Teorii monetare - concept si consideratii generale privind teoria monetara, principalele teorii monetare

Teorii monetare

1. Concept si consideratii generale privind teoria monetara

Obiectul teoriei monetare il constituie reliefarea legaturilor existente intre moneda (ca masa monetara in circulatie, cantitate de moneda necesara circulatiei) si o serie de variabile reale (produs intern brut, produs national, gradul de folosire a resurselor, capitalul existent). Deci, teoria monetara este parte a teoriei economice.

Prin urmare, referindu-ne concret la obiectul teoriei monetare, putem spune ca aici intra urmatoarele probleme fundamentale:

- natura, functiile si rolul monezilor;

- valoarea acestora;

- crearea monezilor (oferta de moneda);

- cantitatea de moneda necesara circulatiei (cererea de moneda);

- modul de asigurare si realizare a echilibrului monetar.

De asemenea, scopul teoriei monetare este bine conturat, acela de a crea bazele stiintifice necesare promovarii politicii monetare, constand dintr-un ansamblu de masuri luate de catre stat pe plan monetar, in vederea realizarii unor obiective de politica economica.

Teoria monetara cunoaste trei stadii

- cel de analiza a raportului intre masa monetara in circulatie si volumul marfurilor, pe de o parte si nivelul preturilor, pe de alta parte;

- cel al luarii in considerare a relatiei dintre masa monetara in circulatie si nivelul preturilor, sub aspectul variatiei veniturilor;

- cel al modului in care moneda actioneaza prin intermediul dobanzii, al miscarii capitalurilor si transferului acestora asupra productiei si asupra nivelului general al preturilor, in decursul carora se manifesta succesiv diferite efecte ale preturilor si veniturilor.

Intre caracteristicile teoriei monetare amintim:

- prezentul ne ofera o diversitate de teorii monetare. Acest lucru are la baza doua procese opuse:  - diferentierea si specializarea anumitor grupe de teorii monetare; si - integrarea acestora in ansamblul stiintei monetare;

- teoria monetara reprezinta o combinatie specifica de elemente micro si macroeconomice;

- in cadrul teoriei monetare se realizeaza combinatii specifice de elemente cantitative si calitative, ce prezinta o dinamica rapida de la o perioada la alta;

- teoria monetara are un caracter relativ si variabil, determinat de urmatorii factori:

- variabilitatea obiectului sau, in sensul schimbarii calitative permanente, in opozitie cu stiintele naturii;

- metodele de abordare a fenomenelor monetare: metoda pozitiva - constand in tratarea lucrurilor asa cum sunt si metoda normativa - constand in investigatiile ce urmaresc stabilirea directiilor in care urmeaza sa se actioneze in vederea modificarii unor procese monetare, a unor institutii etc.;

- diferitele variabile endogene si exogene luate in studiu, ce determina complexitatea mai mare sau mai mica a metodelor folosite de teoria monetara;

- premisele sale, ca numar si structura, in functie de scopul urmarit;

- implicatiile pe care le are teoria monetara.

Pentru inceput, teoriile monetare in cea mai mare parte a lor au avut o tratare teoretica corespunzatoare, dar au fost si cazuri in care acestea au aparut in procesul functionarii mecanismului monetar.

Deoarece prezentul ne rezerva o mare diversitate de teorii monetare, se impune o clasificare a acestora din mai multe puncte de vedere:

* Din punctul de vedere al sistemului social - economic pentru care au fost elaborate, se disting doua tipuri importante de teorii monetare:

- teorii monetare ale economiei de piata (capitalista);

- teorii monetare (din pacate) centralizate (socialisto - comuniste);

* Dupa rolul si implicatiile teoriilor monetare asupra evolutiei reale a economiei (mecanismul de transmiterea efectelor), distingem:

- teorii monetare cu rol si de politica monetara;

- teorii monetare ramase doar la nivel de puncte de vedere, fara aplicare concreta.

2. Principalele teorii monetare

Gandirea monetara s-a concretizat in elaborarea urmatoarelor categorii de teorii monetare:

- teoria monedei ca instrument tehnic de schimb;

- teoria metalista;

- teoria nominalista;

- teoria cantitativa a monedei;

- teoria marxista a monedei.[1]

* Teoria monedei ca instrument de schimb

Teza principala a acestei teorii este aceea ca moneda este considerata ca rezultat al unei conventii intre oameni pentru depasirea dificultatilor trocului. Aceasta teorie a fost sustinuta inca de Aristotel si a fost dezvoltata de clasicii economiei engleze Adam Smith si David Ricardo.

