Raritate, alegere si sisteme economice - costul de oportunitate pentru indivizi

INTRO

Ce va costa sa mergeti sa vedeti un film? Daca ati raspuns 8 sau 9 dolari, care reprezinta pretul unui bilet la cinema, inseamna ca ati uitat multe. Majoritatea dintre noi se gandesc la "costuri" de tipul banilor pe care trebuie sa-i platim pentru a obtine ceva. Un hamburger Big Mac costa 2,5 dolari, o Toyota Corolla noua costa 15.000 dolari. Bineinteles, banii platiti pentru un bun sau serviciu reprezinta o parte din costul sau, dar economia are o viziune mai generala asupra costurilor, incluzand elemente monetare si non-monetare.

COST DE OPORTUNITATE

Costul total al oricarei alegeri pe care o facem (cumpararea unei masini, fabricarea unui computer sau chiar citirea unei carti) reprezinta toate lucrurile la care trebuie sa renuntam cand realizam actiunea respectiva. Acest cost se numeste costul de oportunitate al actiunii, deoarece renuntam la oportunitatea de a avea alte lucruri pe care le dorim.

Costul de oportunitate al oricarei alegeri reprezinta acele lucruri la care renuntam cand facem aceasta alegere.

Acest concept trebuie utilizat cand luam propriile decizii sau cand analizam deciziile altora.

Costul de oportunitate pentru indivizi

Orice actiune pe care o realizam ca indivizi solicita bani limitati, timp limitat sau pe ambele. De aceea, orice actiune intreprinsa ne solicita sacrificarea altor bunuri sau activitati placute pe care le-am fi putut obtine utilizandu-ne banii sau timpul. De exemplu, pt. scrierea acestui curs autorul a avut nevoie de mult timp. Sa presupunem ca timpul dedicat scrierii cursului ar fi putut fi utilizat de autor pentru (1) a urma cursurile facultatii de drept, (2) a scrie un roman sau (3) a crea o firma.

Combinarea celor trei alternative reprezinta costul de oportunitate al scrierii acestui curs? Nu. Daca as fi decis sa nu scriu cursul, as fi avut la dispozitie un anumit timp, dar nu suficient, pentru a realiza celelalte trei activitati. Pentru a masura costul de oportunitate, ne vom opri doar la activitatea sau activitatile pe care le-as fi ales (acelea care constituie urmatoarea cea mai buna alternativa) pentru ca aceasta reprezinta, de fapt, lucrul la care am renuntat. Presupunem ca urmatoarea cea mai buna alternativa pentru redactarea acestui curs ar fi constat in crearea unei firme rentabile. Atunci costul de oportunitate al scrierii cursului ar fi oportunitatea pierduta de a crea o firma. Intrucat celelalte alternative mai putin valoroase nu ar fi fost alese in nici un caz, nu sunt parte a costului scrierii acestui curs.

Sa revenim la intrebarea de la inceput: ce va costa sa mergeti la cinema? Aceasta depinde de cine vede filmul.

Presupunem ca persoana este Maria, o studenta care locuieste la 10 minute de cinematograf. Pentru a vedea filmul, Maria va utiliza fonduri limitate pentru a-si cumpara biletul. De asemenea, isi va folosi timpul limitat pentru a se deplasa la cinematograf sa vada filmul. Presupunem ca banii pe care ii foloseste pentru bilet ar putea fi cheltuiti pe un telefon dat in strainatate, prietenei ei din Italia (urmatoarea cea mai buna utilizare a banilor Mariei), iar timpul ar putea fi utilizat pentru a invata pentru examenul de economie, a doua cea mai buna utilizare a timpului. Pentru Maria, costul de oportunitate al filmului este dat de cele 2 lucruri la care a renuntat: (1) un telefon la prietena ei si (2) o nota mai buna la economie. Vizionarea filmului va necesita ca Maria sa-si sacrifice aceste doua alternative valoroase, caci filmul o va costa atat timp, cat si bani.

