Piata monetara si de credit in Romania

1 Finantare

Finantare : alocare de fonduri de la bugetul de stat sau din alte surse cu titlu nerambursabil. Are mai multe forme:

- autofinantare (resurse proprii);

- finantare nerambursabila;

- finantare rambursabila;

- finantare bugetara

Un finantator - autoritate publica, agent economic (cel mai adesea de tipul unei banci), ONG - care dispune de un excedent banesc, hotaraste sa-l investeasca in diverse activitati (fie activitati cu o rentabilitate mai ridicata, fie pentru a sprijini un anumit sector de activitate a carui dezvoltare ii poate aduce in viitor avantaje importante, fie pentru a raspunde unor nevoi sociale - de exemplu, constructia de locuinte). Aceste sume sunt destinate sprijinirii temporare a acestor activitati; in schimbul acestui sprijin, finantatorul solicita, pe langa creditul acordat initial, si o plata suplimentara (dobanda). Finantatorul isi stabileste grupul de beneficiari potentiali si elaboreaza un sistem de evaluare si ierarhizare a acestora, dupa criterii care sa-i asigure atingerea obiectivelor vizate. Evaluarea presupune, de regula, elaborarea unui dosar de credit, care cuprinde o prezentare a solicitantului si a scopului pentru care solicita finantarea rambursabila.

Dosarele prezentate sunt evaluate de finantator, luandu-se decizia acordarii creditelor solicitantilor ale caror dosare au obtinut punctajele cele mai mari. Acordarea finantarii presupune incheierea unui contract de creditare, in care se stabileste si modalitatea in care este acordat creditul si forma sub care va fi el rambursat de beneficiar.

Cuvantul credit sugereaza faptul ca principalul element de continut al creditului il reprezinta ideea de incredere.

In principal, creditul se caracterizeaza prin urmatoarele aspecte:

- cel care da cu imprumut suma de bani (de ex. banca) nu isi pierde dreptul de proprietate asupra sumei imprumutate, ci numai dreptul de folosinta, care este transferat celui care solicita creditul (de ex. persoana care doreste sa-si deschida o afacere, sa cumpere un imobil etc.);

creditul este acordat pe o perioada de timp determinata, pana la o data stabilita de la inceput (scadenta sau termen de rambursare), transferarea dreptului de folosire a sumei imprumutate fiind temporara;

- creditul trebuie rambursat (inapoiat) creditorului (de ex. banca) respectandu-se metodologia stabilita in contractul de creditare (lunar, anual etc., cu rate egale, crescatoare sau descrescatoare);

- solicitantul creditului trebuie sa plateasca celui de la care a imprumutat suma de bani o dobanda, un pret pentru faptul ca foloseste suma de bani respectiva. Dobanda poate fi platita odata cu ratele de credit sau lunar, anual etc. Ea se calculeaza in functie de rata dobanzii exprimata sub forma de procent (de ex. 35%), dupa formula:

a) daca P (perioada) este in zile:

      

b) daca P (perioada) este in luni:

unde: D-dobanda; P-perioada; r - rata dobanzii.

Dobanda : suma de bani pe care debitorul o plateste creditorului pentru imprumutarea unei alte sume de bani de regula mai mare. Se exprima in procente (rata d) la suma imprumutata pe timp de 1 an. Forme:

- simpla;

- compusa;

- activa;

- pasiva.

Exemplu: Daca contractati un credit de 100.000.000 lei, pe termen de 1 an, cu rata dobanzii de 24%, cu rate egale in fiecare luna, va trebui sa platiti in prima luna o dobanda de:

- solicitantul creditului trebuie sa detina o garantie. Garantia poate fi personala, daca o alta persoana se angajeaza sa plateasca in locul celui care a contractat creditul in cazul in care acesta nu mai poate rambursa creditul, sau reala, care consta intr-o valoare materiala (casa, autoturism, utilaje, terenuri etc.), ce poate fi valorificata (vanduta) de catre banca, in cazul in care cel care a imprumutat creditul nu-l mai poate inapoia.

