Caracteristicile inflatiei si cauzele care genereaza inflatie

Caracteristicile inflatiei si cauzele care genereaza inflatie

Principalele cauze ale inflatiei sunt:

• Inflatie prin moneda - inseamna producerea de multa moneda care depaseste oferta reala de bunuri si servicii.

Aducand o crestere a cererii de marfuri care la randul ei duce la cresterea preturilor. Cresterea preturilor nu se intampla doar datorita cantitatilor crescute de bani, ci si prin cresterea cererii. Ecuatia lui Fisher care defineste inflatia monetara este urmatoarea : MV=PT unde M= Masa monetara V= Viteza de circulatie a monedei P= Nivelul general al preturilor, iar T= Volumul tranzactiilor.

Se poate observa ca daca M (masa monetara) creste mult cauzand un dezechilibru mare in ecuatie care poate fi normalizat daca creste si P (nivelul general al preturilor). Se spune asta deoarece : -T (volumul tranzactiilor) nu poate sa depaseasca nivelul productiei; -V (viteza de circulatie a banilor) este foarte greu de modificat deoarece gusturile, obiceiurile si preferintele consumatorilor fiind greu de modificat.

• Inflatie prin cerere - excedentul de cerere agregata peste oferta agregata;

Aceasta apare datorita cresterii de cereri multiple daca oferta multipla este mai mica decat cererea sau chiar se micsoreaza in acel timp. Cererea multipla poate creste chiar dacaa masa monetara nu se modifica, doar daca :

cresterea salariilor populatiei care duce la cresterea puterii de cumparare;

cresc salariile fara sa creasca orele de munca;

creditele de consum se extind;

populatia nu mai economiseste ca inainte.

• Inflatie prin costuri - cresterea costurilor de productie, independent de cererea agregata;

Oferta bunurilor nu este stimulata de cresterea preturilor, asta ducand la scaderea serviciilor si cresterea preturilor. Daca renumerarea factorilor de productie depaseste productivitatea lor atunci costurile de productie cresc. Cresterea salariilor fara cresterea orelor de munca ocupa un rol important in cresterea cheltuielilor. La fel si daca cresc preturile materiilor prime, materialelor, combustibil, energie, etc.

• Inflatia importata

Daca preturile cresc in strainatate atunci cresc si preturile la noi in tara si pentru produsele create anterior, si pentru produsele care vor urma.

• Inflatia prin structuri

Se defineste prin cresterea preturilor neavand nici o legatura cu scaderea ofertei sau cresterea cererii, aceasta se datoreaza structurii oligopoliste sau monopoliste a econiomiei, care nu permite concurenta si care duce la imposibilitatea cresterii preturilor.

Formele inflatiei

Inflatia prin cerere

Inflatia prin cerere se apare intr+un dezechilibru care apare pe piata bunurilor si serviciilor. Aici preturile cresc din cauza cererii globale de bunuri si servicii deoarece oferta globala este lipsita de elasticitate.

In acest cadru cresterea cererii (de bunuri de consum, de bunuri de investitii sau pentru export) poate avea urmari diferite:

daca oferta este flexibila adica oferta creste dar preturile nu, apare fenomenul de expansiune (excesul de cerere se repercuteaza integral asupra volumului cantitatilor de bunuri si servicii schimbate);

daca oferta este inflexibila adica oferta nu poate creste (de cerere se repercuteaza integral asupra preturilor).

Cererea globala in timpurile noastre tinde sa fie excesiva. In cazul in care cererea este primordiala (dupa cum sustin un numar mare de economisti din prezent) stabilirea unui echilibru in conditii de stabilitate a preturilor ar fi imposibila. In orice moment exista un excedent al cererii globale fata de oferta globala asta inseamna ca puseu inflationist nu poate fi eliminat.

