Rolul pretului in echilibrarea pietei

Rolul pretului in echilibrarea pietei

1 Definirea pietei

Piata reprezinta ansamblul mijloacelor si operatiunilor de comunicare, si de confruntare a vanzarilorcu cumparatorii, prin care acestia, fiecare dintre ei, se informeaza mutual de ceea ce pot produce pentru vanzare, de ceea ce au nevoie sa cumpere si de pretul pe care urmeaza sa-l ceara sau sa-l propuna in vederea inchirierii contractelorsi derularii tranzactiilor

Piata este definita prin urmatoarele elemente:

1.     obiectul comun al tranzactiilor, adica bunul omogen si substitutele sale;

2.     volumul mare al tranzactiilor efectuate, adica valoarea vanzarilor derulate in cadrul unui interval de timp considerat;

3.     mijloacele si instrumentele folosite de catre operatori pentru a-si manifesta intelegerea bilaterala asupra conditiilor actului comercial. Unul dintre ele, respectiv cel de baza, il reprezinta pretul.

Cele doua segmente importante ale pietei -oferta si cererea- se refera la circulatia bunurilor eonomice care implica tranzactii intre intreprinderi si manifestarea activa pe piata a consumatorilor.

O economie moderna este o economie de piata, adica o economie a schimburilor libere. De aceea, la baza intelegerii mecanismelor specifice ale acesteia sta problema fixarii pretului, care reprezinta puterea marfii de a se schimba pe piata.

2 Formarea libera a pretului

Formarea pretului nu depinde numai de punctele de vedere ale vanzatorilor manifestate prin oferta, ci si de cele ale cumparatorilor manifestate prin cerere. In aceste conditii, pretul se formeaza prin negociere si consens, tinzand catre un pret de echilibru al celor doua marimi complexe care, se confrunta permanent pe piata: oferta si cererea.

Intreprinderile care produc bunuri sau servicii, pentru a putea decide asupra preturilor

si asupra cantitatiilor pe care urmeaza sa le produca, trebuie sa fie preocupate in permanenta pentru cunoasterea costurilor, a cererii si a concurentei.

In ceea ce priveste costurile, cu ajutorul acestora se elaboreaza calcule economice de efort al intreprinderilor. Prin intermediul costurilor se exprima cheltuielile de exploatare a capacitatii de productie si de utilizare a resurselor de materii prime si de forta de munca. Producatorul isi poate determina, in mai multe variante posibile, preturile de revenire (costurile) si marja beneficiului normal. In variantele posibile privind productia ce se pot obtine si costurile unitare corespunzatoare, producatorul constata reducerea costului unitar pe masura ce productia totala creste, conform graficului din figura 1.4.

Acest grafic denumit curba experientei, este folosit de catre producatorul ca un joc strategic - alegand cantitatile de produse in functie de cost si de marja beneficiului, in raport cu pretul liber format al piata.

Curba experientei

Lucrare: Motivatia si satisfctia in munca -premisele reusitei si succesului profesional Lucrare: Procesul asigurarea calitatii - tratarea produsului neconform

figura 1.4.

Pretul propus de producator pentru negociere cu cumparatorii este format din costul unitar si marja beneficiului, prezentat grafic in figura 1.5.

Conform celor doua tendinte contrare ale miscarii (jocului) libere a preturilor, se poate obtine pretul negociat la nivelul j₁ sau j₂.

Spatiul hasurat de deasupra liniei propunerii de pret reprezinta sporul de profit, iar spatiul hasurat de sub aceasta linie, chiar pana la nivelul costului, reprezinta diminuarea profitului, fata de varianta propusa de producatorul vanzator.

Formarea pretului liber. Confruntarea optiunii producatorului

Vanzator cu cerintele pietei cumparatorului

figura 1.5.

Se observa ca asupra nivelului pretului de oferta actioneaza factori cu influenta de jos in sus, dinspre cost si profit, ca fiind expresia dorintei intreprinderii de acoperire integrala a ostului si obtinere a profitului pentru fiecare unitate de produs.

Jocul liber al pretului (j) este rezultatul a doi factori: raportul cantitativ cerere-oferta

(C ↔ O) si concurenta, astfel:

cand, C > O, pretul urca (j₁)

cand, C < O, pretul coboara (j₂)

concurenta intre producatori » diminuarea pretului de vanzare

concurenta intre cumparatori » cresterea pretului de cumparare

De regula, cantitatea cumparata variaza invers proportional cu pretul - ea creste cand pretul este mai mic si scade cand pretul este mai mare. Deci, cererea nu este o cantitate fixa. Ea reprezinta relatia dintre diferite preturi posibile ale produsului si cantitatile care ar putea fi cumparate pentru fiecare pret:

C = p_i

in care: C este cererea totala a bunurilor i exprimata valoric prin preturile p_p

Pe garfic, cererea este curba care leaga punctele definite de cantitatea cumparata de catre consumatori si pretul minim practicat de catre producatori, conform graficului din figura 1.6.a.

Similar, oferta este curba care leaga punctele definite de cantitatea oferita de catre producator la pretul maximum platit de cumparatori, conform graficului din figura 1.6.b.

Curba cererii

figura 1.6.a

Curba ofertei

figura 1.6.b

Oferta exprima relatia dintre diferitele preturi posibile ale produsului, care ar fi vandute pentru fiecare pret:

O =  p (figura 1.6.a)

in care: O = oferta totala a bunului i exprimata valoric la preturile p_i.

Pretul de echilibru presupune, pentru a nu se obtine pierderi in economie, egalitatea valorica dintre oferta si cerere, adica:

O = C = p_i

Deci, pentru fiecare p_i: O = C. Aceasta egalitate exprimata valoric rezulta din intersectarea curbei ofertei (O) cu curba cererii (C), punctele de intersectie avand drept coordonate cantitatile (cerute si oferte) si preturile acestora, conform graficelor din figurile nr. 1.6., 1.7., 1.8.

Deplasarea catre stanga a curbei ofertei

figura 1.7.

Deplasarea curbei ofertei spre stanga semnifica reducerea cantitatii de produse vandute si, respectiv, absorbite de cerere, carora le corespund preturi diferite, invers proportionale cu reducerea cantitatilor vandute (figura 1.7.).

Invers, deplasarea curbei ofertei spre dreapta, de la productia vanduta in cantitati mici, la productia vanduta in cantitati mari, are ca rezultat reducerea preturilor (figura 1.8.)

Datorita acestei influente a ofertei asupra preturilor, este necesar ca intreprinderile producatoare sa se informeze asupra cererii fiecarui produs si asupra orientarii consumatorilor in privinta cantitatii si a preturilor produselor.

Deplasarea catre dreapta a curbei ofertei

figura 1.8.