1 Creditul si Dobanda

Forme si probleme de baza ale creditarii

Partea Cererii: cererea de credit municipal si nevoile investitionale

Analiza: Informatii despre procesul de evaluare - selectare a ofertelor de proiect Proiect: Continutul finantelor firmei: functia financiara a firmei

Deoarece Romania este hotarata sa implementeze un program complex pentru aderarea la UE, cresterea nivelului investitiilor private si publice reprezinta o provocare considerabila pentru a sustine cresterea economica si modernizarea infrastructurii, concomitent cu mentinerea unui mediu macroeconomic stabil. Administratia Publica Locala si societatile municipale vor juca un rol important in acest context, din moment ce sunt responsabile pentru agajarea intr-o mare parte a investitiilor de infrastructura necesare. Cresterea ratei de investire la nivelul Administratiei Publice Locale si al companiilor municipale va avea implicatii asupra alcatuirii programului fiscal al guvernului, inclusiv finantarea contului curent pe termen mediu.

"Autoritatile unor tari folosesc ratele dobanzilor pe termen scurt drept obiectiv intermediar, lasand cantitatea de bani sa-si gaseasca punctul de echilibru - ceea ce este oarecum invers decat prescriu teoreticienii monetaristi, adica sa fie tinuta sub control baza monetara."

Pe parcursul ultimului deceniu, investitiile din Administratia Publica Locala s-au diminuat semnificativ de la o medie de 3% la sub 2% din PIB in momentul de fata. In perioada 1991-1998, autoritatile locale au finantat aceste investitii din urmatoarele surse: excedente curente, fonduri cu destinatie speciala si transferuri pentru cheltuieli de capital si intr-o mai mica masura din vanzari de active. In urma adoptarii Legii Finantelor Publice Locale administratia centrala nu mai asigura transferuri pentru cheltuieli de capital. In general, in cursul anilor '90, investitiile efectuate de Administratia Publica Locala au fost sub nivelul necesar fie si numai pentru efectuarea lucrarilor de inlocuire/reabilitare.

Investitiile realizate de Administratia Publica Locala sunt mult sub nivelul necesar pentru a respecta cerintele UE in ceea ce priveste infrastructura, pentru perioada de pre-aderare. In prezent, cea mai mare parte a infrastructurii este invechita si necesita un efort deosebit pentru a fi inlocuita si modernizata. Servicii publice locale precum alimentarea cu apa, canalizarea si colectarea deseurilor solide sunt furnizate in momentul de fata la costuri unitare mari. Din acest motiv, cresterea nivelului unor astfel de servicii ar necesita investitii considerabile. O parte din extinderea, inlocuirea si reinnoirea infrastructurii locale va trebui finantata din bugetele locale.

Si in ceea ce priveste sursele de finantare sunt anticipate schimbari profunde in structura finantarii investitiilor locale. Chiar si in situatia in care veniturile Administratiei Publice Locale vor ramane la un nivel constant in urmatorii ani, se asseapta schimbari in structura veniturilor. Mai intai, transferurile curente de la bugetul de stat vor descreste proportional cu necesitatea reducerii deficitului bugetului de stat. In al doilea rand, veniturile financiare ale Administratiei Publice Locale, in principal venitul din dobanda bancara, pot creste, pe masura ce Administratia Publica Locala va incepe sa privatizeze anumite servicii si cu conditia ca APL sa-si poata tine conturile la bancile comerciale. In al treilea rand, se asteapta ca veniturile proprii ale APL (impozite si taxe) sa creascs, compensand declinul transferurilor curente.