In timpurile noastre oamenii sunt mai constientii de nevoile grupurilor sociale care face ca dorintele sa depaseasca posibilitatile ceea ce inseamna ca cererea globala va fi tot timpul mai mare decat oferta globala. Asta inseamna ca intr-o societate care are nevoi din ce in ce mai mari dorintele cresc chiar daca nu au posibilitati de satisfacere. In acest tip de societate cererea globala este tot timpul mai mare decat oferta globala desi progresul tehnic de obicei micsoreaza aceasta diferenta. Asta inseamna ca acest lucru se intampla in toate tarile in care economiia se afla in progres.

Daca este prea multa cerere asta duce la ceea ce se numeste spirala inflationista, in temeni mai simpli asta inseamna ca preturile cresc nelimitat.

De obicei un exces de cerere ajuta la cresterea preturilor , ceea ce la randul ei duce la cresterea productiei. Producatorii, intreprinzatorii, etc. stiu ca daca preturile cresc va creste si venitul lor si ca urmare vor incerca sa creasca productia . Dar cresterea productiei inseamna ca si salariile vor creste deoarece si salariatii au participat la cresterea productivitatii. Dar cresterea salariilor inseamna ca si puterea de cumparare a populatiei creste asta ducand iar la un exces de cerere. Asa apare un cerc vicios.

Daca cererea noua este mai mare decat cererea veche va incepe un nou tur al circuitului, asta inseamna o crestere si mai mare a preturilor care la randul sau duce la cresterea productiei si asta inseamna cresterea salariilor care duce la cresterea puterii de cumparare care la randul ei duce la cresterea cererii s.a.m.d.. Daca nimic din exterior nu intervine in aceasta spirala atunci va avea loc o inflatie prin cerere.

Cresterea cererii se datoreaza de regula majorarii ofertei de moneda sau creatiei de moneda care apare din cauza bancilor, intrepirnderilor sau familiilor care duc la cresterea creditelor din economie. Cauzele pot fi de asemenea cresterea balantei de plati sau efectul unei masuri de politica bugetara sau o crestere intr-un domeniu dat.

Concomitent, pot apare modificari in raportul intre economie si consum deoarece apar modificari in utilizarea venitului national sau modificari ale orientarii patrimoniale..Daca in unele categorii au loc cresteri de venit sau utilizarea banilor pentru achizitionarea unor bunuri pentru folosinta indelungata pot majora cererea de consum.

Inflexibilitatea ofertei poate fi accidentala, pe termen scurt sau lung. Daca lipsesc sau sunt prea putine stocuri se poate creea o lipsa trecatoare a unor produse. Diferente apar atunci cand se reinoiesc stocurile dar nu se fac intr-un ritm anume din lipsa de capacitate sau resurse in productia interna sau prin insuficienta mijloacelor de plata.

Inflatia prin costuri

Inflatia prin costuri reprezinta un dezechilibru pe piata factorilor de prodcutie. Ea provine din vointa unui grup de a modifica impartirea vennitului national. Daca salariul creste (care este un factor principal al pretului de cost) atunci cresc si preturile.

Procesele inflationiste cauzate de inflatia prin costuri duce la cresterea costului nivelului vietii care la randul ei duce la revendicari de cresteri de salarii. Inflatia prin costuri apare doar in tarile care se afla in crestere economica. Cresterea economica inseamna ca in cadrul unei economii stabile apar distorsiuni care au ca efect cresterea de productivitate in unele sectoare, in timp ce sectoarele tertiare se apropie de 0. Fiecare societate benefeciaza de progres doar prin doua modalitati :

Eseu: Subsistemul metodologic managerial Lucrare: Oboseala in munca - cauzele oboselii

Scaderea preturilor, salariile ramanand constante. In acest caz scaderea preturilor poate avea un efect deprimant, caci ea nu poate stimula productia si poate provoca somaj;

Cresterea salariilor si a veniturilor in functie de cresterile de productivitate, preturile ramanand pe cat posibil, stabile.

De obicei se prefera solutia cresterii salariale si aici apar unele probleme. Deoarece si cei care nu ajuta la cresterea productivitatii pretind cresteri de salarii . Asta inseamna ca in unele sectoare cresterea productivitatii are ca efect cresterea costurilor bunurilor si serviciilor pe care le produc.

