea datei de cand incepe obligatia de plata a pretului marfii.

2.3. Particularitatile expertizarii receptiei

In cazul expertizarii merceologice a receptiei, pe langa stabilirea gradului de concordanta a calitatii reale cu calitatea prescrisa, se urmareste modul in care s-a respectat tehnica receptiei calitative, modul in care s-a fundamentat decizia de acceptare sau de respingere a lotului supus receptiei, consecintele receptiei calitative pentru pastrarea si comercializarea produselor si in privinta termenului de garantie. Scopul expertizei se poate rezuma deci in urmatoarele:

- stabilirea factorilor care au generat degradarea unui lot de produse;

- stabilirea corectitudinii cu care a fost efectuata receptia lotului de produse.

In cadrul acestei expertize, se verifica toate activitatile pe care le-a prestat comisia de receptie cu ocazia verificarii lotului respectiv de produse, atat operatiile preliminare receptiei, cat si operatiile de receptie propriu zisa.

Receptia se efectueaza asupra unor loturi de produse, deci si expertiza se va referi la aceste loturi.

2.4. Consecintele livrarii marfurilor necorespunzatoare calitativ

Din punct de vedere al expertizei receptiei, marfuri necorespunzatoare calitativ sunt acele marfuri ale caror caracteristici de calitate nu corespund valorilor inscrise in documentele la care partile contractante au facut referire in contractul economic.

Raspunderile pentru livrarea de marfuri calitativ necorespunzatoare sunt stipulate in legislatia privind contractele economice si cea privind asigurarea si controlul calitatii produselor si serviciilor.

Legislatia economica interzice si sanctioneaza livrarea de catre furnizor a produselor calitativ necorespunzatoare, dar si receptionarea de catre beneficiar a unor loturi necorespunzatoare calitativ poate atrage raspunderea materiala si suportarea, alaturi de furnizor a eventualelor daune. De asemenea, legea stabileste si raspunderea in perioada de garantie si ulterior acesteia, pentru viciile ascunse.

Furnizorul are obligatia sa emita certificate de atestare a calitatii, de a marca si eticheta produsele in mod corespunzator. Incalcarea acestei obligatii, dar si receptionarea produselor neinsotite de certificatul de atestare a calitatii se sanctioneaza conform legii.

a) Raspunderea furnizorului pentru calitatea produselor in timpul termenului de garantie

Pe perioada termenului de garantie, termen care trebuie sa fie prevazut in contractul incheiat intre furnizor si cumparator, furnizorul raspunde pentru pastrarea de catre produsul pe care l-a livrat a caracteristicilor calitative la valorile inscrise in documentele de atestare a calitatii. In termenul de garantie, furnizorul raspunde pentru toate tipurile de vicii, aparente sau ascunse, existente in momentul predarii - primirii produselor ori aparute ulterior.

Pentru ca raspunderea furnizorului sa fie angajata, beneficiarul trebuie sa dovedeasca vina furnizorului pentru faptul ca produsele nu si-au pastrat caracteristicile de calitate.

b) Consecintele livrarii de produse cu vicii aparente

Viciile aparente sunt defectele care pot diminua calitatea produselor prin modificarea unor indici de calitate si pot fi identificate cu ajutorul procedeelor uzuale de verificare si cu mijloacele tehnice corespunzatoare la receptie sau la verificarea produselor la destinatar.

Consecintele livrarii produselor cu vicii aparente depind de gravitatea viciilor. Daca, datorita viciilor, produsele devin inutilizabile, beneficiarul poate respinge la receptie lotul respectiv. Daca defectiunile sunt mai putin grave, dar este necesara reconditionarea produselor, beneficiarul, de comun acord cu furnizorul, poate actiona intr-un mod exemplificat prin urmatoarele:

- restituie produsele in vederea reconditionarii. In acest caz se considera ca furnizorul nu si-a executat obligatia de livrare;

- reconditioneaza singur produsele daca dispune de mijloacele adecvate, pe cheltuiala furnizorului;

- se stabileste o reducere a pretului.

Daca produsul este refuzat pentru vicii aparente, obligatia de livrare a furnizorului se considera ca neexecutata si acesta va suporta penalizarile de intarziere de livrare sau de nelivrare, daca o noua livrare nu e posibila. Daca, insa, reconditionarea se efectueaza de catre beneficiar, furnizorul nu se poate supune platii penalizarilor de intarziere.

c) Consecintele livrarii produselor cu vicii ascunse

Viciile ascunse sunt defectele care diminueaza calitatea produselor, dar care nu pot fi constatate la receptie sau verificare. Pot fi considerate drept vicii ascunse defectele plasate in locuri inaccesibile comisiei de receptie sau defectele pentru a caror punere in evidenta sunt necesare analize ori incercari laborioase, cheltuieli mari si aparatura deosebita de depistare.

Pentru ca sa fie angajata raspunderea furnizorului, beneficiarul trebuie sa dovedeasca existenta viciilor acunse apeland eventual la o expertiza merceologica.

Furnizorul raspunde pentru viciile ascunse ale produsului si dupa expirarea termenului de garantie, pe toata durata normala de viata a produsului.

Raspunderile pentru viciile ascunse ale produselor sunt similare cu cele pentru viciile aparente si, in ambele cazuri, livrarea produselor necorespunzatoare este considerata ca o nelivrare, adica neexecutarea obligatiilor contractuale de livrare.