PRODUCTIA DE PIELICELE, BLANURI SI PIEI DE OVINE

Datorita buclajului caracteristic pielicelele obtinute de la mieii Caracul si metisii acestora cu anumite rase, constituie material prima prentru confectionarea unor obiecte de imbracaminte.

Prin pielicica se intelege blanita mieilor sacrificati in primele 24 - 48 ore de viata, care are un buclaj specific original. Aceste ase obtin de la ovinele de rasa: caracul, Turcana brumarie si metisii acestora, Malici, Sokolsk, Resetilov.

Pielicele Karakul (uzbeka kara = negru + kul = lac sau trandafir) sunt cunoscute pe piata dupa numele centrelor de crestere sau de desfacere astrahan, persan, buhara. In functie de buclaj pielicelele pot fi de tip clasic sau "buhara" si de tip nou cu luciu puternic si foarte aplatizat de tip "zwakara".

In comertul mondial cu pielicele cele de culoare sur, roz, albe, maro sunt platite de 3 - 5 x mai bine decat cele de culoare neagra sau brumarii. Actualmente se vand anual peste 12.000.000 pielicele dincare 70 % sunt nege, 17 % brumarii, 8 % sur, 5 % maro-roz-albe. Ponderea cea mai mare a productiei de pielicele este detinuta de 5 tari si anume: fosta CSI 37 milioane bucati, Afganistanul 6 milioane bucati, Namibia 3,5 milioane bucati, R S Africana 3,0 milioane bucati, Iranul 1,5 milioane bucati. Exportul anual de pielicele este de circa 12 milioane bucati provenienta acestora fiind in procent de 37 % din fosta CSI, 42 % din Namibia si R S Africana, 20 % Iran si Afganistan, 1% alte tari.

La noi ovinele de pielicele se cresc cu precadere in centrul si nordul Moldovei, fiind reprezentate de rasa Karakul si metisii acestora cu rasa Turcana varietatea brumarie.

Culorile pielicelelor obtinute de la rasa Karakul poarta denumiri specifice

F    Neagra sau arabi

F    Brumarie sau shiras

F    Cafenie sau comor / combar

F    Sur sau aguti

F    Piersiciu sau guligaz

Fibrele de lana ale mieilor din rasele de pielicele sunt grupate in formatiuni denumite bucle, iar toate buclele la un loc formeaza buclajul pielicelei. La rasele de pielicele formatiunile piloase sunt prezente in derm sub forma de grupuri foliculare, grupele foliculare de la rasa Karakul fiind asemanatoare cu cele de la rasa Turcana, astfel din foliculii primari rezulta fibrele de acoperire lungi si groase ale buclei, iar din foliculii secundari rezulta fibrele scurte si subtiri sau puful de la baza buclei.

La varsta embrionara de 50 - 60 zile apar primordiile foliculilor primari pe ceafa si maxilare, iar la 70 de zile primordiile sunt prezente pe tot corpul. La nastere la karakul invelisul pilos este format in procent de 75 % din fibre de acoperire primare, in timp ce cele secundare reprezinta doar 25 %. In tegumentul embrionului de Karakul negru primele celule pigmentate apar la 90 de zile.

Bucla este formata din trei tipuri de fibre

F    Fibre lungi si groase (fibre de acoperire), au o grosime de 40 - 80 m, constituind scheletul si axul de rezistenta al buclei

F    Fibre scurte si subtiri (puf sau fibre interioare), au o grosime de cca 30 m, ele fiind sprijin pentru prima categorie

F    Fibre intermediare, care fac trecerea intre celelalte doua categorii

INSUSIRILE PIELICELELOR KARAKUL NEGRU SI METISI

Culoarea neagra este o culoare uniforma si prezinta urmatoarele nuante negru albastrui, negru pana corbului, negru obisnuit, negru roscat. Calitatea unei pielicele este data de