Cererile de crestere a salariilor din sectoarele care au o productiviate mare a muncii se aduna cu sectoarele care nu realizeaza modificari si astfel cresterea tututror salariilor conduce la o marire medie a veniturilor care depaseste cresterea reala a productivitatii.

Sa spunem ca are loc o crestere a salariilor din diverse cauze (o greva reusita, amenintari cu miscari salariale, etc). Deoarece salariul este un element de cost cresterea lor aduce la randul ei cresterea preturilor. Dar trebuie mentionat ca salariul este doar unul dintre elementele costuluii deci nu este obligatoriu ca preturile sa creasca in aceeasi proportie ca salariile. Chiar daca cresterea preturilor este mai mica decat cresterea salariilor ea risca sa provoace scaderea productiei in special daca piata nu mai este favorabila. Daca cresc preturile de productie combinate cu scaderea ofertei asta va duce la cresrterea preturiloer care la randul ei duce la reducerea puterii de cumparare care initial crescuse. Datorita scaderii puterii de cumparare a salariatilor provoaca din nou o alta greva ceea ce va duce probabil daca sindicatele sunt destul de puternice la o noua crestere a salariilor. Aceasta se numeste spirala inflationista a cresterii salariilor. Totul incepe cu cresterea salariilor si se termina tot cu cresterea salariilor.

In primul rand inflatia prin costuri se dezvolta doar in anumite condttii. Ca sa se mentina acest tip de inflatie reactia patronala a cresterii salariilor trebuie sa fie rigida adica patronii care realizeaza profit trebuie sa-l pastreze. Daca nu isi pastreza profiturile atunci inflatia va dura mai putin deoarece scaderea profiturilor compenseaza cresterea salariilor. Inseamna ca principala problema este relatia dintre productie-salarii-profit. Solutia acestei probleme consta in adaptarea patronilor la situatie ceea ce inseamna scaderea din profit iar inflatia va fi mai mica atunci .

In al doilea rand aceasta este principalul argument al sindicatelor daca intr-o periaoda de progres cum este acum cresterea salariilor este insotita cu cresterea productivitatii ea va neutraliza(daca este suficienta ) cresterea salariilor. In traducere in cazul in care principala cauza a cresterii economice este cresterea productivitatii inflatia prin cresterea salariilor este imposibila.

In al treilea rand cercul vicios mentionat mai sus apare doar in cazul in care flexibilitatea cererii este o flexibilitate defavorabila adica marirea preturilor duce la reducerea cererii. Daca cererea se adapteaza la cresterea preturilor deoarece nevoile sunt puternice cresterea preturilor nu va afecta desfacerea produselor iar cresterea salariilor nu inseamna cresterea preturilor.

Inseamna ca profiturile , productivitatea muncii si flexibilitatea cererii sunt factori care pot impiedica aparitia inflatiei salariale adica prin inflatie prin costuri. De obicei salariile cresc daca cresste si productiviatetea. Venitul obtinut din cresterea productivitatii este impartit intre salariati si patroni.

In timp ce cresterile de productie sunt diferite si variate la fiecare intreprindere cererea de crestere a salariilor tinde sa fie la fel. Prin cresterea a tututror salariilor la fel apare un efect negativ care depaseste cresterea medie a productivitatii. Dupa spusele teoreticienilor inflatiei cresterea de preturi este proportionala cu diferenta dintre procesul de crestere al productivitatii si procesul de crestere a salariilor.

Inflatia pe venit este determinata si de profit nu numai de salarii. In ciclul inflationiist trebuie sa se tina cont ca daca pretuurile tutturor marfutrilor cresc liber salariile se vor modifica numai daca factorii interesati considera ca este destul profit pentru a putea justifica noile salarii. Asta inseamna ca daca factorii interesati nu vor sa creasca salariile pot sa pastreze castigul suplimentar din aceasta situatie.

