Piata muncii. Continut, rol si particularitati

Piata muncii. Continut, rol si particularitati

Piata muncii sau piata fortei de munca reprezinta spatiul in care se intalnesc si se negociaza in mod liber cererea de munca de catre cei ce au nevoie de ea (firmele) si oferta de munca, reprezentata de posesorii factorului munca. Prin procesele specifice tranzactiilor ce au loc  pe aceasta piata, in primul rand prin procesul formarii salariului ca pret al serviciului factorului munca, se asigura echilibrarea cererii si ofertei de munca.

Piata muncii se afla in stransa legatura cu celelalte piete ale factorilor de productie, precum si cu pietele produselor (bunurilor materiale si serviciilor). Astfel, cresterea preturilor la bunurile de consum va afecta negocierile cu privire la salarizare, dupa cum modificarea preturilor factorilor de productie va influenta cererea si oferta pe piata produselor. Interconditionarea fluxurilor reale (de factori si de produse) si monetare (de venituri si de cheltuieli) rezultate din tranzactiile ce au loc pe toate aceste piete decurge din unitatea circuitului economic.

In ansamblul fluxului circular al activitatii economice, rolul pietei muncii se realizeaza in principal prin urmatoarele functii:

alocarea  eficienta a resurselor de munca pe sectoare, ramuri, unitati economice si teritoriale in concordanta cu volumul si structura cererii de munca, determinata la randul sau din cererea de bunuri economice;

formarea salariului prin confruntarea cererii cu oferta de munca, ca pret sau venit ce remunereaza serviciul factorului munca.;

sursa de informatii pentru procesul de orientare si formare profesionala, precum si mijloc de control prin informatiile pe care le furnizeaza in legatura cu disfunctionalitatile  si dezechilibrele ce apar in economie;

prin organisme special institutionalizate, piata muncii indeplineste si functia de protectie sociala a populatiei active defavorizate de situatiile conjuncturale din economie

Tranzactiile ce au loc pe piata muncii privesc o marfa de un fel deosebit, care imprima acestei piete caracteristici ce se reflecta in modul specific de functionare si care o deosebesc de toate celelalte tipuri de piata. In consecinta, piata muncii prezinta o serie de particularitati ce trebuie luate in considerare atunci cand analizam mecanismele si implicatiile economice si sociale ale functionarii acestei piete.

In primul rand piata muncii se caracterizeaza printr-un  nivel ridicat de rigiditate, date fiind complexitatea laturilor economico-sociale ce se intrepatrund si a gradului lor de sensibilitate asupra echilibrului economic si social. Factorul uman care anima aceasta piata si implicatiile pe care modul sau de functionare il exercita asupra tuturor domeniilor de manifestare ale vietii unei natiuni (economic, social, politic) pune deci, in alti termeni problema echilibrului pe aceasta piata. Piata muncii este nu numai un cadru specific in care se confrunta oferta cu cererea de munca si se ajusteaza cantitatile oferite cu cele solicitate la nivelul salariului; ea este in acelasi timp si cadru de manifestare a proceselor de formare si recrutare a fortei de munca, ale angajarii, utilizarii si remunerarii muncii, ale concedierii si protectiei sociale, precum si raporturile de cooperare si relatiile conflictuale. Or, in acest cadru - arata economistul francez Lionel Stoleru -"nici un ecart nu se poate tolera, deoarece nu se glumeste cu ocuparea fortei de munca; nici o civilizatie nu ar suporta ca o parte a membrilor ei sa gaseasca o munca regulata si un venit normal in timp ce o alta parte este condamnata la saracie pentru ca nu i se ofera posibilitatea de a castiga un salariu; aceasta este nu numai o problema de echilibru economic ci si una de justitie sociala, de echilibru social si politic"(L'echilibre et le croissance economique, Paris, Ed. Dunod, 1969, p. 106.)

In al doilea rand, datorita complexitatii si implicatiilor proceselor mentionate, piata muncii este mai riguros reglementata in raport cu celelalte piete. Tranzactiile care au loc pe aceasta piata se realizeaza in conditiile unui cadru institutional dinainte acceptat de toti participantii, a unor institutii si legi care reglementeaza raporturile de munca, problemele ocuparii, salarizarii si protectiei sociale. De asemenea, pe piata muncii se intalnesc si negociaza nu numai cei care furnizeaza si respectiv, achizitioneaza serviciile factorului munca (salariati si intreprinzatori) ci si organizatiile patronale si cele sindicale ca reprezentanti ai lor, precum si statul prin politicile sale de ocupare si de protectie sociala.

In al treilea rand, pe ansamblul economiei, piata muncii are o structura eterogena, cuprinzand numeroase segmente delimitate pe genuri de activitate sau utilizari ale fortei de munca, pe profesii au ocupatii, pe zone economice sau arii geografice, pe sexe, varste, rasa, etc. Segmentarea pietei muncii este o caracteristica semnificativa a functionarii acestei piete, avuta in vedere mai ales atunci cand sunt analizate procesele de formare a salariului. Astfel, teoria segmentarii pietei muncii in grupuri neconcurente reprezinta una din principalele explicatii ale diferentierii salariilor intre grupurile respective (vezi Caseta 1.1).

In al patrulea rand ca un rezumat al celor aratate mai inainte, piata muncii este in mai mare masura, fata de celelalte piete, o structura de piata cu concurenta imperfecta; sindicatele, uniunile si federatiile acestora pot fi asimilate oligopolurilor sau monopolului, iar patronatele oligopolului sau monopolului. In acest cadru, marimea si evolutia salariului nu rezulta doar din actiunea conjugata a fortelor pietei, iar dinamica raportului cerere-oferta si a pretului muncii nu reprezinta unicul mecanism de reglare a proceselor de ocupare  si utilizare a resurselor de munca.