Acum sa analizam cazul Iuliei, consilier financiar cu venituri mari care locuieste in New York, la cativa kilometri de cinematograful cel mai apropiat si care a ramas in urma cu niste proiecte la care trebuie sa lucreze. La fel ca in cazul Mariei, vizionarea filmului o va obliga sa utilizeze fonduri si timp limitate. Dar, pentru Iulia ambele costuri vor fi mai mari. Nu este doar costul biletului, ci si pretul taxiului, care face ca valoarea totala a costului monetar sa se ridice la 20 dolari. Totusi si aceasta reprezinta doar o mica parte din costul de oportunitate al Iuliei. Presupunem ca timpul de care are nevoie pentru a afla ora si locul unde ruleaza filmul, pentru a gasi taxiul, a se deplasa la cinema, a-si lua o cola, a vedea reclamele dinaintea filmului, a viziona filmul si a se intoarce acasa reprezinta in total 3 ore. Urmatoarea cea mai buna alternativa consta in utilizarea timpului lucrand la proiectele sale restante, care i-ar permite sa castige 150 dolari pe ora.

In acest caz, putem masura intregul cost de oportunitate al vizionarii filmului in termeni monetari:

mai intai, costurile directe monetare al filmului si taxiului (20 dolari),

apoi venitul pierdut prin utilizarea timpului pentru a vedea filmul (150 dolari ora x 3 ore = 450 dolari).

Deci un total de 470 dolari!

La un pret atat de ridicat, ne intrebam daca Iulia va decide sa mearga la film. Si acelasi rationament se poate aplica aproape tuturor activitatilor Iuliei care nu reprezinta munca: pentru Iulia e foarte scump sa vorbeasca la telefon cu un prieten, sa iasa in oras sa manance sau chiar sa doarma. Fiecare din aceste activitati ii cere sa sacrifice costuri monetare directe in plus fata de cei 150 dolari pe ora sub forma de venituri pierdute. Va decide oare Iulia sa faca vreuna din aceste activitati vreodata? Raspunsul pentru Iulia este acelasi la si in cazul Mariei sau al oricarei alte persoane: da, daca activitatea este mai valoroasa decat cea la care trebuie sa renunte. Nu e greu de imaginat ca, dupa o zi grea de munca, activitatile de odihna vor fi foarte importante pentru Iulia: va merita sa-si cheltuiasca banii si sa piarda venituri pentru a se bucura de activitatile respective.

Exemplele de mai sus releva o lectie importanta despre costul de oportunitate:

Costul monetar direct al unei alegeri poate fi numai o parte a costului de oportunitate total al respectivei alegeri.

Calculul costului de oportunitate !!!

In unele cazuri, Co al unei decizii poate fi exprimat in forma monetara. De exemplu, biletul de intrare la film al Iuliei, taxiul si timpul necesar vizionarii filmului pot fi usor exprimate in bani. Dar ce se intampla in cazul in care o parte a Co nu se poate masura in termeni monetari? Atunci vom exprima Co cu ajutorul diverselor lucruri si nu ca o cifra unica. De exemplu, presupunem ca urmatoarea cea mai buna alternativa a Iuliei consta nu in munca, ci in participarea la aniversarea unei prietene. Atunci Co al filmului va fi compus atat din costul direct in bani (biletul si taxiul), cat si din petrecerea pe care ar pierde-o daca merge la film.

Odata inteles conceptul de cost de oportunitate si modul in care poate acesta varia in functie de fiecare individ, veti putea intelege unele comportamente care pana acum va pareau ciudate. De exemplu, de ce persoanele cu venituri mari nu isi fac cumparaturile in magazine mari (Carrefour, Selgross) si cumpara de la magazinele specializate unde aceleasi articole se vand la preturi mult mai mari? Aceasta nu pentru ca acestor oameni le place sa plateasca mai mult. Marile magazine sunt de obicei foarte aglomerate si au personal insuficient, asa ca este nevoie de mai mult timp pentru a-si face cumparaturile. Desi marile centre comerciale ofera costuri monetare mai mici, solicita un cost in timp mare. De aceea, pentru oamenii cu venituri mari, centrele comerciale sunt, de fapt, mai costisitoare decat magazinele cu preturi mai mari.