Inflatia importata

In zilele noastre relatiile dintre tari sunt complicate asa ca fiecare economie este influentata de fluxurile internationale de valori si de toate caracteristicile lor pe care acestea le aduc pe pietele nationale. O prima cale de patrundere a influentelor externe sunt importurile de produse de obicei asta inseamna materii prime.

Toate tarile pot fi afectate de infatia din alte tari in functie de gradul in care economia lor se bazeaza pe import. Daca cresc preturile materiilor importate din cauza situatiei pietei internationale asta inseamna cresterea produselor fabricate din materiile respective. Cele mai cunoscute efecte ale unor materii prime sunt produsele petroliere care au avut un impact destul de mare in economiile tarilor intensificand inflatia .

Cresterea bunurilor de consum importate duce la cresterea preturilor a bunurilor respective. Datorita preturilor de import costurile de productie cresc exercizand asupra economiei influente negative care depind in functie de utlizare.

Asa se naste o inflatie de origine externa care nu este de origine a cresterii cererii ci a schimburilor cu strainatatea. Unele elemente de cost sunt stabilite de stat.

In principal este vorba despre costul serviciilor publice care in prezent costa foarte putin sau nimic. Sau statul decide sa impiedice cresterea preturilor, el poate decide sa nu mai acorde anumite facilitati, deoarece aceasta costa prea mult asta duce la o crestere a costurilor care la randul ei duce la o crestere a pretutrilor. In acest caz este evident ca salariatii nu au nici o legatura cu cresterea preturilor ci statul.

Este de amintit ca in ultimii 20 de ani exportatorii de materii prime s-au concentrat in incercarea lor de a asigura o evolutie pozitiva in favoarea preturilor ale materiilor prime pentru a obtine un profit mult mai mare din cresterea economiei mondiale care ar trebuie sa urmeze.

Procesul inflationist mai este influentat si de cursul valutar fie ca acesta creste sau scade. In ultimele decenii deprecierea monetara are loc in ritmuri tot mai mari a valutelor principale. Asta inseamna ca importurile sunt mai scumpe si exporturile mai ieftine.

Diferenta dintre evolutia diferitelor valute este una din caile de transfer a cresterii de productivitate pe plan international. In asa fel inflatia prin import a devenit un mecanism prin care se desfasoara o lupta internationala pentru impartirea rezultatelor economice ceea ce inseamna ca difera de la o tara la alta.

Inflatia structurala

Inflatia structurala este determinata in principal de disparitia mecanismelor obiective si exterioare omului cum ar fi etalonul-aur.

Subiectivismul in politica economica actioneaza pe deplin. Astfel inflatia structurala are de obicei o vointa sociala materializata printr-o politica economica sau sociala. Aceste structuri au de obicei ca scop imbunatatirea structurii. Inflatia structurala se spune ca este prezenta in aproape toate tarile deoarece a avut o dezvoltare accelerata pe urma cresterii economice rapide care implica o mobilizare interna a factorilor de productie.

Aceasta crestere reprezinta un dezechilibru in economie care conduce la crearea de noi capacitati de productie cu tehnologii noi care ajuta ramurile dezvoltate din economie dar pot duce la faliment unele ramuri mai puttin dezvoltate.

De obicei aceste cresteri nu au o economie care sa le suporte deci nu au fonduri de finantare. Daca se apeleaza la creditul intern sau mai rau la o finantare bugetara care fara o contrapartida imediata duce la cresterea cererii. De obicei singura metoda de a normaliza economia este cea a cresterii preturilor sau a unei economii fortate.

De obicei cresterea economica prin aceste metode duce la un aflux monetar in economie care ulterior creeaza premisele inflatiei de tip cerere.

Sarcinile fiscale si sociale care reflecta direct in conturi sau in noi revendicari duce la cresterea inflatiei prin proces de tip inflatie prin venit. In timpurile noastre inflatia structurala arata ca se realizeaza in plan macroeconomic la nivel superior. Acest mecanism se bazeaza pe motivatii ecomomice.

