Economia Romaniei la economie Europeana - cateva caracteristici ale economiei romanesti in tranzitie

1. -- Cateva caracteristici ale economiei romanesti in tranzitie; 2. - Sporirea activitatii ramurilor operative; 3. - Rolul sectoarelor adiacente.

1. -- Cateva caracteristici ale economiei romanesti in tranzitie;

Romania a fost prima tara din Europa Centrala si de Est care a stabilit relatii contractuale cu UE: Acordul cu privire la sistemul generalizat de preferinte din 1974 si Acordul privind produsele industriale din 1980, an in care Romania a stabilit relatii diplomatice cu UE; acordul din 1980 facilita accesul unui mare numar de produse romanesti pe piata comunitara.

La 22 octombrie 1990 a fost semnat un Acord privind comertul si cooperarea comerciala reciproca pe baza clauzei natiunii celei mai favorizate; acest acord a stabilit eliminarea de catre Comunitatile Europene a unor restrictii cantitative specifice; esalonat pe o perioada de cativa ani, a constituit cadrul viitorului Acord de Asociere, semnat la 1 februarie 1993.

La 1 februarie 1995 a intrat in vigoare Acordul European pentru instituirea asocierii Romaniei la UE, ale carui prevederi comerciale incepusera deja sa fie aplicate din mai 1993 in cadrul unui acord interimar. La 22 iunie 1995, Romania si-a prezentat cererea de aderare la UE, iar la 17 iulie acelasi an, Comisia Europeana a inceput procedura de evaluare a conditiilor aderarii. Incepand din 1996, au intrat in vigoare Concesiile tarifare si Schemele de reducere a taxelor vamale ale Romaniei, conform Acordului European, instituind asocierea la UE, si Acordul de Liber Schimb cu tarile AELS. Prin Hotararile de Guvern 1291/1996 si 196/1997 au fost reduse taxele vamale la importurile de produse industriale din tarile membre UE, iar prin HG 161/1997 s-au redus taxele vamale la importurile de produse agricole provenind din tarile membre UE. La jumatatea anului 1996 Comisia Europeana si-a prezentat Punctul de vedere in legatura cu solicitarea Romaniei de aderare la UE.

Pe cap de locuitor, PIB-ul tarii noastre reprezinta cca un sfert din media UE. Romania trebuie sa indeplineasca, in vederea integrarii in UE, criteriile economice stabilite la Consiliul European de la Copenhaga (iunie 1993), pentru toate statele care vor sa adere. In acest sens, Romania a facut progrese considerabile pentru structurarea unei economii de piata, obiectiv la fel de important ca si incorporarea aquis-ului comunitar. Preturile au fost liberalizate aproape in totalitate, drepturile de proprietate asupra terenurilor nu sunt inca pe deplin asigurate, sistemul juridic realizeaza, in continuare, jocul puterii, iar in procesul luarii deciziilor in chestiuni economice nu s-au inregistrat intotdeauna masuri coerente.

Trebuie depuse, de asemenea, eforturi substantiale pentru alinierea standardelor sociale ale Romaniei la cele europene (legislatia muncii, securitatea, somajul, sanatatea angajatilor). Trebuie inteles de catre toata lumea ca acestea sunt urmarea, efectul si nu cauza dezvoltarii economice. In procesul crearii structurilor de utilizare eficienta a fondurilor structurale ale UE pe plan regional, sunt necesare mecanisme eficiente de actiune si control.

Armonizarea legislativa si obtinerea unor indicatori de dezvoltare apropiati de cei ai tarilor UE va aduce tara noastra in randul membrilor UE si apoi ai UEM. Procesul a incept deja de 15 ani, va fi in continuare destul de indelungat (alti 10-15 de ani cel putin, dupa parerea noastra) si numai prin efortul propriu al poporului roman va trebui sa-l parcurgem !

Caracteristici ale economiei romanesti in tranzitie,

Romania este a doua tara ca dimensiune din Europa Centrala. Are o pozitie ideala pentru circulatia marfurilor intre Marea Caspica, Marea Neagra si Europa vestica. Poseda stabilitate politica, bune si foarte bune relatii cu toate tarile vecine, un sistem legislativ "croit" dupa standarde europene, care necesita insa, o mai mare stabilitate si rigoare.

