Sisteme de productie
Prin notiunea de productie se intelege activitatea sociala, in care
oamenii, cu ajutorul mijloacelor de productie, in cadrul unor forme
sociale determinate, exploateaza si modifica elementele din
natura in vederea satisfacerii nevoii de consum, realizand bunuri
materiale. In acest context sistemul de
productie este format din totalitatea elementelor fizice, naturale
si
Fig 2.7 - Structura simplificata a unui sistem de productie [32]
|
|
artificiale, a
conceptelor, experientei si indemanarii, astfel organizate incat sa rezulte capacitatea de
realizare a unor scopuri prestabilite, derivate din obiectivele
economico-sociale.
Comportamentul sistemului de productie este influentat de sistemul economic,
stiintific si social in care evolueaza. Acest comportament
ce poate fi definit de ansamblul actiunilor si reactiilor la
influentele exterioare (schimbare, dezvoltare, crestere), depinde
esential de obiectivele sistemului, de structura acestuia si de
relatiile lui cu mediul. Principalele tipuri de comportament ale
sistemelor de productie sunt:
Comportamentele anticipativ si activ sunt
specifice sistemelor avansate de productie care, fata de
sistemele masiniste, sunt calitativ superioare si mai performante.
Elementele componente ale sistemului, a caror
posibila structurare in cadrul sistemului este prezentata in fig.
2.7, vor actiona astfel incat sa fie asigurata functia
principala a productiei, respectiv transformarea materiei prime in
produse.
Sistemul de
productie este strabatut de fluxuri de materii prime, energie
si informatii, care constituie intrarile sistemului. Principala
componenta a sistemului de productie este subsistemul de
fabricatie, care inconjurat de celelalte subsisteme, asigura buna
functionare a sistemului. Fara acest subsistem, ratiunea de
a exista a celorlalte subsisteme dispare, insa buna functionare a sistemului
depinde de toate subsistemele componente, fara exceptie.
