Fenomenul globalizarii si crizele contemporane

FENOMENUL GLOBALIZARII SI CRIZELE CONTEMPORANE

Abstract :

People around the globe are more connected to each other than ever before. Information and money flow quickly than ever. Goods and services produced in one part of the world are increasingly available everywhere. International travel is a more frequent. International communication is commonplace. This fenomen has been titled "globalization". "THE AREA OG GLOBALIZATION "is a fast becoming the preferred term for describing the current times.

Key words :

1. Fenomenul de globalizare
2. Integrarea economica
3. Criza economica
4. Integrare europeana
5. Rationalism, capitalism, inovatii tehnologice

Globalizarea , pe langa faptul ca este tratata si discutata sub diferite forme din prisma tuturor palierelor societatii in care traim, reprezinta un fenomen inevitabil, avandu-si sursa in dezvoltarea tehnologica, in cautarea eficientei, in deschiderea pietelor si in interdependentele economice, globalizarea prezinta si pericole deloc de neglijat, legate in special de subminarea suveranitatii nationale. Astazi globalizarea exista pur si simplu, iar noi suntem predestinati sa traim sub semnul acesteia, sub aspectrul ei si sa-i facem fata. Ce este sau ce inseamna in mod concret acest fenomen pe care ne-am obisnuit sa-l numim globalizare? Este imposibil sa epuizam intr-o definitie sau intr-o formulare toate resorturile pe care le implica aceasta realitate.

Pe scurt, putem spune ca globalizarea este sistemul nou, foarte bine uns si interconectat care a inlocuit sistemul lent, stabil, ciopartit al Razboiului Rece care dominase politica internationala incepand cu 1945. Nimic din ceea ce se intampla acum in societatea noastra nu ramane necontaminat de flagelul globalizarii care a devenit insusi simbolul vremurilor in care traim.

Abordata din punct de vedere economic si financiar, globalizarea poate fi definita drept intarirea si largirea legaturilor dintre economiile nationale pe piata globala a bunurilor, serviciilor si mai ales a capitalurilor. Sub aspect strict economic, al eficientei alocarii si utilizarii resurselor, globalizarea economica apare ca un fenomen rational, de natura sa furnizeze un volum mai mare de bunuri si servicii cu resurse tot mai putine.

Coexistenta integrarii economice la nivel european cu diferite tipuri de asociere a tarilor ce vizeaza libertatea comertului din Asia si America, ne conduc la ideea ca ele constituie un preludiu al procesului de globalizare. Explicatia consta in cresterea interdependentelor dintre statele lumii si internationalizarea activitatilor economice ca urmare a potentialului crescut al marilor companii. Forta lor economico - financiara ridica pe o noua treapta procesul de internationalizare si de adaptare la incertitudinile pietei mondiale. Dupa cum aprecia John Kennth Galbraith in " Stiinta economica si interesul public", corporatia multinationala trece peste piata atat pe plan international, cat si national. Realizeaza peste capul unei lumi alcatuite din numeroase suveranitati nationale, ceea ce se realizeaza in cadrul unei singure suveranitati. Globalizarea economica - sustine Romano Prodi, fost presedinte al Comisiei Europene - face ca tarile sa devina din ce in ce mai interdependente, iar frontierele nationale sa fie din ce in ce mai mult lipsite de relevanta. In raportul Dezvoltarii Mondiale, editat de Banca Mondiala in anul 2000, se apreciaza ca in economia mondiala au loc doua procese paralele : globalizarea si descentralizarea :

• globalizarea costa in transnationalizarea pana la supranationalizare, cu deosebire in domeniile comertului, finantelor si tehnologiilor de varf;
• descentralizarea consta in transmiterea de catre guvernul national catre comunitatile locale a tot mai multe atributii administrative, sociale, educationale, bugetare si in consecinta, rolul statului national se va limita la diplomatie, armata, adoptarea legislatiei interne.

In legatura cu fenomenul de globalizare s-au structurat doua opinii opuse : una care sustine acest process, iar alta care se opune. Astfel sustinatorii globalizarii pun accentul in principal pe avantajele generate de procesul de mondializare :

• reducerea costurilor de productie datorita economiei de scara;
• accelerarea schimburilor care se realizeaza aproape in timpii comunicati - fax, internet, etc.
• cresterea vitezei de derulare a operatiunilor comerciale, financiare si tehnologice;
• extinderea puternica a pietelor si crearea de noi piete independente de anumite surse sau zone traditionale.

In consecinta are loc o crestere a eficientei intregii activitati economice la nivel planetar, ca urmare a miscarii libere a capitalurilor, investitiilor, tehnologiilor si fortei de munca spre domeniile si zonele mai profitabile.

Oponentii globalizarii invoca si uneori absolutizeaza consecintele negative cum ar fi desfiintarea natiunii si statului national, reducerea locurilor de munca in tarile in curs de dezvoltare sau cu un nivel mai redus al productivitatii muncii, specializarea unor state in activitati de productie generatoare de poluare si care necesita un consum mare de munca, materii prime si energie, adancirea decalajelor economice (in prezent 258 de personae detin o bogatie egala cu cea posedata de 2.5 miliarde de oameni - aproapte ½ din populatia Terrei ) .