Bucle

Buclaj

Piele in ansamblu

INSUSIRILE BUCLELOR

In examinarea unei bucle trebuie sa apreciem

F    calitatea fibrelor

F    inaltimea buclelor

F    lungimea buclelor

F    gradul si directia de inchidere

F    calitatea fibrelor - este determinata de urmatoarele insusiri ale fibrelor

i       lungimea fibrelor - se considera ca este optima pentru fibrele groase la o dimensiune de 13 mm, iar pentru cele subtiri la 6 mm. Depasirea acestor lungimi duce la aparitia buclelor de calitate inferioara

i       grosimea fibrelor - pentru fibrele lungi este in medie de 33 m, iar la cele subtiri de 28 m, valorile mai crescute sau mai scazute decat cele amintite confera o calitate slaba a buclelor

Lucrare: Motivatia si satisfctia in munca -premisele reusitei si succesului profesional Lucrare: Procesul asigurarea calitatii - tratarea produsului neconform

i       rezistenta si elasticitatea fibrelor - sunt insusiri care asigura pastrarea formei buclelor

i       luciul si matasozitatea fibrelor - sunt date de stratul cuticular

F    largimea buclelor - este reprezentata de distanta dintre punctele cele mai proeminente de pe partile laterale ale buclei. Acestea pot fi bucle inguste < 4.5 mm; bucle mijlocii 4.5 - 8 mm; bucle largi > 8 mm. La forma de bucla tub si bob sunt apreciate cele de largime mijlocie, iar la valurile joase sunt apreciate buclele largi.

F    inaltimea buclelor - reprezinta distanta de la suprafata pielii pana la cel mai inalt punct al buclei; media inaltimii buclelor este de 8,4 mm cu limite cuprinse intre 5 - 12 mm. Pe baza raportului dintre inaltimea si largimea buclei avem:

v      bucle de inaltime mijlocie , cand h = largimea

v      bucle joase, cand h < largimea

v      bucle inalte, cand h > largimea

F    lungimea buclelor - reprezinta distanta de la un capat la altul, de-a lungul axului buclei. Aceasta dimensiune asigura clasarea tuburilor in lung, mijlociu si scurt, iar a bobului ca mare, mijlociu si mic.

F    gradul de inchidere - se apreciaza in functie de gradul de indoire a fibrelor care alcatuiesc bucla si poate fi de: 1/1, 3/4, 1/2, 1/4.

F    directia de inchidere - in mod obisnuit este cea de la coada spre cap si de sus in jos, dar poate exista si inrulare cap - coada sau mixta. La masculi se accepta doar directia de inrulare coada-cap.

F    Directia axului buclelor - poate fi orizontala sau paralela cu suprafata pielii la buclele in forma de val, tub, coama, coaste si perpendiculara la suprafata pielii la buclele in forma de inele, semiinele, tirbuson.

La varietatea neagra a rasei Caracul sunt caracteristice buclele in forma de: tub, bob si val, exista si cele de forma coaste si coame, dar si unele nedorite cum ar fi inelate, semiinele, tirbuson, tigau, sau cu aspect de vata.

F    tuburile - au lungimea mai mare de 12 mm, putand fi lungi > 35 mm, mijlocii - 20-35 mm, scurte 12 - 20 mm. Ca si forme defectuoase pot aparea tuburile coaste.

F    bobul - au lungimea de sub 12 mm, putand fi mare 10 - 12 mm, mijlociu 8 - 10 mm, mic < 8 mm.

F    valurile - au largimea mai mare decat inaltimea. Au un grad de inchidere redus de 1/2, 1/4, dar poseda un luciu deosebit. In Namibia si Africa de Sud se produc pielicel cu buclajul aplatizat si extrem de lucios de tip swakara.

F    Cele nedorite - sunt inele, semiinelele, coame, oglinzi, tirbuson, tigau.

INSUSIRILE BUCLELOR

Se apreciaza pe baza urmatoarelor insusiri: luciul, rezistenta si elasticitatea, desenul, uniformitatea, durata mentinerii insusirilor buclajului.

F    luciul - reprezinta capacitatea buclelor de a reflecta lumina mai mult sau mai putin intens. Se ia in considerare luciul relativ, care este dat de intensitatea luciului in ansamblu. Luciul absolut este dat de luciul fiecarei fibre. Acesta poate fi intens, bun, slab, mediocru si mat.