Cei cca 22 milioane consumatori, cat reprezinta populatia Romaniei constituie o piata potentiala de marime medie pentru orice producator de bunuri economice. Analiza rezultatelor reformei intreprinse dupa 1990 releva un dublu esec. Pe de o parte, la nivel macroeconomic nu au fost create conditiile necesare cresterii eficacitatii si eficientei alocarii resurselor. Pe de alta parte, recesiunea si inflatia reprezinta problemele-cheie cu care s-a confruntat in ultimii 13 ani economia Romaniei.

Etapele parcuse in cei 13 ani de tranzitie de la planul centralizat la economia de piata au cuprins: liberalizarea preturilor, dezvoltarea sectorului privat in paralel cu incercarea de restructurare si privatizare a intreprinderilor de stat. Principala politica de stat promovata cu ardoare, aceea a fragmentarii marilor combinate si intreprinderi industriale in mai multe societati comerciale mici - pe principiul "divide et impera"(divizeaza si stapaneste), s-a dovedit a fi eronata. Politica "intai privatizare, apoi restructurare" s-a dovedit nepotrivita, putini investitori preferand intreprinderi falimentare, grevate in datorii. "Macrostabilizarea" a fost principiul defectuos aplicat, prin care s-a incercat sa se influenteze politica economica generala. Nu a fost avuta in vedere refacerea economica a tarii, prin impulsul pe care l-ar fi dat evolutiile pozitive din agricultura si industrie, ci, s-a incercat dirijarea evolutiei economice prin masuri monetare si fiscale, fara a stapani baza reala a transformarilor produse. Rezultatele obtinute au fost pe masura lipsei politicilor economice concrete, esentiale si aflate la baza constructiei economico-sociale.

Ca sector important al economiei nationale, industria realizeaza, in pofida tranzitiei sinuoase pe care o parcurge, cca 40% din produsul intern brut al Romaniei. Exceptand Schita tranzitiei la economia de piata, elaborata inca din februarie 1990 de acad. Tudorel Postolache, impreuna cu cei mai redutabili specialisti economisti autohtoni si de care nimeni n-a tinut seama la vremea respectiva, Romania a fost frustrata pana in 1999, de strategii nationale si sectoriale, capabile sa-i orienteze pe investitorii romani si straini. Nimeni nu a cunoscut pana la sfarsitul deceniului trecut perspectivele de mentinere, de lichidare, de reorientare sau de dezvoltare a productiei diferitelor ramuri, subramuri sau grupe de produse, iar operatorii economici industriali au fost nevoiti sa duca o politica de supravietuire, fiecare pe cont propriu, care a accentuat dezorganizarea si degringolada sistemului economic. Principalele cauze care au limitat activitatea in industria prelucratoare au fost cererea interna insuficienta si insuficient stimulata, problemele financiare si incertitudinile mediului economic. Reforma economica si restructurarea au impus exigente majore sectoarelor de productie putin elastice si energofage.

Investitiile si constructile sunt recunoscute a fi sectoarele greu incercate ale tranzitiei, care au inregistrat o dinamica descendenta, controversata, marcata de declinul general al economiei. Acest lucru s-a datorat unor cauze obiective (reducerea permanenta a activitatii economice intr-o economie marcata de puternice dezechilibre structurale si institutionale) si unor cauze, sa le numim subiective, deoarece au fost de ordin politic (schimbarea radicala a setului de politici economice aplicate de catre toate guvernele din aceasta perioada, care au avut ca obiectiv principal consumul populatiei si nu investitiile, acumularea, dezvoltarea activitatii economice). Cauzele numarului mic de investitii straine sunt: legislatia greoaie aflata intr-o permanenta schimbare, lipsa unor facilitati majore acordate pe o durata mai mare de timp, lipsa de transparenta in organizarea licitatiilor publice, coruptia din administratie.