De asemenea, puteti intelege de ce persoanele cu salarii mai mari (avocati, medici, oameni de afaceri) duc o viata agitata, facand mai multe lucruri in acelasi timp si umplandu-si fiecare minut liber cu sarcini de indeplinit. Intrucat aceste persoane pot castiga cateva sute de dolari pe ora de munca, fiecare activitate pe ca o fac are un Co foarte mare. Spalatul dintilor ii poate costa zece dolari, iar condusul pana la locul de munca ii poate costa sute de dolari! Combinand aceste activitati (vorbesc la telefon in timp ce se indreapta spre serviciu, se gandesc si isi planifica ziua in timp de fac dus, citesc ziarul in lift) ei iti reduc Co al acestor activitati de rutina.

Si ce se intampla cu restul oamenilor? Pe masura ce le sporesc salariile, toti incearca sa realizeze mai multe activitati in timpul liber limitat care le ramane. Foarte multi oameni au acum telefoane mobile pe care le folosesc in timp ce asteapta liftul sau isi plimba cainele. In SUA, cartile reproduse pe suport audio devin tot mai populare, in special pentru cei care fac "footing" (de ce sa-si reduca timpul alocat exercitiilor fizice cand in acelasi timp poate sa "citeasca" o carte?). Iar pentru unii vacantele sunt si mai obositoare decat perioadele in care lucreaza, deoarece ei realizeaza tot mai multe activitati in perioade de vacante din ce in ce mai scurte.

Cost de oportunitate si societate

Pentru un individ, Co rezulta din raritatea timpului sau a banilor. Dar pentru societate in ansamblul sau Co rezulta din diferite cauze: raritatea resurselor societatii. Dorinta noastra de bunuri este nelimitata, dar detinem resurse limitate pentru a le produce.

Orice productie implica un cost de oportunitate: pentru a produce mai mult de un lucru, societatea trebuie sa transfere resurse de la productia altui lucru.

Document online: Comunicarea interna: componenta "managementul calitatii" Document online: Etapele implementarii sistemului de management al calitatii intr-o societate

Sa analizam un obiectiv cu care toti suntem de acord: o stare mai buna de sanatate pentru toti cetatenii. De ce este nevoie pentru atingerea acestui obiectiv? De mai multe controale medicale, pentru mai multi oameni si un acces mai bun la medicamente, atunci cand este necesar. De asemenea, este nevoie de medici mai multi si mai bine pregatiti, de mai multe

spitale si laboratoare, de conditii mai bune asigurate in aceste institutii, de echipamente moderne. Pentru a putea produce toate aceste bunuri si servicii, trebuie sa aducem resurse (pamant, natura, capital) din productia altor lucruri de care de asemenea avem nevoie. De aceea, Co pentru a avea o mai buna asistenta medicala se compune din toate aceste alte bunuri si servicii la care trebuie sa renuntam.

FRONTIERA POSIBILITATILOR DE PRODUCTIE

Sa construim un model simplu care ne va ajuta sa intelegem Co pe care trebuie sa-l platim pentru a avea o mai buna ingrijire medicala. Mai concret, vom masura productia de ingrijire medicala utilizand numarul de ani de viata salvati. Aceasta variabila se regaseste pe axa orizontala din figura 1. Pentru a masura Co al ingrijirii medicale, vom porni de la o presupunere simplificatoare: ca toate celelalte bunuri, care nu reprezinta ingrijire medicala pentru salvarea anilor de viata, se pot grupa intr-o singura categorie si ca putem masura cate unitati producem din aceste "alte bunuri". In figura 1, cantitatea de "alte bunuri" este reprezentata pe axa verticala.