F    rezistenta si elasticitatea - se determina prin trecerea cu mana pe suprafata pielicelei de la coada spre cap si invers. Se apreciaza in functie de revenirea la starea initiala.

F    desenul - este determinat de tipul buclelor si de modul de dispunere al acestora pe suprafata pielicelei, putand fi: miez de nuca, tabla de sah, lira, rozeta.

F    uniformitatea si calitatea buclajului - buclajul de calitate superioara este situat in regiunea crupei, salelor si spinarii, dupa care urmeaza regiunea superioara a coapselor, a flancurilor si a coastelor pana la spete, iar in regiunea pieptului si gatului buclajul este de calitate mai slaba.

INSUSIRILE PIELICELELOR IN ANSAMBLU

Sunt reprezentate de urmatoarele elemente

F    durata mentinerii buclajului - la Karakulul negru se mentine in general 3 - 4 zile, dar la unele exemplare poate sa se desfaca la 7 ore de la naster.

F    marimea pielicelei - este in medie de 1200 cm², cu limite care variaza intre 800 si 1600 cm².

F    extinderea buclajului - exprima suprafata utila a pielicelei, la rasa pura Caracul fiind de cca 90 %, iar la metisi de 75 %.

F    grosimea pielii - optimul acestei insusiri este de 2,2 mm.

F    densitatea pielii - este importanta datorita faptului ca piele densa favorizeaza aparitia fibrelor rezistente.

F    elasticitatea pielii - se considrera a fi buna, atunci cand grosimea si densitatea pielii sunt normale.

F    supletea pielii - este o insusire generata de grosimea pielii, densitate si elesticitatea acesteia.   

Tot de la varietatea neagra a rasei Caracul se obtin si pielicele de avorton denumite breitschwantz sau caraculcea.

INSUSIRILE PIELICELELOR CARACUL BRUMARIU, SUR, GULIGAZ, HALILI, ALBE, TURCANA BRUMARIE

Culoarea brumarie a pielicelelor apare datorita amestecului de fibre albe si negre, de diferite lungimi si in diferite proportii. Proportia fibrelor poate varia intre 5 - 95 %, iar raportul de lungime intre cele doua tipuri de fibre variaza de la 1,12:1 la 1,45:1. Raportul diferit numeric si de lungime intre fibrele albe si negre determina aparitia a trei nuante:

F    deschisa - 70 - 95 % fibre albe

F    normala sau obisnuita - 40 - 70 % fibre albe

F    inchisa - 10 - 40 % fibre albe

Pe langa aceste nuante principale, in functie de raportul numeric dintre fibrele albe si negre, intensitatea pigmentarii si luciul fibrelor pot aparea nuante secundare care in ordinea valorii lor sunt: liliachie, a otelului, sidefie, plumburie, bruna galbuie si cretata.

Tipurile de bucle care se intalnesc la pielicelele brumarii sunt tuburile, bobul si valul, urmand in ordine inelele, semiinelele, celelalte tipuri fiind nedorite. Desenul caracteristic si dorit fiind cel de rozeta.

Celelalate insusiri sunt mai slab reprezentate ca si la pielicele negre.

Pielicelele sur, se caracterizeaza prin faptul ca fibrele sunt pigmentate la baza mai intens si diferit fata de varf, diferenta accentuata crescand valoarea pielicelei. Se intalnesc doua categorii de pielicele sur: sur auriu, baza cafenie + varful auriu; sur argitiu, baza cafeniu sau castaniu + varf argintiu, acestea fiind categorii de baza. S-au obtinut si alte tipuri ca sur platinat, sur bronzat, sur brun roscat, sur piersiciu, sur antracit.

Varietatea comor (combar) prezinta culoare cafenie de nuansa aramie, valoarea acestor pielicele fiind mai scazuta.

Varietatea guligaz , produce pielicele de culoare roz cenusie, cu nuante violet, buclajul fiind afanat si modelarea slaba.

Varietatea halili, produce pielicele de culoare brun inchisa, cu doua benzi caramizii inchise de o parte si de alta a liniei spinarii.