Fluctuatia preturilor intr-o economie libera ar trebui sa permita transmiterea informatiilor despre cerere care sa-l indrume pe producator spre oferta corecta. Intr-o economie agricola din cauza temei de scadere a preturilor este de obicei o rezistenta puternica a celor afectati ceea ce reprezintta o masa importanta.

Daca luam in calcul faptul ca intr-o economie preturile produselor agricole ar treubui sa scada cuu 5% si preturile produselor industriale sa cresca cu 5%. Daca acest lucru se sustine atunci preturile intre cele doua categorii ar trebui sa se compenseze in cel mai bun caz chiar sa se anuleze asigurand un nivel mediu al preturilor.

Asta inseamna ca politica care sustine unele sectoare este de fapt cea care creeaza inflatia . O cauza a inflatiei structurale rezulta din rigiditatea economiei aceasta apare in cresterea economica atunci cand se inclina spre o utilizare a fortei de munca. Situatiile difera de la o tara la alta.

Procesul de dezvoltare a inflatiei

Analizand procesul de dezvoltare a inflatiei, majoritatea autorilor deosebesc doua forme noi: inflatia deschisa si inflatia ascunsa.

Inflatia deschisa

Inflatia deschisa, numita si inflatie 'explicita', 'declarata', 'recunoscuta' este cea mai bine cunoscuta. Acest tip de inflatie se dezvolta singura farp a putea fi oprita prin interventie umana. Pe cand inflatia ascunsa este reprimata prin masuri autoritare.

In prezent analiza inflatiei deschise este o analiza pluridisciplinara, sociologica, psihologica si economica..

Aceasta teorie porneste dintr-o analizp care spune ca in scoietatile prezente exista conflicte sociale. Drept urmare toate curbele, ecuasiile, modelele si restul instrumentelor analitice care se folosesc in stiinta economica moderna determmina starea de echilibru corecta intr-un context uman si sociologic concret. Doua dintre cele mai mari clase sociale care au fost descrise de Marx (intreprinzatorii si salariatii) formeaya categorii a caror atitudine influenteaza realizarea sau nerealizarea echilibrelor.

Pe langa aceste doua grupuri mari exista si alte grupuri mai mici : agricultorii, rentierii, birocratii. Toate grupele mentionate si cele mici si cele mari au comportamente specifice insa de obicei nici unul nu este dispus sa accepte intr-o maniera calma cerintele echilibrului economic. Fiecare grup incearca in felul lui specific sa scape de sacrificiile necesare pentru satisfacerea echilibrului economic prin transferarea lor altui grup, de accea toate grupurile sunt in conflict permanent.

O varianta mai deosebita a acestei analize este cea propusa de A. Leroux. Dupa spusele acestuia inflatia nu este provocvata de grupurile de mai sus ci de cei care reprezinta aceste grupuri . Reprezentantii acestor gruupuri formeaza ceea ce Leroux numeste socio-structuri acestea cuprinzand sindicatele, organitzatiile private si statul, relatiile dintre acestea este principalul factor care provoaca inflatia.

Grupurile sociale au doua tipuri de comportamente:

1) comportamente de adaptare sau de ajustare la necesitatile externe - asemanatoare cu tipul de comportament numit 'de resemnare';

2) comportamente de rezistenta, de refuz, de lupta continua - asemanatoare cu tipul de comportament numit 'de ruptura'.

Cea mai mare problema este de a afla tipul de comportament pe care detinatorii de moneda sau agentii economici care actioneaza asupra preturilor in acel moment in acea tara. Daca tipul de comportament este cel de refuz de a se adapta se poate ajunge la o inflatie deschisa. De obicei investigarea comportamentelor sociale ale participantilor in economie permite realizarea faptului daca societatea este in inflatie deschisa sau nu .