In viitor, fondurile nerambursabile acordate de UE (ISPA si SAPARD) vor fi disponibile pentru programe de investitii ale APL. Sume importante din aceste fonduri se presupune ca vor ajunge la Administratia Publica Locala. Se intelege, de asemenea, ca aceste fonduri vor finanta partial investitiile in utilitatile publice realizate in cadrul parteneriatului public-privat la nivel local.

Partea Ofertei: Disponibilitatea si capacitatea institutiilor sectorului financiar de a credita administratia publica locala

Sectorul financiar in Romania este inca dominat de catre banci, in calitate de centre ale activitatii financiare si ale finantarii comerciale. In prezent, sectorul bancar de stat se confrunta cu o mare criza rezultata in urma lipsei de capital si a unui portofoliu de imprumuturi neperformante. Este de asemenea o consecinta a politicilor din trecut, conform carora bancile comerciale de stat au fost fortate sa sustina financiar un sector neperformant din economia reala. O mare prioritate pe termen scurt o constituie masiva restructurare a acestor banci ca si privatizarea lor.

Sunt in total 46 banci in Romania, din care 4 cu capital integral de stat; activele totale ale acestora din urma se ridica la 64% din totalul activelor sectorului bancar. In ciuda pozitiei dominante rezultate din activele totale si capitalul social, profitul lor cumulat reprezinta doar 20 % din profitul realizat la nivelul intregului sector bancar. Datorita unui portofoliu mare de imprumuturi neperformante, rezervele lor totale pentru riscul general de credit ating un nivel semnificativ.

In prezent, doar doua banci importante cu capital majoritar de stat au fost privatizate - Banca Romana de Dezvoltare si Banc Post. Una din bancile cu capital majoritar de stat - Bancorex - a fost lichidata si alte 2 se afla intr-un proces masiv de restructurare: Banca Agricola si Banca Comerciala Romana.

Pietele de capital au fost folosite pentru a se putea tranzactiona actiunile obtinute de cetatenii romani in cadrul programului de privatizare in masa, dar nu si pentru a atrage sume importante de capital nou.

Piata creditelor de stat este inca insuficient dezvoltata, cu grad de lichiditate redus si incomplet deschisa. Pana acum, piata titlurilor de stat a ramas doar o piata primara. Piata secundara pentru aceste titluri de valoare este doar la inceputul dezvoltarii sale. O piata secundara pe deplin functionala pentru titlurile de valoare ar oferi o sursa sigura pentru finantarea interna la pretul pietei a datoriei guvernamentale si ar oferi o structura determinata de piata a termenelor si a dobanzilor la titlurile de stat. Cele mai multe bonuri de tezaur sunt emise pe 3 -6 luni, foarte putine pe 9 luni. Frecventa licitatiilor a fost schimbata de la trimestrial la lunar.

Pe parcursul ultimilor 2 ani, datorita dobanzilor mari, bancile si-au continuat politica lor de a nu acorda imprumuturi, dar de aceasta data mai putin din cauza scaderii cererii de credite si mai mult ca raspuns la structura actuala a dobanzilor la titlurile de stat si depozitelor la BNR, care ofera castiguri mai mari sau mai sigure pentru banci decat imprumuturile catre clienti.

Garantarea creditelor

Credit : relatie baneasca intre o persoana fizica sau juridica numita creditor care acorda unei alte persoane numita debitor, un imprumut in bani sau care vinde marfuri / servicii pe datorie, in general cu dobanda stabila in functie de riscul pe care si-l asuma creditorul sau de reputatia debitorului.

Legea Finantelor Publice Locale prevede ca "imprumuturile" pot fi garantate cu orice sursa de venit cu exceptia transferurilor cu destinatie speciala de la bugetul statului. Deci Administratia Publica Locala are dreptul sa garanteze cu orice alte transferuri de la bugetul statului si cu 'veniturile din surse proprii' si acest fapt este o reflectare pozitiva a controlului autonom asupra acestor fonduri. Cu toate acestea, in stadiul incipient al dezvoltarii pietei, "cotele" din veniturile la bugetul statului, alocate conform unei formule clare si stabile, sunt adesea preferate ca sursa de garantie pentru imprumutatori.