Varietatea alba, a fost obtinuta in fostul CSI, Namibia, Argentina, ca efect a unui factor mutant.

Pielicelele brumarii ale rasei Turcana, obtinute prin sacrificarea mieilor varietatii brumarii in primele 2 - 3 zile dupa fatare, au iansusiri asemanatoare cu cele obtinute de la varietatea brumarie a rasei Caracul. Calitatea acestor pielicele se poate imbunatatii prin incrucisarea cu berbeci de rasa Caracul, varietatea neagra si brumarie.

TEHNICA SACRIFICARII MIEILOR SI A RECOLTARII PIELICELELOR

Sacrificarea depinde de calitatea buclajului. Mieii care au buclajul mai mare si cu inchidere slaba, se sacrifica in prima zi de la nastere, iar cei cu inchidere buna si bucla ingusta se sacrifica la 3-4 zile dupa nastere.

Asomarea se face prin lovirea cu un ciocan de lemn in cap, dupa care se face o incizie longitudinala de 5-6 cm la baza gatului urmata de scurgerea de sange prin jugulare. Petele de sange se spala imediat cu apa calduta. Inainte de jupuire se pompeaza aer sub piele printr-o deschizatura practicata la nivelul jaretului. Dupa jupuire se inlatura resturile de tesut adipos si muscular ramas pe piele.

METODE DE CONSERVARE

In timpul depozitarii pielicelelor apar unele modificari de ordin chimic si biochimic. Dupa recoltare incepe procesul de descompunere a sunstantelelor proteice bogate in apa, sub actiunea fermentilor si a microorganismelor. Se aplica mai multe metode de conservare:

prin uscare - consta in eliminarea apei la temperaturi moderat-ridicate fara a se folosi conservanti. Umiditatea in pielea uscata la aer liber scade de la 10 - 12 %, astfel orice proces nedorit inceput inainte de uscare inceteaza. Uscarea se face in timp scurt fara a se expune la temperaturi foarte ridicate. Pe timpul verii uscarea se face in soproane, la umbra, cu o ventilatie buna. Temperatura > duce la transformarea fibrelor de colagen intr-o masa cleioasa si tare, pielea devenind friabila. La depozitare UR < 12 %.

Conservarea prin sarare - uscare - este foarte des utilizata si se bazeaza pe insusirea bacteriostatica si antiseptica a sarii si pe aceea de factor de deshidratare. Sarea se dizolva in staturile subcutane si dermice si formeaza o solutie concentrata care are actiune bacteriostatica.

In faza I pielicelele se aseaza cu buclajul in jos apoi se presara sare si se freaca intreaga suprafata, dupa care se presara din nou sare. Pielicica se aseaza pe un raft de scandura, cu prima polita situata la o disctanta de 20-25 cm de sol. Se fac stive de cate 30-40 pielicele, formandu-se in continuare stive cu distanta 25-30 cm intre ele. Din doua in doua zile se controleaza temperatura in stiva si daca a crescut, pielicelele se scot la aer 2-3 ore. In stive se pastreaza 7-10 zile apoi se spala si se usuca pe rame sau pe pajisti, la umbra. Uscarea se poate face si in incaperi bine aerisite la temperatura de 15-18⁰C.

Prin saramurare - asigura patrunderea univorma a sarii in piele si se inlatura o mare parte din proteinele solubile. Solutia de saramura (40 grame sare la 100 cm³ apa) se pastreaza in vase de lemn sau de portelan la temperatura de 14⁰C. se disting doua variante: una prin tamponare a partii dermice iar cealalta consta an scufundarea pielicelelor in saramura.

Argasirea - proces tehnologic de prelucrare dupa care are loc vopsirea.

Blanuri

Dupa sacrificarea si jupuirea animalelor adulte se obtin piei si blanuri.

Pentru mantouri, scurte, jachete se folosesc piei de miel si oaie de la rasele de lana fina si semifina

Prin prelucrarea si innobilarea pieilor de la miei si tineret de Spanca si Merinos se obtin imitatii de blanuri scumpe: nutriet si lutriet cu denumirea de mounton d'ore.