Teoria si modelul HARROD-DOMAR

Teoria si modelul HARROD-DOMAR

Teoria si modelul lui Keynes erau dominate de primatul consumului si al cererii. Acestea si-au gasit expresia in principalul paramentru al modelului sau "multiplicatorul investitiilor" (

Keynes a aratat cum se poate ajunge - pe termen scurt - la ocuparea deplina a fortei de munca. Dar, el nu s-a preocupat de cercetarea conditiilor ce trebuie indeplinite, pentru ca economia sa continue sa produca la acest nivel (pe termen lung).

Analizele intreprinse de Harrod si Domar asupra acestei probleme, au ajuns la concluzia ca pentru a asigura deplina ocupare pe termen lung trebuie indeplinite doua conditii:

1. In primul rand, economia trebuie sa investeasca, in fiecare an, atat cat este necesar pentru deplina ocupare a resurselor de munca disponibile. Daca investitiile scad sub acest nivel, cererea efectiva va fi insuficienta pentru a asigura ocuparea deplina.
2. In al doilea rand, pentru a asigura deplina ocupare pe termen lung, ritmul cresterii venitului national trebuie sa egalizeze cresterea numerica (fizica) a fortei de munca plus cresterea productivitatii muncii.

Daca, in fiecare an, numarul lucratorilor creste cu n%, iar productivitatea individuala creste cu a%, atunci pentru ocuparea deplina a resurselor de munca, venitul national (Y) trebuie sa creasca anual cu (n+a)%.

Adica:

Daca venitul national creste cu mai putin decat atat, ocuparea nu va fi deplina, adica vor exista someri.

Harrod introduce in modelul sau "coeficientul marginal al capitalului" (C_m=ΔK/ΔY=l/ΔY) care este un parametru al productiei si ofertei.

Spre deosebire de modelul keynesist, care era static, Harrod si Domar elaboreaza un model dinamic de crestere economica.

Harrod arata ca intr-o economie dinamica se modifica:

• nivelul venitului;
• conditiile fundamentale;
• cresterea populatiei;
• progresul tehnic;
• productivitatea muncii.

Pe Harrod il intereseaza necesarul de economii care urmeaza a fi transformat in capital pentru a realiza o economie dinamica. Daca conditiile fundamentale ale cresterii economice (cresterea populatiei si productivitatea muncii) sunt variabile independente si cunostintele tehnice raman constante, atunci nevoia de capital va creste in acelasi ritm cu cresterea populatiei si ea va putea fi satisfacuta daca populatia economiseste o fractiune constanta din venitul ei total. Marimea acestei fractiunii depinde de coeficientul capitalului, iar daca procesul tehnic este neutru, coeficientul ramane constant.

Adica:

Lucrare: Motivatia si satisfctia in munca -premisele reusitei si succesului profesional Lucrare: Procesul asigurarea calitatii - tratarea produsului neconform

unde:

s^, - inclinatia marginala spre economisire (ΔS/ΔY);

- rata de crestere a populatiei;

C_m - coeficientul marginal al capitalului (ΔK/ΔY)

Dupa ce se stabileste astfel nevoia de capital suplimentar (ΔK) pentru ocuparea deplina a fortei de munca, Harrod urmareste sa evidentieze factorii care determina "inclinatia spre economisire".

"Teoria propusa de mine - sustine Harrod - presupune. sa impartim economiile individuale in doua parti:

1. cele ce-i sunt necesare omului pentru satisfacerea necesitatilor in timpul vietii sale;
2. cele ce sunt destinate pentru transmiterea prin mostenire".

Pentru a obtine "totalul tuturor economiilor societatii.trebuie ca surplusul de economii al corporatiilor sa fie adaugat la economiile particulare, care sunt determinate de motivele personale".

In modelul Harrod, in care coeficientul capitalului este constant, rata acumularii este egala cu rata de crestere a populatiei. Deci nevoia cresterii de capital (ΔK/K) va creste in acelasi ritm cu cresterea populatiei, adica:

ΔK/K = Δn/n;

Iar aceasta crestere va fi satisfacuta daca:

sau

sau daca :                              

Harrod sesizeaza ca intre ritmul de crestere economica necesar utilizarii maxime a principalelor resurse (si in deosebi a fortei de munca ) si ritmul inregistrat in realitate, pot exista diferente.