Datorita gravelor probleme manifestate de economia romaneasca in tranzitie, investitiile autohtone si straine au fost insuficiente, astfel ca s-a intrat intr-un cerc vicios al modului de manifestare al acestui sector deosebit de important pentru dezvoltarea oricarei tari. De asemenea, a existat o inegalitate de tratament intre investorii romani si straini, in sensul favorizarii celor din urma. Consideram ca marea eroare savarsita in cei 13 ani de tranzitie, in sectoarele investitiilor si constructiilor a fost lipsa de stimulare, prin mecanisme legale si institutionale adecvate, a investitorilor romani. Relansarea economica nu poate fi obtinuta decat prin investitii masive de capital, din tara si din strainatate, care trebuie sa constituie o constanta definitorie si permanenta a evolutiei economiei noastre.

Desi economia Romaniei a trecut printr-o depresiune economica accentuata in 7 din cei 13 ani ai tranzitiei, la nivelul deciziilor guvernamentale nu s-au luat masurile necesare pentru aplicarea unor politici de stimulare a procesului investitional. Au fost utilizate mai mult pentru consum cele peste 15 miliarde dolari SUA imprumutate de statul roman din strainatate, ceea ce demonstreaza, inca o data, accentul disproportionat pus pe consum, in defavoarea investitiilor eficiente. A ignora politicile de stimulare a investitiilor, inseamna a nu tine seama de cerintele fundamentale de relansare si dezvoltare economica ale Romaniei. Daca aceasta tendinta continua, apare pericolul ca tara sa se afunde tot mai mult in saracie.

Analiza: Informatii despre procesul de evaluare - selectare a ofertelor de proiect Proiect: Continutul finantelor firmei: functia financiara a firmei

S-a renuntat la politica de promovare si stimulare a exporturilor (prin mecanismul garantarii unor exporturi de catre stat, practicarea unor dobanzi diferentiate pentru creditele in favoarea productiei de export etc.).    S-a incurajat in schimb, liberalizarea exportului de materii prime, descurajandu-se exportul de bunuri prelucrate si inalt prelucrate. In putine situatii, exporturile noastre de bunuri economice au ramas competitive. A existat o scadere cantitativa a exporturilor, in paralel cu o scadere a valorii valutare incasate, din cauza deteriorarii sistematice a structurii ofertei romanesti pe pietele externe si, paradoxal, a devalorizarii leului. Devalorizarea monedei nationale a ieftinit in permanenta exporturile (ceea ce ar fi trebuit sa fie o masura benefica in conditiile functionarii normale a economiei romanesti) si a scumpit importurile.

In ultimii ani, Romania a devenit o piata de desfacere pentru multe marfuri de o calitate indoielnica. Dintr-o tara industrial-agrara, exportatoare de produse agro-alimentare, Romania a devenit o piata de desfacere pentru produsele alimentare ale tarilor central si vest-europene sau de pe alte continente. Volumul de alimente importate trece de 80% din totalul celor necesare consumului populatiei.

Romania este statul european si poate mondial, cu cele mai multe taxe si impozite percepute populatiei si agentilor economici; numarul lor este 225 (fata de 66 in Franta sau 20 in Portugalia, de exemplu). Gradul de fiscalitate - cuprins intre 75 - 80% - este unul din cele mai mari, daca nu cel mai mare de pe mapamond! Nenumaratele taxe si impozite retinute de stat pun in evidenta uriasa presiune fiscala care apasa asupra firmelor si a cetatenilor, faptul ca pentru aceeasi activitate se platesc mai multe impozite diferite si se percepe chiar impozit la impozit! Fiscalitatea excesiva se datoreaza slabei dezvoltari economice si unor politici fiscale defectuos aplicate. Reorganizarea sistemului fiscal a fost timida si inceata; astfel, acesta nu a putut raspunde stimularii necesare pentru dezvoltarea economiei si imbunatatirea climatului general de afaceri. Transparenta sistemului fiscal a lasat de dorit si a fost umbrita de lipsa de organizare, de multe ori dezastruoasa, in colectarea impozitelor de la populatie. Organele de control ale statului au inregistrat numeroase abuzuri, unele grosolane, privind plata accizelor si a TVA de catre agentii economici. Sistemul de colectare a taxelor si impozitelor functioneaza greu, ineficient.