Inflatia ascunsa

Se caracterizea prin interventia celui care este responsabil pentru inflatie, de obicei statuil. Statul ia unele decizii , una dintre acestea se numeste politica menetara dar pot fi si alte componente ale politicii macro-economice(politica fiscala, bugetara,etc). daca statul incepe sa adopte aceste decizii asta arata ca aui anteles ca economia a intrat intr-o inflatie deschisa care risca sa destabilizeze economia si guvernul incearca sa intervina.

De obicei cand guvernul intervine apare un alt pericol adica metodele folosite pentru a opri inflatia incep sa afecteze alte procese economice de accea este necesar ca politica antiinflationiosta sa fie administrata cu grija.

Iesirea din inflatie

La fel ca intrarea in inflatie, iesirea din inflatie este incerta sub aspectul posibilitatii iesirii, a momentului si a modului in care are loc aceasta.

Hiperinflatia (sfarsitul exploziv)

In ipoteza ca inflatia este lasata sa se dezvolte intr-o maniera autonoma, ea nu are sfarsit. Un proces exponential nu se termina niciodata, ci continua la infinit. Cand cresterea preturilor depaseste zona de 3 cifre anual, se ajunge la hiperinflatie. In mod conventional, se apreciaza ca bariera este trecuta cand cresterea lunara a preturilor depaseste 50% (ceea ce inseamna o rata anualizata de 13000%). Efectele hiperinflatiei sunt cu adevarat devastatoare: preturile isi pierd complet efectul de semnalizare, productia este dezorganizata, populatia isi pierde increderea in moneda, se revine la forme primitive de schimb in natura.

Daca inflatia este lasata sa se dezvolte ea nu o sa se opresca singura niciodata. Atunci cand ptreturile ating un nivel de trei cifre anual se numeste hiperinflatie. De obicei se spune ca am trecut la hiperinflatie cand preturile cresc lunar cu peste 50%. Hiperinflatia are un efect devastator: preturile numai au nici un rost, producsia este dezorganizata, populatia incepe sa isi piarda increderea in moneda si incep sa foloseasca troc .

In zilele noastre sunt doar cateva cazuri de hiperinflatie dar acestea au avut efecte nimicitoare. Asta se intampla cand statul nu opreaste inflatia. Cel mai bun exemplu este cel al Republicii de la Weimar care a existat in Germania lui Hitler. Inflatia a aparut imediat dupa infrangerea Germaniei in al doilea Razboi Mondial. In perioada ianuarie 1922-noiembrie 1923 preturile au crescut de 10 miliarde de ori din aceasta cauza in accea perioada banii incepusera sa-si piarda valoarea in Germania. De accea se spune ca in primul razboi Germania a pierdut de doua ori si razboiul si marca. De aici putem trage concuzia ca inflatia nu ia niciodata sfarsit in sensul matematic ci in sensul istoric.

Ungaria este singura tara care a suferit in urma hiperinflatiei de doua ori si asta s-a intamplat la doar 20 de ani distanta. Prima a durat 12 luni martie 1923-februarie 1924 in acest interval preturile au crescut de 44 de ori inflatia atingand 98%. A doua oara a fost intre prioada august 1945-iulie 1946 in care preturile au crescut de 3,81 x 10²⁷.

Deflatia

A doua modalitate de a scapa de infltie este una normala numita deflatie care daca poate fi dusa la sfarsit conduce la reaprecierea menedei. Deflatia este o operatie care incearca sa stearga efectele inflatiei.

Deflatia este total opusa inflatiei adica se depune un efort total pentru a readuce preturile la nivelul initial. Asta inseamna ca se accepta explicatia cantitativista a fenomenului inflationist care spune ca preturile sunt afectate de moneda, se poate spune despre deflatie ca este operatia sau ansamblul de operatii care elimina masa monetara in plus.

Asta inseamna ca deflatia este un proces care scapa de cantitatile prea mari de moneda. Daca deflatia reuseste atunci monda revine la valoarea initiala. Deflatia reuseste daca diminueaza sau opreste inflatia printr-o politica adecvata dar daca reuseste unitatea monetara isi va regasi valoarea anterioara.

