Monedele nationale internationalizate si monedele internationale sintetice

Monedele nationale internationalizate si monedele internationale sintetice

Sistemul Monetar International promoveaza, in prezent, doua categorii de monede internationale:

1.            monede nationale internationalizate;

2.            monede internationale emse de anumite institutii financiare internationale (DST).[1]

In priml caz, o moneda nationala, cotata mai bine pe piata internationala, este preluata in circuitul international. Pentru libera sa circulatie, moneda nationala sufera unele modificari, ca rezultat al unui proces complex in care se implica, atat analiza evenimentelor economice trecute, cat si prevederea variatiei acesteia pe perioade mai lungi. Se combina, astfel, efectele unor factori economici, monetari, politici etc., care au actionat in trecut, cu altii asemanatori, previyibili pentru viitor. Se obtine astfel etalonul international, provenit dintr-o moneda nationala, care poate fi egal sau diferit de etalonul national din care provine.

In decursul anilor, unele monede nationale au jucat rolul de moneda internationala (la inceput nefiind influentate in vreun fel) - lira sterlina, napoleonul francez, lira otomana etc. In prezent acest rol il joaca dolarul american, euro, yen-ul si lira sterlina.

In al doilea caz, fie se defineste un etalon moneda internationala de catre institutiile financiare internationale sau ale unei regiuni, fie se emite, de catre acestea, monede de cont cu proprietati limitate, dar puternic sustinute pe piata valutara. In cazul unui etalon monetar international, se preiau parti din etaloanele monetare nationale, ponderate cu anumiti coeficienti, metoda denumita cos valutar. Aceasta este modalitatea de creare a unui etalon sintetic de valoare si a unui instrument de rezerva.

Stabilirea unui etalon monetar international nu a avut succes in lumea financiara, dar Fondul Monetar International a lansat o moneda de cont - DST - care s-a impus in relatiile fianaciar - bancare internationale, cu anumite restrictii.

Sistemul Monetar European a emis la randul sau, in 1979, o alta moneda de cont, valabila pentru unele tari europene - ECU, care avea o circulatie corespunzatoare. Atat DST cat si ECU, ca monede de cont, s-au constituit prin metoda cosului valutar.

Pe piata valutara, intre monedele nationale si cele internationale, se stabilesc anumite raporturi. Intre ele exista concurenta. Monedele internationale de cont, care la inceput au avut un curs valutar central, au sfarsit prin a fi cotate valutar ca si celelalte monede.