Sectoarele institutionale ale economiei nationale

Sectoarele institutionale ale economiei nationale

Economia fiecarei tari reprezinta un ansamblu complex, expresie a volumului urias de operatiuni ce se desfasoara intre agentii economici, care produc, finanteaza, distribuie si consuma bunuri economici. Toti acesti participanti, numiti unitati rezidente, pot avea sau nu nationalitatea tarii respective si pot sa fie sau nu prezente pe teritoriul tarii in momentul in care efectueaza activitatea economica.

Unitati rezidente sunt considerate toate acele entitati care au un centru de interes pe teritoriul economic al tarii respective. Prin centru de interes economic se indica faptul ca se desfasoara operatiuni economice (productie, finantare, distributie, consum etc.) pentru o perioada de cel putin un an pe teritoriul economic al unei tari. Prin teritoriu economic se intelege teritoriul geografic in interiorul caruia bunurile circula libere, precum si incintele zonelor libere, antrepozite sub control vamal, spatiul aerian national, apele teritoriale si platforma continentala asupra careia tara dispune de drepturi exclusive, enclavele teritoriale (ambasade, consulate) etc.

Pentru cunoasterea realitatii complexe care este economia unei tari, teoria macroeconomica, prin procedeele de agregare ce-i sunt specifice, incearca sa ofere o imagine sistematica si generalizatoare, pe cat posibil masurabila si comparabila, in timp si spatiu, a activitatilor desfasurate. Un pas important in acest demers stiintific il reprezinta sistematizarea si agregarea agentilor economici.

Agentii economici agregati reprezinta clase de agenti economici elementari care indeplinesc functii similare.

Agregarea agentilor elementari se refera la o abordare tipologica bazata pe diferite criterii. In prezent, pe plan mondial cea mai larga utilizare cunoaste tipologia care sta la baza Sistemului Conturilor Nationale, aplicat in tarile cu economie de piata. In cadrul lui, agregarea agentilor elementari in agenti economici agregati se face dupa doua criterii, fiecare raspunzand unor cerinte si probleme specifice de analiza macroeconomica si anume: criteriul de ramura si criteriul institutional.

Pentru caracterizarea fluxurilor ce intervin in procesele de productie si de utilizare a bunurilor si serviciilor, agentii economici sunt grupati pe ramuri, respectiv tipuri de activitati. Ramurile agrega unitatile cu productie omogena, care produc exclusiv un produs sau o grupa de produse. Ansamblul activitatilor agentilor economici cuprinsi intr-o ramura este descris prin referinta la un nomenclator de produse, caracterizate ele insele prin natura lor, stadiul de elaborare si tehnica de productie utilizata etc.

Gruparea agentilor economici dupa criteriul de ramura pune in evidenta relatiile de ordin tehnico-economic in procesul de productie, independent de contextul institutional in care agentii economici isi desfasoara activitatea. Acest criteriu sta la baza elaborarii balantelor (tabelelor intrari-iesiri) folosite in evidentierea si analiza fluxurilor interramuri si intraramuri.

In vederea caracterizarii fluxurilor reale (de bunuri si factori de productie) si a fluxurilor financiare, gruparea agentilor economici se realizeaza pe sectoare institutionale. Se considera ca un agent economic (o unitate rezidenta) reprezinta o unitate institutionala daca dispune de autonomie de decizie in exercitarea functiei sale principale ( de a produce, de a finanta, a asigura, a consuma etc), actionand intr-un cadru care este propriu asupra utilizarii resurselor sale financiare.

Potrivit criteriului institutional, in economia de piata intalnim urmatoarele sectoare institutionale: intreprinderile nefinanciare, intreprinderile financiare, gospodariile sau menajele, administratiile publice, administratiile private si strainatatea (exteriorul sau restul lumii).

Intreprinderile nefinanciare, grupeaza unitatile institutionale a caror functie principala consta in producerea de bunuri economice cu caracter marfar, in scopul obtinerii de profit. Pe scurt, in aceasta categorie sunt incluse toate firmele care 'lucreaza' pentru piata, alcatuind sectorul productiv al economiei .

Veniturile acestor agenti economici provin din vanzarea productiei, constituind astfel sectorul de afaceri (business) al oricarei economii de piata.

Intreprinderile financiare reprezinta toate unitatile institutionale (private, publice si mixte) care indeplinesc in principal, rolul de intermediar financiar intre ceilalti agenti economici; ele colecteaza, transforma si redistribuie disponibilitatile financiare, sau (in cazul celor de asigurare) transforma riscurile individuale in riscuri colective. Din aceasta grupa de agenti economici fac parte toate bancile, inclusiv institutia de emisiune monetara, societati de asigurari, bursa de marfuri, etc.

Resursele principale ale acestor unitati sunt constituite din fondurile provenite din angajamentele contractate (depuneri la vedere si pe termen, bonuri de casa, obligatiuni, dobanzile primite, primele de asigurare etc).

Gospodariile (menajele) reprezinta agentul economic agregat care exprima generic calitatea de consumator de bunuri si servicii personale. Acest sector cuprinde toate entitatile care, ca unitati institutionale, realizeaza venituri si organizeaza folosirea lor pentru a cumpara si consuma bunurile de care au nevoie, pentru a face economii etc.: familii, celibatari, diferite comunitati consumatoare etc.

Veniturile menajelor provin din remunerarea salariatilor, din titlurile de proprietate precum si din transferurile efectuate de celelalte sectoare.

Administratiile publice (statul) formeaza acel agent economic agregat care exercita functia de redistribuire a veniturilor si a avutiei si pe cea de prestare a unor servicii necomerciale in cazurile in care intreprinderile (sectorul afaceri) nu ofera astfel de servicii pe piata sau le ofera in cantitati insuficiente. Din aceasta categorie de agenti economici fac parte administratiile centrale si locale de stat, si toate celelalte institutii publice care presteaza servicii non-marfare pentru colectivitati, cum sunt cele prestate in sistemul invatamantului public, securitatii (protectiei) sociale, in cadrul justitiei, al infrastructurilor publice rutiere, portuare etc. Veniturile principale ale acestui sector provin din varsamintele obligatorii efectuate de catre unitatile care apartin celorlalte sectoare, primite direct sau indirect.

Administratiile private grupeaza entitatile institutionale rezidente (organizatii de cult, sindicate, partide politice, fundatii, asociatii culturale si sportive) care au ca functie principala prestarea de servicii nemarfare pentru diferite categorii de persoane sau colectivitati. Resursele lor financiare provin in special din contributiile voluntare, cotizatii, veniturile pe proprietate etc.

Strainatatea (exteriorul sau restul lumii) este agentul economic agregat ce desemneaza celelalte economii nationale si unitatile lor autonome (nerezidente), cu care agentii economici interni (rezidenti) intra in tranzactii economice. Exteriorul reprezinta un sector institutional specific, care nu este caracterizat printr-o functie anume. El grupeaza unitatile nerezidente in masura in care efectueaza tranzactii cu unitatile rezidente permitand evidentierea fluxurilor economice care leaga economia nationala de restul lumii: tranzactii referitoare la creante asupra strainatatii, la angajamentele tarii, operatii de import-export etc.