Figura 1. Frontiera posibilitatilor de productie

Sa ne ocupam acum de curba desenata in figura. Este vorba de frontiera posibilitatilor de productie (FPP) a societatii, care arata diferitele combinatii de bunuri ce se pot produce cu resursele si tehnologia de care se dispune in prezent.

Mai concret, FPP ne precizeaza cantitatea maxima din toate celelalte bunuri pe care le putem produce in functie de numarul de ani de viata salvati, ca si numarul maxim de ani de viata ce se pot salva in functie de diferitele cantitati produse din celelalte bunuri. Punctele situate deasupra frontierei nu sunt realizabile cu tehnologia si resursele actuale ale economiei. Alegerile societatii sunt limitate la punctele situate pe sau in interiorul FPP.

Punctul A reprezinta o alegere posibila a societatii: alocarea tuturor resurselor pentru producerea "altor bunuri" si ne-producerea nici unui tip de ingrijire medicala. In acest caz, vom avea 1 milion de unitati de alte bunuri, dar va trebui sa renuntam la orice oportunitate de a salva vieti.

In punctul F este reprezentata cealalta extrema: toate resursele disponibile sunt alocate pentru ingrijirea medicala destinata salvarii vietilor. In acest caz, vom salva jumatate de milion de vieti omenesti, dar nu vom avea nici un tip de alte bunuri.

Daca punctele A si F va par absurde, amintiti-va  ca ele reprezinta 2 alegeri posibile pentru societate, dar ca sunt alegeri pe care probabil nu le vom face. Dorim ca asistenta medicala pentru salvarea vietilor sa fie disponibila pentru cei care au nevoie de ea, dar dorim in acelasi timp sa avem alimente, haine, masini etc. De aceea, o alegere realista include o combinatie intre asistenta medicala si celelalte bunuri.

Presupunem ca dorim aceasta combinatie, dar ca economia, din anumite motive, opereaza in prezent in punctul A, nedorit: fara nici o asistenta medicala, dar cu o productie maxima de alte bunuri. Atunci va trebui sa transferam anumite resurse de la celelalte bunuri la asistenta medicala. De exemplu, vom putea trece de la punctul A la punctul B, unde vom salva 100.000 de vieti. Dar consecinta va fi ca va trebui sa reducem celelalte bunuri, producand cu 50.000 unitati mai putin. Co pentru a salva 100.000 de vieti ar fi 50.000 de unitati din toate celelalte bunuri.

COST DE OPORTUNITATE CRESCATOR

Presupunem ca ne aflam in punctul B si ca dorim sa salvam si mai multe vieti. Din nou, transferam suficiente resurse catre asistenta medicala pentru a salva inca 100.000 de vieti, trecand din punctul B in punctul C. De data aceasta, costul este si mai mare: productia celorlalte bunuri se diminueaza de la 950.000 de unitati la 850.000 unitati, ceea ce reprezinta un sacrificiu de 100.000 unitati. Co al salvarii de vieti a crescut. Acest lucru se poate observa pe masura ce continuam sa salvam tot mai multe vieti (crestere de 100.000 vieti, trecand de la punctul C la punctul D, la E si la F). Co in producerea altor bunuri continua sa creasca, pana cand ultimele 100.000 de vieti salvate costa 400.000 de unitati de alte bunuri.

Comportamentul descris al Co (cu cat producem mai multa ingrijire medicala, cu atat mai mare va fi Co de a produce mai multa ingrijire medicala) se aplica unei game largi de alegeri pe care trebuie sa le faca societatea. Acest lucru poate fi generalizat sub forma legii costurilor de oportunitate crescatoare: cu cat se produce mai mult dintr-un lucru, cu atat mai mare va fi costul de oportunitate al producerii de unitati suplimentare din acel lucru.