Dar din pacate deflatia perfecta nu a fost realizata niciodata. In decursul istoriei s-a incercat aplicarea deflatiei de multe ori dar nu a reusit niciodata.

Pentru ca dezinflatia sa reussesca este necesar ca toata populatia tarii si toti ceilalti care folosesc acea moneda sa accepte metode foarte dure si sa renunte la o mare parte din facilitatile dobandite in inflatie. De obicei lumea se simte bine in inflatie chiar daca asta inseamna ca exista posibilitatea de a distruge moneda.

In momentul in care se impun restrictiile deflatiei autoritatile intampina o rezistenta puternica. Cu cat rezistenta este mai puternica cu atat democratia va fi mai puternica in acea tarra, asta inseamna ca autoritatile depind de populatie dar in acelasi timp cer ca toate restrictiile sa fie respectate. Asta inseamna ca intr-o tara democratica deflatia este imposibila prin consultarea electoratui. Singura solutie pasnica ramasa este incercarea de educare a poprului, mai este si metoda de a impune legea martiala. Totusi democratia ar trebui sa incerce sa faca o educatie care sa arate ca metoda accea este mai buna. Aceasta educatie este mai usoara de inteles individual decat in interiorul unui grup. Aceasta este cauza principala pentru care autoritatile au esuat in incercarea de a aplica deflatia, asta a dus la continuarea inflatiei si la lucrurile care au urmat.

Stabilizarea

A treia solutie este stabilizarea, adica oprirea inflatiei acolo unde s-a ajuns si mentinerea monedei la acel nivel cu toate ca este mai mic decat nivelul initial. In modul acesta pierderea este mai mica decat ar putea fi pe viitor.

Foarte multe tari au incercat acest tip de oprire a inflatiei una din acele tari fiind Romania in 1929 insa nu au reusit deoarece nu au reusit sa elimine cauzele inflatiei. Dupa al doilea razboi mondial doua tari au reusit sa aplice aceasta solutie Germania si Israel. In prezent aceasta optiune este una din multele solutii care sunt propuse in tarile ex-communiste si in fostele republici soviete unde sunt probleme foarte mari pe tema inflatiei care impiedica tarile respective sa se dezvolte.

Din aceste cazuri intelegem ca inflatia ori trebuie eliminata ori respectata. Daca inflatia nu poate fi eliminata ceeea ce se intampla de cele mai multe ori, ea nu trebuie reprimata pentru ca atunci face cele mai multe ravagii, cel mai bine este o inflatie in forma deschisa care trebuie respectata.

Inflatia taratoare (lenta)

Inflatia taratoare este definita ca o crestere a preturilor permanente insa este mica, ea nu decalnseaza un proces accelerat. Spre deosebire de inflatia normala acest fenomen este compatibil cu echilibrul menetar si cu recesiunea economica.

Inflatia normala nu este compatibila cu echilibrul monetar de durata deoarece ea distruge mecanismele acestuia. Insa noul tip care creste preturile cu putin si creeaza un mic dezechilibru monetar care este oricum limitat favorizeaza cresterea economica.

Totodata acest tip de inflatie este compatibil si cu recesiunea care este o crestere economica incetinita. In trecut cand cresteau preturile insemna ca este o dezvoltare economica iar cand scadeau preturile incepea recesiunea, insa in prezent s-a dovedit ca recesiunea exista si cand cresc preturile. Atunci cand acest tip de inflatie este usoara si nu face ravagii cresterea preturilor limiteaza stagnarea si ajuta la dezvoltarea tarii.

Se spune ca inflatia lenta este compatibila cu recesiunea deoarece permite o crestere economica viitoare deoarece cresterea usoara a preturilorr nu provoaca un dezechilibru global ci mici dezechilibre sectoriale care sunt foarte limitate si particularizate. De obicei existenta unui dezechilibru sectorial dar nu si in celelalte este un lucru bun deoarece dezechilibrele partiale si particulare intretin o tensiune interna care alimenteaza forta pentru viitoarea crestere economica.