Ecuatia fundamentala a modelului sau este:

sau

unde

G- rata cresterii economice (s^,/C_m)

C_m - coeficientul marginal al capitalului (ΔK/ΔY).

S^, - inclinatia marginala spre economisire (ΔS/ΔY)

 - productivitatea marginala a investitiilor (ΔY/Δl).

O asemenea relatie presupune ca, in mod obligatoriu, toate economiile societatii sunt investite.

Harrod distinge trei rate ale cresterii economice si anume:

1. G_w - rata garantata (warranted rate of growth);
2. G_n - rata naturala (natural rate of growth);
3. G_t - rata reala (true rate of growth).

Rata garantata este aceea care asigura investitiilor obtinerea venitului dorit; rata naturala asigura ocuparea deplina a fortei de munca si utilizarea integrala a celorlalti factori de productie; iar rata reala este cea realizata efectiv.

Harrod confera ratei garantate (G_w) rolul de factor principal al echilibrului si cresterii economice.

"Rata garantata ofera posibilitatea ca oferta si cererea de marfuri si servicii sa ramana in stare de echilibru". In mod implicit, atat Harrod, cat si Keyes, fac din obtinerea profitului scontat de intreprinzator, elementul hotarator al echilibrului.

Daca :

economia este perfect echilibrata iar ocuparea resurselor de munca este deplina.

Daca:

• G_t > G_w - dimensiunile capitalului sunt pentru intreprinzatori ineficiente. Acestea ii determina sa sporeasca comenzile, fapt ce favorizeaza starea de expansiune economica. Trebuie remarcat ca intr-o astfel de situatie C>C_m, ceea ce inseamna ca efortul investitional pe unitate de venit scade in perioada de  prosperitate ;
• G_t<G_w - se reduce cererea de noi capitaluri iar activitatea economica se restrange, conducand spre recesiune economica. Totodata, C<C_m adica efortul investitional pe unitate de venit creste in perioada de declin ;
• G_t >G_n - inseamna ca cresterea economica se realizeaza in conditiile folosirii unor resurse suplimentare fata de cele nationale (provenite din emigratie) ;
• G_t<G_n  rata cresterii anuale a venitului este inferioara celei necesare ocuparii depline a resurselor de munca disponibile. In aceste conditii apare somajul;
• G_n<G_w - cresterea economica poate fi incetinita din insuficienta resurselor de munca. Situatia poate fi depasita numai daca tara respectiva beneficiaza de imigratie;
• G_n>G_w - ritmul cresterii economice asigura investitorilor veniturile scontate, dar nu se ocupa integral resursele de munca. Exista o presiune a ofertei de munca asupra locurilor disponibile din economie ceea ce va determina reducerea salariilor si somaj.

Daca se elaboreaza teoria despre ratele garantate naturale si reale de crestere, Harrod considera ca in fata stiintei economice stau 2 sarcini principale :

1. lupta impotriva oscilatiilor ciclice ale productiei (impotriva indepartarii lui G_w de G_t).
2. lupta impotriva depresiunii economice (impotriva indepartarii lui G_w de G_n).

Harrod apreciaza ca din punctul de vedere al rezolvarii primei sarcini, politica Keynesista de manipulare a ratei dobanzii, este insuficienta. Dobanda este o suma foarte mica in comparatie cu profiturile sau pierderile totale, care se inregistreaza in conditiile oscilante ale preturilor. El propune crearea unui fond stabilizator de marfa, care sa asigure schimbul unitatii banesti pe un sortiment permanent de marfuri, lichidand astfel oscilatiile ciclice ale preturilor si ale productiei.

Rolul fondului stabilizator este dublu:

1. in perioada crizei de supraproductie statul trebuie sa cumpere marfuri, impiedicand reducerea productiei si scaderea preturilor.
2. in perioada de boom trebuie sa vanda marfa, prevenind cresterea exagerata a preturilor si sporirea exagerata a productiei .

Sumele incasate din vanzari se vor compensa cu cheltuielile de cumparare si deficitul bugetar nu va lua proportii ingrijoratoare.

In privinta luptei inpotriva depresiunii cronice, Harrod, ca si Keynes, propune reducerea ratei dobanzii. Harrod nu accepta insa masuri de politica inflationista, ci propune: emiterea de obligatii de stat fara dobanda, iar cu sumele obtinute sa se crediteze economia, fara dobanda. In felul acesta statul ar prelua de la populatie economiile si le-ar transforma in investitii pe termen lung.