Lucrare: Motivatia si satisfctia in munca -premisele reusitei si succesului profesional Lucrare: Procesul asigurarea calitatii - tratarea produsului neconform

Contemporanii care au imbratisat respectiva teorie au mers pe ideea ca moneda are numai rolul de pura deservire a circulatiei marfurilor, fara sa influenteze intr-un fel procesele reale din economie. Teoria este legata de "conceptia rentabilitatii monedei" si de conceptia ca moneda reprezinta o deosebita inventie.

* Teoria metalista

Aparitia acestei teorii este legata de perioada acumularii primitive a capitalului. Printre initiatori amintim: Thomas Mun, Colbert.

Esenta acestei teorii consta in faptul ca pentru indeplinirea functiilor specifice, moneda, obligatoriu trebuie sa aiba o baza metalica, iar stabilitatea monetara nu poate fi conceputa fara existenta monedei de aur sau argint.

Problema ridicata de aceasta teorie este legata de modul in care emisiunea bancnotei trebuie ancorata de baza metalica. In acest sens, in secolul al XIX - lea, au existat controverse intre doua scoli monetare engleze: scoala monetara si scoala bancara.

Reprezentantii scolii monetare au sustinut ca principala cauza a crizelor monetare si financiare o reprezinta emisiunea exagerata de moneda de banca, iar remediul l-ar constitui disciplinarea acestei emisiuni, astfel incat ea sa se comporte la fel ca si baterea monedei metalice cu valoare integrala. Practic, acest lucru ar fi insemnat o reglementare a emisiunii de bancnote, astfel incat orice reducere a detinerilor de aur din partea Bancii Angliei sa se concretizeze intr-o reducere egala sau proportionala a emisiunii de bancnote. Aceasta conceptie a fost legiferata de oficialitatile engleze, adica o parte din bancnote apreciata empiric ca nu va fi convertita in aur niciodata, sa fie emisa fara acoperire metalica. In rest, Banca Angliei putea emite orice cantitate suplimentara de bancnote, cu conditia sa aiba o acoperire in aur de aceeasi valoare. Prin urmare, modificarea cantitatii de bancnote in circulatie se efectua in functie de intrarile si iesirile de aur din Banca Angliei.

Thomas Tooke si Fullarton, ca reprezentanti ai scolii bancare, au respins atat analiza cat si concluziile scolii monetare. Contributiile scolii bancare la dezvoltarea gandirii monetare n-au aparut intotdeauna cu claritate, n-au fost bine intelese nici de contemporanii ei, dar nici de economistii zilelor noastre.

Scolii monetare i se aduc o serie de elemente de critica de catre scoala bancara si anume:

- bancnotele nu sunt numai simpli inlocuitori ai aurului in circulatie, ci o componenta distincta a masei monetare, asa cum sunt si disponibilitatile din conturile bancare;

- variatia stocului de aur este cauzata de o serie de factori si nu numai de situatia economica, care ar duce, conform conceptiei scolii monetare la adaptarea spontana a acesteia. Intre factorii cauzali se numara si iesirea aurului din tara din cauza inflatiei interne, care poate modifica cantitatea de bancnote, iar un transfer de aur spre tezaurizare nu conduce la reducerea masei monetare.

Mai trebuie retinut ca scoala bancara sustine ideea potrivit careia guvernului nu i s-ar recomamnda dirijarea activitatilor bancilor comerciale, pentru a nu le incalca libertatea in afaceri.

Argumentele care stau la baza scolii bancare sunt:

- practicand convertibilitatea bancnotei in aur, ii determina pe bancheri sa fie prudenti, sa nu creeze un decalaj prea mare intre rezerve si depuneri;

- prudenta bancara consta in acordarea de imprumuturi pentru satisfacerea nevoilor productiei si circulatiei marfurilor si deci raspund tendintelor de contracarare sau expansiune a activitatii economice, dar nu bancherii initiaza aceasta tendinta.

Concluzionand, putem afirma ca scoala bancara sustine modificarea masei monetare in functie de nevoile reale, variabile, de moneda ale economiei. Deci, masa monetara nu se limiteaza printr-o decizie a statului si nici printr-un reper natural cum ar fi stocul de aur. Totodata, scoala bancara a militat pentru orientarea bancii de emisiune spre nevoile pietii, concretizate prin cereri de credite ce au la baza cambii.