Sistemul bancar roman este oglinda fidela a economiei romanesti. In perioada tranzitiei, sistemul bancar a incercat sa impulsioneze economia reala prin modalitatile specifice politicii monetare, ale incercarii de a realiza 'echilibrul macroeconomic prin masuri monetare'. In realitate, economia este cea care influenteaza evolutia sistemului bancar si nu invers. Specialistii in probleme bancare accepta greu sensul acestei relatii, fiind preocuati mai mult de efecte si nu de cauze.

Activele sitemului bancar reprezinta cca 17% din PIB, fata de 250% in tarile membre UE, unde exista o unitate bancara la 1.700 locuitori, in timp ce in Romania avem o unitate bancara la 23.000 locuitori. Restructurarea sectorului bancar a costat anual tara cca 2,2-2,5% din PIB sau, dupa alte estimari, luand in calcul si cheltuielile privind dobanzile aferente, cca 50 % din totalul cheltuielilor bugetare.

Rata de referinta (numita, rata scontului, pana la 1 februarie 2002), practicata de Banca Nationala a Romaniei (BNR), a inregistrat de-a lungul tranzitiei valori mari sau foarte mari, printre cele mai mari din lume, ceea ce a facut ca, tot timpul dobanzile practicate de bancile comerciale sa fie si mai mari, ceea ce, pe fondul prabusirii economiei romanesti, a impulsionat foarte puternic inflatia. Au fost astfel solicitate dobanzi mari si foarte mari la creditele acordate agentilor economici de catre bancile comerciale, cu efecte puternic negative pentru intreprinzatori.

Principala cauza a slabiciunii sistemului bancar romanesc a constat in supravegherea defectuoasa efectuata de BNR pana in anul 1999. Lipsa de supraveghere specializata si de transparenta in publicarea datelor de bilant a unor banci comerciale a permis raportarea unor profituri fictive, urmata de aparitia unor probleme de gestionare a activelor bancilor respective. Au fost posibile, astfel, inginerii bancare - artificii monetare si financiare, menite sa substituie lipsa de bunuri economice de pe piata sau sa 'ascunda' o parte din masa de bani in exces.

2. - Sporirea activitatii ramurilor operative

Capitolul de negociere 14 - Energia a fost deschis in 2002 si inchis provizoriu, in cadrul Conferintei de Aderare Romania-UE, de la Bruxelles, pe 30 iunie 2004. Se asteapta ca finalizarea negocierilor pentru capitolul 'Energia' sa contribuie la formularea unei concluzii favorabile privind statutul de economie de piata functionala pentru Romania, iar privatizarile din sectorul energetic sa conduca la o crestere a disciplinei financiare, la reducerea arieratelor, cresterea eficientei energetice, dar si la dezvoltarea competitiei in cadrul sectorului. Acordarea ajutoarelor de stat in acest domeniu se va face dupa criteriile stabilite de acquis-ul comunitar, in mod transparent.

La acest capitol, Romania a obtinut o perioada de tranzitie de 5 ani de la data aderarii pentru constituirea stocului minim de petrol. A fost inclusa o derogare de 22,5 zile fata de perioada de stocare ceruta de acquis (stocul de petrol este constituit pentru a da independenta statelor membre in cazul unei crize energetice, pana la rezolvarea acesteia si acopera consumul intern al tarii respective pentru o perioada de 90 de zile). Astfel, stocul pentru Romania este de 67,5 zile, fiind finantat de catre bugetul de stat (50 %) si de companiile din domeniul respectiv (50 %). In ceea ce priveste gazele naturale, capacitatea de inmagazinare va creste de la 3,2 milioane m.c. in 2004, la 5 milioane m.c. pana la data aderarii.

Un alt element rezultat din negocierile la capitolul Energie este liberalizarea completa a pietei energetice conform acquis-ului (pana in iulie 2007), ceea ce va duce la crearea unei piete competitive si mult mai eficiente. Iar aceasta va avea efecte asupra consumatorilor, atat cei casnici, cat si cei industriali, care isi vor putea alege furnizorul de energie in functie de conditiile oferite. In martie 2005, liberalizarea pietei de energie era asigurata intr-o proportie de 55 % pentru energia electrica si cca 50 % pentru gaz.