De ce exista o lege a Co crescator? De ce trebuie ca, cu cat producem mai mult dintr-un lucru, cu atat mai mare sa fie costul de a produce si mai mult?

Pentru ca majoritatea resurselor (prin natura lor) sunt mai potrivite pentru unele scopuri decat pentru altele. Daca economia ar opera in punctul A, de exemplu, am utiliza toate resursele noastre pentru a produce alte bunuri, inclusiv resursele care ar putea fi folosite mult mai bine pentru productia de ingrijire medicala. Un spital poate fi utilizat drept fabrica de conserve, bisturiul cu laser pentru realizarea de spectacole, iar un chirurg poate conduce un taxi sau poate incerca sa ne starneasca rasul povestindu-ne peripetiile sale zilnice.

Pe masura ce ne deplasam spre dreapta de-a lungul FPP, de exemplu de la A la B, transferam resurse din productia altor bunuri spre productia de asistenta medicala. Dar, mai intai vom transfera acele resurse mai potrivite pentru a produce ingrijire medicala si mai putin potrivite pentru producerea altor bunuri. De exemplu, primul grup de muncitori folositi pentru a salva vieti ar fi compus din cei care au deja o formatie de medic si asistent medical. Chirurgul (care probabil nu era cel mai bun comic din lume) se poate intoarce la masa de operatii pentru a face ceea ce stie mai bine. La fel, primele cladiri folosite in industria ingrijirii medicale vor fi cele care, initial, au fost construite ca spitale sau policlinici si care in realitate nu functionau prea bine ca fabrici, magazine sau studiouri de inregistrari de filme. Acesta este motivul pentru care, la inceput, FPP este aproape orizontala. Putem obtine o crestere importanta a numarului de vieti salvate cu o reducere mica a celorlalte bunuri.

Totusi, pe masura ce ne deplasam spre dreapta, vom transfera de la celelalte bunuri resurse din ce in ce mai putin potrivite pentru a salva vieti. De aceea, FPP capata o panta mai mare. In final, vom ajunge in punctul F, in care toate resursele (indiferent de cat de potrivite sunt pentru producerea altor bunuri si servicii) vor fi utilizate pentru salvarea vietilor. Cladirea unei fabrici se va transforma in spital, masina familiei va fi utilizata ca si ambulanta, iar comicul Jim Carrey se va inscrie la facultatea de medicina pentru a se pregati sa devina chirurg.

Principiul Co crescator se aplica tuturor alegerilor societatii privind productia. Daca ne oprim la alegerea facuta de societate intre alimente si petrol, vom observa ca unele terenuri sunt mai potrivite pentru agricultura, iar altele pentru extractia petrolului. Pe masura ce producem mai mult petrol, vom descoperi ca avem de explorat terenuri din ce in ce mai putin potrivite pentru productia de petrol; acelasi principiu se aplica si pentru alegerea intre bunurile civile si cele militare, intre alimente si imbracaminte sau intre automobile si transportul public: cu cat producem mai mult dintr-un lucru, cu atat mai mare va fi Co al producerii unei unitati suplimentare din acel lucru.

IN CAUTAREA MANCARII GRATUITE

Am afirmat pana acum ca orice decizie de a produce mai mult dintr-un lucru necesita plata Co, producand mai putin din alt lucru. Economistul Milton Friedman, castigator al Premiului Nobel, a rezumat aceasta dilema prin celebra sa fraza: "nu exista mancare gratuita". Friedman afirma urmatoarele: chiar si atunci cand se ofera mancare gratuita unei persoane, societatea trebuie sa utilizeze resurse pentru a produce acea mancare. De aceea, o "mancare gratuita" nu este in realitate gratuita: societatea plateste un cost de oportunitate ce consta in ne-producerea altor lucruri cu aceste resurse. Aceeasi logica se aplica tuturor celorlalte bunuri si servicii asa-zise "gratuite". Din punctul de vedere al societatii, nu poate exista un bilet gratuit pentru a calatori cu o companie aeriana, nici un computer gratuit, nici asistenta medicala gratuita. Furnizarea oricaruia din aceste lucruri solicita sacrificarea altora, ilustrata de miscarea de-a lungul FPP a societatii.