Teoria metalista a fost reluata la sfarsitul secolului XX de neometalisti, in cadrul acestora un loc principal ocupandu-l Anghel Rugina (prof. univ. american de origine romana). Orientarea nemetalista a profesorului american se poate desprinde din scrisoarea deschisa adresata presedintelui W.J. Clinton si colectivitatii economistilor la 1 feb. 1992. A. Rugina sugereaza pregatirea unei reforme monetare pentru a inlocui dolarul actual cu un dolar greu, acoperit in aur si convertibil in aur pentru reglarea soldurilor balantei de plati, si a unor dolari acoperiti si converibili garantati cu diferite produse nationale standardizate, depozitate in diferite magazii monetare speciale, administrate de Sistemul Federal de Rezerva al S.U.A.

De asemenea, profesorul american mai sustinea ca dificultatile fundamentale ale lumii contemporane izvorasc din sistemele financiare si monetare, ci nu din economie ca atare, deoarece aceste sisteme sunt instabile si nu au la baza ceva material. Pentru Romania, A. Rugina a propus leul de argint in 1990, iar in 1992 leul de aur, avand in vedere acelasi motiv, pentru a pune la baza organizarii monetare ceva material.

*Teoria nominalista

Teoria nominalista a aparut ca o reactie impotriva teoriei metaliste, exprimata prin doua curente:

1. Curentul functionalist al lui Menger, care pune accentul pe aptitudinile monedei de a fi schimbata printr-o cantitate de bunuri si servicii, recunoscand insa insemnatatea factorilor materiali in asigurarea stabilitatii sistemelor monetare;

2. Curentul nominalist propriu-zis (Knapp, Müller, Schumpeter) este cel mai important si cuprinde urmatoarele idei:

- considera ca valoarea monedei este de natura juridica si contesta faptul ca moneda ar trebui sa aiba neaparat o baza metalica;

- moneda are un nume, un simbol, recunoscute de societate, este o unitate de calcul cu ajutorul careia se exprima diferitele proportii in care se schimba marfurile intre ele;

- puterea de cumparare a banilor se considera  a fi o problema exclusiv conventionala nominala, ce se rezolva administrativ de catre autoritatea statala, prin stabilirea unui raport de schimb cu marfurile. De asemenea, se pune problema increderii in emitent a monedei si in perspectivele puterii de cumparare a ei.

Prin aceasta teorie s-au rezolvat unele probleme legate de faptul ca a fost pus capat rigiditatii functionale a sistemelor monetare metalisate, creandu-se premisele utilizarii monedei ca instrument clasic de interventie a autoritatii statului in activitatile economice.

Harrold si James, contemporani ai acestei teorii, pornesc de la faptul ca fenomenele din sfera monetara apar ca rezultat al vointei oamenilor, al politicii statului si drept cauze de prim ordin ale instabilitatii economiei contemporane. Mai mult, cei doi considera ca sfera fenomenelor monetare apare ca independenta de sfera fenomenelor economice, dar cea care determina fenomenele economice.

* Teoria cantitativa a monedei

Teoria cantitativa a monedei se caracterizeaza prin:

- este considerata cea mai importanta teorie monetara;

- este foarte larg raspandita;

- a fost si a ramas cea mai dinamica teorie monetara, in sensul schimbarii ei pe masura aparitiei unor conditii noi si in sensul dezvoltarii ei in timp, uneori chiar de catre aceeasi sustinatori;

- se impune printr-un inalt grad de complexitate, cu toate ca initial a fost foarte simplista;

- sta la baza politicii monetare a multor state.

In concluzie, teoria cantitativa a monedei sustine ca preturile sunt influentate nemijlocit de modificarile ce intervin in cantitatea de moneda din circulatie. Prin urmare, face o stransa legatura intre masa monetara si masa bunurilor, afirmand ca pretul este o rezultanta a raportului dintre masa monetara si masa bunurilor.

In dezvoltarea sa, teoria cantitativa a monedei cunoaste mai multe faze: clasica, Keynesista, monetarista a lui M. Friedman si cea a teoriei cantitative a monedei ca forma a averii a lui J. Tobin.