Un alt punct rezultat in urma negocierilor la capitolul Energie a fost serviciul universal, care presupune ca, pana la data aderarii la UE, accesul la reteaua electrica sa fie generalizat, asigurandu-se un grad inalt de protectie a consumatorilor din punct de vedere al garantarii aprovizionarii. De asemenea, Romania s-a angajat sa creeze acele conditii de acces la retea care sa permita schimburile transfrontaliere cu statele membre ale Uniunii Europene, deoarece Romania va deveni parte a pietei unice europene.

Analizand situatia energetica, perspectivele Romaniei si surselor sale de generare a energiei, s-a impus concluzia ca, pe termen mediu si lung, energia nucleara este una dintre cele mai viabile pentru noi. In acest sens, am reusit sa obtinem un imprumut de la Euratom in valoare de 223,5 milioane dolari in vederea finalizarii Unitatii 2 de la CNE Cernavoda. Aceasta investitie are, in primul rand, o importanta strategica pentru Romania, in contextul asigurarii independentei energetice, dar si a necesitatii de a furniza energie ieftina si curata. Pentru Unitatea 3 de la Cernavoda avem nevoie de cca 750 milioane euro, care ar putea fi atrasi printr-un parteneriat public-privat. Romania are nevoie de o finantare de 3,5 milioane euro numai in sectorul de producere a energiei electrice, in prezent fiind in curs de derulare investitii in complexele energetice de la Craiova, Rovinari si Turceni. In zona hidroenergetica sunt necesare investitii de cca 2,5 miliarde euro.

Energia regenerabila va avea, pana in 2010, o pondere de 11 % din totalul resurselor energetice. Industria carbonifera va continua sa fie o importanta sursa de energie. In sectorul carbonifer, se desfasoara un amplu proces de restructurare, vizand modernizarea si retehnologizarea minelor, care pot deveni viabile pe termen mediu, respectiv inchiderea minelor neviabile si reabilitarea mediului.

Transportul rutier de marfuri precum si cel feroviar si maritim trebuie aduse la nivelul standardelor europene. Romania trebuie integrata, intr-un ritm mai rapid, in retelele europene de transport, care contribuie la functionarea eficienta a pietei unice.

Dupa modelul unor tari membre UE, Romania trebuie sa-si perfectioneze modalitatile de interventie statala asupra pietei transporturilor, adoptand masuri precum: utilizarea taxelor si subventiilor; interventia directa, de catre stat, precum asigurarea ofertei de transport, elaborarea de legi, norme si standarde privind transporturile, acordarea de licente pentru desfasurarea activitatilor de transport; influentarea educativa a opiniei publice in legatura cu activitatile de transport; sprijinirea activitatii de cercetare-dezvoltare etc.

3. - Rolul sectoarelor adiacente

Datorita finantarii insuficiente in continuare, mult sub limita legala stabilita, de 0,8 % din PIB, in ultimii ani, tara noastra a inregistrat in cercetarea stiintifica putine rezultate notabile la nivel european: Dintre cele pe care cunoastem enumeram: nominalizarea de catre Comisia Europeana a proiectului MEMSWAVE, din domeniul stiintelor informarii, condus de o echipa de cercetatori de la Institutul de Microtehnologii (IMT) din Bucuresti la acordarea Premiului Descartes pentru excelenta stiintifica, in valoare de un milion de euro, alaturi de alte 9 proiecte selectate din 108 propuneri (MEMSWAVE a reunit un consortiu de noua echipe din Romania, Italia, Grecia, Suedia, Ungaria si Ucraina. Rezultatele acestui proiect deschid calea spre o noua generatie de tehnologii de comunicare, aplicabile in sistemele mobile de comunicare radio si prin satelit, radare anticoliziune, sisteme radar de alarma si senzori pentru detectarea umiditatii. Proiectul s-a desfasurat in anii 1998-2001 si a primit finantare europeana in valoare de 330.000 euro, din care IMT Bucuresti a beneficiat de 108.000 euro, in calitate de conducator de program).