Desi exista un potential risc moral ca imprumutatorii sa caute in acest fel de fapt credite municipale "cu garantie guvernamentala", aceasta forma de garantie a deschis pentru Administratia Publica Locala piata de credit, la care altfel nu ar fi avut accces, si le-a micsorat costurile cu dobanzile. Ar trebui luata in considerare elaborarea unei metodologii care sa permita cesionarea in favoarea imprumutatorilor a transferurilor de la bugetul statului catre unitatile administratiei locale imprumutate.

Venituri: In plus, legea stabileste o procedura standard de garantare care perfecteaza interesul creditorului pentru veniturile oferite drept garantie si semnarea oricarui acord care creaza o pozitie preferentiala a creditorului in legatura cu orice venit. Acest sistem este clar si simplu.

Proprietatea fizica : Cu toate ca Legea Finantelor Publice nu contine prevederi cu privire la garantarea imprumuturilor municipale cu proprietati fizice, principiile generale ale legislatiei romanesti nu interzic garantarea imprumuturilor municipale prin ipotecarea unei proprietati municipale apartinand domeniului privat, in concordanta cu Legea Patrimoniului.

O reorientare de la garantii fizice catre obligatiile generale si imprumuturi garantate prin venituri, poate fi o preconditie semnificativa pentru o dezvoltare sustinuta a pietei creditului municipal , din urmatoarele considerente:

Pe masura ce privatizarea continua, proprietatea "privata" disponibila pentru a fi oferita drept garantie va continua sa se diminueze, mai ales patrimoniul care este potrivit pentru transferul catre sectorul privat.

Cadrul legal actual prevede o procedura de durata pentru intrarea in posesie, ceea ce diminueaza si mai mult valoarea proprietatii fizice oferite drept garantie colaterala. Cu toate acestea, este de mentionat faptul ca amendamentele menite sa accelereze procesul de executare silita a activelor circulante (no.99/1999) vor intra in vigoare din luna ianuarie 2001. Cu toate acestea, procedura de intrare in posesie a activelor fixe sau proprietatilor imobiliare ramane un proces de durata.

Investitiile realizate la nivelul autoritatilor locale isi gasesc adesea justificarea tocmai in capacitatea unui proiect de a diminua costurile serviciilor publice importante. Folosirea proprietatii fizice drept garantie distrage atentia de la justificarea din punct de vedere economic a proiectului. Daca rambursarea creditului se bazeaza pe veniturile generate sau economiile inregistrate in urma proiectului, atat municipalitatea cat si imprumutatul se vor concentra asupra costurilor economice si beneficiilor proiectului propus.

Cu toate ca patrimuniul fizic este o forma de garantie in declin, cu procedura greoaie de intrare in posesie , este totusi o forma de garantie cu care bancile imprumutatoare sunt familiarizate si ar putea avea un rol in stadiul initial al imprumuturilor oferite de banci municipalitatilor, lasand la o parte riscul provenit din punerea accentului mai degraba pe proprietatile fizice ipotecate decat pe evaluarea creditului. Cu toate acestea, Legea privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, in baza careia se stabileste care proprietati anume apartin de "domeniul privat", si deci sunt eligibile pentru a fi utilizate drept garantie, nu a fost inca implementata de catre Guvern, afectand negativ capacitatea Administratiei Publice Locale de a utiliza proprietati fizice drept garantie.