Ce se intampla daca economia nu profita de intregul sau potential productiv si opereaza in interiorul FPP? De exemplu, in figura 1, presupunem ca suntem in punctul W. in care sistemul asistentei medicale salveaza 200.000 de vieti si se produc 400.000 unitati din celelalte bunuri. Putem trece din W in E si salva inca 200.000 de vieti fara nici un sacrificiu din celelalte bunuri. Sau putem trece din W in C (mai multe alte bunuri fara a sacrifica vreo viata) sau la punctul D (cu mai multa ingrijire medicala si mai multe bunuri).

Deci daca ne miscam in interiorul FPP, afirmatia lui Friedman nu este valabila: poate exista mancare gratuita! Dar de ce ar trebui sa functioneze o economie in interiorul FPP sale? Exista 2 raspunsuri posibile.

Ineficienta productiva

Recesiunea

Ineficienta productiva

Un motiv pentru care o economie poate functiona in interiorul FPP este ca se pierd resurse. Sa presupunem, de exemplu, ca multe persoane care ar putea fi lucratori excelenti in sistemul medical se ocupa, dimpotriva, cu producerea altor bunuri si ca multi din cei care ar fi buni pentru producerea altor bunuri sunt prinsi in industria asistentei medicale. In acest caz, daca am transfera anumite persoane de la un loc de multa la altul, am putea obtine o mai mare ingrijire medicala si mai multe bunuri de alta natura. Adica, din cauza lipsei  compatibilitatii (potrivirii) intre lucratori si locurile lor de munca, ne aflam in interiorul FPP, intr-un punct de tipul W. Pentru obtinerea unei situatii mai bune, trebuie sa ne deplasam spre un punct situat pe FPP (de exemplu, E).

Economistii folosesc termenul ineficienta productiva pentru a descrie aceasta irosire a resurselor care ne plaseaza in interiorul FPP a societatii noastre.

O firma, o industrie sau intreaga economie produce ineficient daca poate produce mai mult din cel putin un bun fara a avea nevoie de transfer de resurse din productia vreunui alt bun.

Ineficienta productiva = o situatie in care se poate produce mai mult de cel putin un bun fara a sacrifica productia nici unui alt bun.

Termenul eficienta productiva semnifica absenta oricarui tip de ineficienta. De exemplu, daca industria informatica produce numarul maxim de PC-uri cu resursele utilizate in prezent, putem spune ca este o industrie eficienta din punct de vedere productiv. In acest caz, nu exista nici o alta modalitate de a produce mai multe PC-uri fara a sacrifica productia altor bunuri. Pentru ca o economie in ansamblul sau sa produca intr-o maniera eficienta, trebuie sa fie imposibila producerea unei noi unitati din oricare bun fara a fi nevoie de transfer de resurse din productia oricarui alt bun.

Desi nici o firma, industrie sau economie nu poate ajunge sa fie eficienta 100%, cazurile de ineficiente majore nu sunt chiar atat de frecvente. Firmele sunt stimulate in directia identificarii si eliminarii ineficientelor, deoarece orice irosire de resurse ii sporeste costurile si ii reduce beneficiile. Cand o firma descopera modalitatea de eliminare a pierderilor de resurse, celelalte o urmeaza foarte repede.