In lume exista cca 70.000 publicatii stiintifice, din care peste 100 in Romania (0,14 %); din cele 70.000 publicatii, doar 3.500 sunt socotite printre cele mai importante, iar dintre acestea doar 5 sunt din Romania (tot 0,14 %, dar din cele mai importante). Ne alaturam opiniilor acad. Ionel Haiduc, subliind ca lipsa infrastructurilor moderne, ineficacitatea si inadecvarea reglementarilor, precum si absenta tehnologiilor de ultima ora sunt principalele cauze ale ramanerilor in urma din cercetarea stiintifica romaneasca. Intre solutiile pe care le propunem pentru a atinge standardele mondiale ale cercetarii enumeram: alocarea cel putin a 1% din PIB pentru sectorul cercetarii stiintifice; promovarea principiului concurentei si in cercetare, pentru ca numai prin concurenta se devine concurential; atragerea si mentinerea tinerilor in cercetare; dotarea unor laboratoare cu ultima generatie de tehnologie; acordarea unor granturi de repatriere pentru cercetatorii romani de elita aflati in strainatate.

Potrivit unui studiu realizat de Fundatia Heritage, Romania se plaseaza printre ultimele tari in indexul libertatii economice, libertate direct asociata cu standardul de viata (in tarile in care creste libertatea economica, creste si nivelul de trai). Indexul este realizat prin compararea libertatii economice cu prosperitatea pe care aceasta o genereaza. Studiul imparte economiile nationale in 4 categorii: libere, aproape libere, aproape lipsite de libertate si economii ingradite.

Aflata pe locul 125 in lume, economia Romaniei in anul 2004 este descrisa drept 'aproape lipsita de libertate', alaturi de cea din Rusia, Camerun sau Republica Moldova, spre deosebire de Bulgaria, care e 'aproape libera' si se plaseaza cu peste 70 de puncte inaintea Romaniei. Cele 10 criterii analizate includ politicile comerciale, fiscalitatea, interventia guvernului in economie sau nivelul salariilor si al preturilor.

Pe primul loc in acest index se plaseaza Hong Kong-ul, cu un punctaj de 1,35, spre dosebire de Romania care a obtint 3, 58 de puncte din maximul de 5 - detinut de cea mai reprimata economie din lume, cea a Coreei de Nord.

Deoarece impozitul maxim pe venit era de 40 %, punctajul Romaniei in acest domeniu a fost chiar mai mic decat cel din 2003. Domeniul unde tara noastra sta a fost cel mai mult depunctata este cel al politicii monetare, fiind remarcata in schimb imbunatatirea legislatiei comerciale; la acest capitol insa este mentionata coruptia ca fiind cea mai mare piedica pentru un comert eficient. In ce priveste investitiile straine, indexul explica nivelul scazut al acestora prin modificarile legislative frecvente si prin ceea ce numeste 'barierele neoficiale': intarzieri in aplicarea dreptului de proprietate, coruptia din justitie sau administratie. Cu toate acesta, punctajul general al Romaniei pentru 2004 este putin mai bun fata de cel din 2003, insa mai aproape de lipsa libertatii economice decat in anul 2000. De altfel, perioada 1996-2000 a fost, potrivit indexului realizat de Fundatia Heritage, superioara celei din ultimii 4 ani in privinta libertatii economice.

Teste de autoevaluare

1. Care este numarul de taxe și impozite percepute populației și agenților economici in Romania?
2. Care este ponderea ( la care trebuie sa se ajunga) energiei regenerabile pana in 2010?
3. Pe ce loc se situeza economia Romaniei la nivelul anului 2004?

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

Bal, Ana - Economii in tranzitie - Europa Centrala si de Est, cap. 5, Bucuresti, Editura Oscar Print, 1997

Balassa, Bela - The Theory of Economic Integration, Allen and Unwin, London, 1961

Campus Eliza - Ideea federala in perioada interbelica, Bucuresti, Editura Academiei Romane, 1993

x  x x - De la Essen la Cannes: itinerarul strategiei romanesti de integrare europeana, Editura Academiei Romane, 1995