* Cuvinte cheie:

- M o n e d ase concretizeaza prin ansamblul mijloacelor de plata direct utilizabile  in vederea efectuarii platilor pe pietele de bunuri si servicii, adica ansamblul de active (aici, active = creanta) acceptate pretutindeni, de catre toti si totdeauna pentru a regla datoriile generate de schimbul de marfuri;

- Moneda scripturala si moneda de hartie (reprezentand forme ale monedei - semn), s-au impus putin cate putin ca instrumente de plata normale, avand aceleasi functii si aceeasi valoare ca moneda - marfa. Trecerea de la moneda - marfa la moneda -semn, permite intelegerea a ceea ce distinge moneda de celelalte bunuri si anume ca utilitatea monedei in tranzactii este identica, oricare ar fi forma si valoarea sa intrinseca;

- Crearea monedei - semn, ramane de competenta bancilor, dar garantia materiala trece treptat in economie, identificandu-se cu marfurile produse;

- 1944 (iulie), Conferinta Financiara si Monetara Internationala de la Bretton Woods, unde s-au pus bazele unei institutii monetare internationale - Fondul Monetar International - ca organism de supraveghere a evolutiilor sistemelor monetare nationale in context international, de sprijin financiar si tehnic si de interventie in situatii dificile;

- 1995, reuniunea de la Madrid a Consiliului European care a avut drept scop schimbarea denumirii monedei din ECU in EURO si adoptarea scenariului tehnic al tranzitiei;

- 1998 (1 iunie), intrarea in functiune a Bancii Centrale Europene care inlocuieste Institutul Monetar European;

- 1999 (1 ianuarie), intrarea in faza a treia a Uninii Economice si Monetare. Introducerea EURO ca moneda oficiala in cele 11 state ca unitate de cont. Fixarea irevocabila a ratelor de schimb intre EURO si cele 11 monede;

- Puterea de cumparare externa a monedei nationale depinde, pe de o parte, de evolutia preturilor interne din tara pentru care facem comparatia, iar pe de alta parte, de evolutia preturilor din tara cu care ne comparam;

- Convertibilitatea reprezinta o insusire legala a unei monede de a putea fi preschimbata cu alta moneda in mod liber prin vanzare si cumparare pe piata.

Pretul unei valute in alta valuta sau pretul efectiv sub care se comercializeaza marfurile/serviciile pe piata internationala reprezinta cursul de schimb;

- Sistemul monetar este o forma de organizare monetara instituita de stat prin acte normative, in cadrul careia se prevede o circulatie de monezi cu valoare proprie deplina;

- Pretul unui mijloc de plata exprimat sub forma unui raport intre doua unitati monetare diferite reprezinta cursul valutar;

-Cursul valutar reflecta relatiile dintre preturile interne si cele externe;

- Piata valutara nu este insa numai locul de intalnire al cererii si ofertei "economice" de valuta, ci si arena pe care se desfasoara interventiile "neeconomice" ale arbitrajistilor, speculatorilor, autoritatilor monetare;

- Circulatia monetara se defineste ca fiind un ansamblu coerent si complex de fluxuri si circuite prin intermediul carora se desfasoara miscarea banilor, in procesul realizarii marfurilor si serviciilor;

- Necesarul (cantitatea) de moneda reprezinta o marime eterogena, constand din totalitatea activelor care pot fi utilizate pentru procurarea bunurilor si serviciilor si pentru plata datoriilor;

- Viteza de circulatie a monedei masoara frecventa cu care o unitate monetara isi schimba detinatorul intr-o perioada data;

- Echilibrul monetar este o parte componenta a echilibrului economic general, premisa si totodata consecinta a echilibrului resurselor materiale, financiare si valutare. Echilibrul monetar constituie un obiectiv economic, influentat de procesele de productie si de circulatie din economia de piata. Dezechilibrele monetare se rasfrang asupra campului financiar, iar impreuna cu dezechilibrele financiare afecteaza echilibrul economiei in general;

- Inflatia este o suma de dezechilibre, cresterea preturilor fiind caracteristica dimensionala esentiala, care amputeaza puterea de cumparare a veniturilor si a monedelor nationale. Cresterea preturilor, nu este decat consecinta inflatiei si nu inflatia insasi. Inflatia este un exces al cererii de marfuri comparativ cu oferta de marfuri, exces care provoaca cresterea preturilor;

- Obiectul teoriei monetare il constituie reliefarea legaturilor existente intre moneda (ca masa monetara in circulatie, cantitate de moneda necesara circulatiei) si o serie de variabile reale (produs intern brut, produs national, gradul de folosire a resurselor, capitalul existent). Teoria monetara este parte a teoriei economice.