Fondurile de rezerva: Un fond de rezerva este un instrument de finantare prin care se pun deoparte fonduri, de obicei din sumele imprumutului, separat de celelalte fonduri ale municipalitatii, si sunt utilizate numai pentru plata serviciului datoriei in cazul in care municipalitatea va fi in imposibilitate sa o faca din fondurile curente. Intr-un astfel de caz, municipalitatea trebuie aa realimenteze Fondul de rezerva intr-un anumit interval de timp. Acest instrument mareste garantia rambursarii unui imprumut prin asigurarea unei surse de finantare a serviciului datoriei in cazul in care fluxul de numerar sufera disfunctionalitati care altfel ar avea drept rezultat o nerespectare a obligatiilor de plata la scadenta . Legea Finantelor Publice Locale nu prevede un astfel de instrument de garantare. Ar trebui avuta in vedere crearea unei astfel de competente pentru garantarea imprumuturilor, prin Legea Finantelor Publice Locale.

Garantii Guvernamentale: Legea Finantelor Publice Locale stipuleaza iin mod expres faptul ca nu exista garantii guvernamentale implicite pentru imprumuturile autoritatilor locale si prevede ca obligatorie precizarea unei formule in acest sens in orice acord de contractare a datoriei municipale pentru ca acesta sa reprezinte o obligatie valida si executabila (Art. 50). In plus, se pare ca asupra acestei chestiuni nu exista confuzii printre participantii pe piata de credit. Cu toate acestea, este de remarcat faptul ca din analiza documentatiei referitoare la un imprumut municipal real, asa cum am discutat mai sus, reiese ca aceasta formula explicita de absolvire de orice raspundere a Guvernului, ceruta de lege pentru a valida contractul de imprumut, a fost omisa.

Legea Finantelor Publice Locale prevede, de asemenea, ca "guvernul poate sa garanteze imprumuturile externe municipale in conformitate cu preoederile Legii Datoriei Publice" (articolul 55). Pe de alta parte, Legea Datoriei Publice autorizeaza Guvernul sa garanteze si imprumuturile interne (articolul 27). Neincluderea in textul Legii Finantelor Publice a competentei autoritatii locale de a obtine garantii guvernamentale la imprumuturile interne a dat nastere la confuzii. O astfel de confuzie ar putea deveni critica in cazul in care imprumutatori externi ar dori sa imprumute municipalitatilor in valuta interna, pretinzand insa si garantii guvernamentale. Deoarece Legea Finantelor Publice Locale nu interzice o astfel de garantie si Legea Finantelor Publice prevede in mod expres posiblitatea emiterii unei astfel de garantii, ar trebui luata in considerare clarificarea acestei probleme de catre Ministerul Finantelor.

Fonduri de garantare a creditelor : Asigurarea sau garantarea privata a imprumuturilor contractate de a fost utilizata pe scara larga in vederea reducerii riscului creditorilor si intaririi credibilitatii APL. Aproape jumatate din obligatiunile municipale emise astazi sunt asigurate de catre companii private de asigurari, in vederea efectuarii la timp a platilor serviciului datoriei. Spre deosebire de garantiile guvernamentale gratuite, asigurarea privata nu creaza stimulente false de eficienta. APL trebuie sa plateasca o prima de asigurare. Garantorii au personal specializat, care evalueaza riscul finantarii APL, sau al finantarii proiectului . Cu cat este mai mare riscul, cu atat prima de asigurare este mai mare. Cu toate acestea, nu se substituie credibilitatii financiare a APL, caci garantul va garanta un imprumut doar daca aceasta este intr-adevar credibila.

Un exemplu recent de un astfel de fond de garantare este Corporatia de Garantare pentru Administratiile Publice Locale (CGAPL), care a fost creata de investitori privati in Filipine. O parte din capitalizarea CGAPL a fost asigurata de investitori privati iar 51% este in proprietatea Asociatiei Bancilor din Filipine. In 1999 CGAPL a emis prima garantie a unui imprumtut acordat APL, care a fost oferit pe piata privata de capital, permitand accesul la un credit de pe piata care nu ar fi fost posibil fara garantie. CGAPL are personal specializat care analizeaza creditul, ajuta la structurarea instrumentelor imprumutului si monitorizarea finantarii APL pe perioada imprumutului.