De exemplu, locurile libere de la cursele companiilor aeriene reprezinta o ineficienta productiva. Intrucat avionul va efectua oricum cursa, ocuparea acestor locuri libere ar permite companiei aeriene sa serveasca mai multe persoane la acelasi zbor (sa produca mai multe servicii de transport) fara sa fie nevoita sa utilizeze vreo resursa suplimentara (in afara de resursa nesemnificativa reprezentata de mancarea servita in timpul zborului). Asadar, ar putea calatori mai multe persoane fara a fi sacrificat nici un alt bun sau serviciu. Cand American Airlines a creat un model informatic, la sfarsitul deceniului 1980, pentru ocuparea locurilor sale libere prin modificarea programelor de plecare si a tarifelor, celelalte companii aeriene   i-au urmat rapid exemplul. Si cand, la sfarsitul deceniului 1990, o noua companie numita Priceline.com a permis companiilor aeriene sa-si scoata la licitatie pe Internet locurile libere, multe companii aeriene au profitat imediat de oportunitatea oferita, iar celelalte le-au urmat rapid. Datorita lor (si datorita altor eforturi asemanatoare care au urmarit evitarea irosirii personalului, avioanelor si spatiului alocat birourilor) s-au putut elimina multe cazuri de ineficienta productiva din industria aeriana.

Acelasi tip de eforturi a eliminat unele cazuri de ineficienta productiva usor de identificat in orice industrie: bancara, a telefoniei, a furnizorilor de servicii de Internet, a presei scrise etc. Fara indoiala, inca exista cazuri de ineficienta productiva, dar, in general, daca veti cauta mancare gratuita intr-o economie sanatoasa datorate unor situatii de ineficienta productiva, nu veti gasi prea multe.

Recesiunea

Alta situatie in care economia se gaseste in interiorul FPP este recesiunea: reducerea generala a activitatii economice. In timpul recesiunii, multe resurse raman nefolosite. Exista o subutilizare a fortei de munca (somaj): oamenii vor sa munceasca, dar nu pot gasi un loc de munca. Mai mult, fabricile se inchid, deci nu se utilizeaza nici tot capitalul sau pamantul disponibil. Sfarsitul recesiunii deplaseaza economia de la un punct situat in interiorul FPP catre un punct aflat pe FPP, utilizand astfel resurse nefolosite pentru a produce mai multe bunuri si servicii fara a fi nevoie sa se sacrifice altceva.

Aceasta observatie simpla ne poate ajuta sa intelegem, partial, de ce SUA si URSS au avut parte de experiente economice extrem de diferite in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. In Uniunea Sovietica, nivelul mediu de viata s-a deteriorat grav odata cu inceperea razboiului, in timp ce In SUA standardele de viata au crescut usor. De ce?

Figura 2 ne ajuta sa raspundem la aceasta intrebare. FPP din figura 2 exprima alegerea societatii intre bunuri militare si bunuri civile.

Figura 2. Productie si subutilizare

Cand SUA au intrat in razboi in 1941, inca resimteau efectele Marii Crize, cea mai severa si mai lunga recesiune economica din istoria moderna, care a inceput in 1929 si a afectat majoritatea lumii dezvoltate. Prin urmare, economia americana se afla in recesiune, cu o rata mare de neutilizare a resurselor (in special somaj). Acest lucru e reprezentat prin punctul A din figura 2(a), care se afla in interiorul FPP. Prin productia militara s-a eliminat somajul pe masura ce SUA se deplasau pe FPP catre punctul B, cu mai multe bunuri militare si mai multe bunuri civile.

In URSS, situatia era foarte diferita. In deceniul 1930, economia sovietica, izolata din punct de vedere international, a putut sa evite complet efectele depresiunii ce afecta restul lumii. Astfel, URSS a inceput razboiul cu resursele utilizate complet, astfel incat si-a putut mari productia militara, lucru necesar pentru intrarea in razboi, numai prin sacrificarea bunurilor civile si miscandu-se de-a lungul FPP din punctul D spre punctul C. Pentru sovietici, scaderea productiei de bunuri civile (avand ca rezultat scaderea nivelului de viata) a fost Co ce trebuia platit pentru a putea lupta in razboi.