Globalizarea poate avea o varietate de explicatii legate fie de avansul tehnologic si dinamica antreprenoriala ca forte conducatoare din spatele globalizarii, iar pe de alta parte de rolul cadrului legislativ in crearea premiselor si in dirijarea globalizarii.

Globalizarea este cauzata si impulsionata de o serie de fenomene precum raspandirea rationalismului ca un cadru de cunoastere dominant, anumite evolutii in dezvoltarea capitalista, inovatii tehnologice in comunicatii si procesarea datelor, constituirea unui cadru de reglemente.

Inca de timpuriu gandirea rationala a incurajat cresterea imaginatiei globale si a diverselor activitati materiale suprateritoriale, intr-o varietate de moduri. De 200 de ani, paradigma iluminista s-a opus principiului diviziunii teritoriale a Pamantului.

Lucrare: Motivatia si satisfctia in munca -premisele reusitei si succesului profesional Lucrare: Procesul asigurarea calitatii - tratarea produsului neconform

Capitalismul este o structura de productie in care activitatea economica este orientate initial si prioritar spre acumularea surplusului precum producatorii capitalisti, care tind sa acumuleze resurse tot mai mari, in exces fata de nevoile lor de supravietuire. In capitalism, surplusul este investit in continuarea productiei, in scopul obtinerii unui nou surplus care este iar investit intr-o si mai mare productie s.a.m.d. Capitalismul a impulsionat globalizarea prin faptul ca spatiul suprateritorial a oferit oportunitati suplimentare de acumulare.

Inovatiile tehnologice, in contrast cu rationalismul si capitalismul care sunt mai profunde si mai putin vizibile, efectul evolutiilor tehnologice asupra cresterii suprateritorialitatii este evident. Globalizarea nu se putea produce in absenta inovatiilor in domeniul transportului, comunicatiilor si procesarii datelor. Inovatiile tehnologice au furnizat in mare parte infrastructura necesara globalizarii.

Pe langa rationalism, capitalism si inovatii tehnologice, a patra forta principala de impulsionare a globalizarii au constituit-o cadrele de reglementare. Multe reglementari au emanat de la state, altele s-au dezvoltat in cadrul unor institutii regionale si internationale care, desi au autonomie fata de guvernele nationale, sunt in continuare supuse statului. Organizatia Internationala pentru Standardizare (ISO) a publicat peste 10.000 de standarde acoperind toate aripile tehnologiei sau, un alt exemplu, cresterea pietelor globale a fost ajutata considerabil de dezvoltarea, in anii 1970, a transportului containerizat. Alte aspecte ale standardizarii care au facilitat globalizarea privesc : procedurile si documentele, planul monetar, domeniul investitiilor transfrontaliere, domeniul financiar, crearea la nivel regional a numeroase zone de schimb liber, uniuni vamale (in cadrul UE), a Pietei Comune.

Odata cu propagarea globalizarii se evidentiaza o noua trasatura psihologica a lumii contemporane, si anume simtamantul incertitudinii asupra viitorului. In trecut omul nu putea sti niciodata daca tara sa va fi sau nu implicata intr-un razboi, dar azi el are in plus incertitudinea ca nu se stie ce razboi va fi - atomic, bacteriologic. In trecut muncitorul traia cu nesiguranta daca in anul urmator va avea de lucru, dar azi el are serioase indoieli daca meseria sa va mai exista in urmatorii 10 ani. Viitorul pune o serie de intrebari specialistilor in economie si in piata de capital. Caci, intra-adevar, cum va fi "prinsa in ecuatie" cresterea galopanta a populatiei metropolelor Lumii a Treia? Ce va insemna micsorarea drastica a resurselor energetice si de materii prime? Dar acumularea si difuzarea - democratic cu adevarat - a cunostintelor stiintifice, tehnologice, economice? Cum se poate face optim adaptarea modelului de economie cu tipul cultural al unei anume societati? - toate sunt doar necunoscute. Chiar si cei mai optimisti viitorologi nu pot sa admita ca traim intr-o lume imperfecta, confruntata cu prea multe nedreptati, inegalitati. Continuam sa asistam la o crestere a dezordinii internationale, asaltata de numeroase crize, inclusiv structurale, de violenta si confruntari armate, de foamete si boli, de poluare si dezechilibre. Exista totusi speranta ca omenirea isi va gasi resursele necesare pentru a depasi aceste realitati nefaste care pot ipoteca viitorul.

Actuala criza, numita criza subprime, este o criza financiara determinata de scaderea brusca a lichiditatilor in pietele globale de credit  si in sistemele bancare, cauzata de esecul companiilor care au investit in ipotecile subprime  (cu grad ridicat de risc). Cauzele ei se intrevad inca de la sfarsitul secolului trecut, dar varful s-a atins in 2007 si 2008. Criza a scos la iveala grave deficiente in sistemul financiar global si in cadrul de reglementare.Criza a inceput in momentul cand s-a spart balonul imobiliar din SUA in,  2005-2006. Boom-ul imobiliar din perioada premergatoare crizei a fost alimentat de:

• standarde din ce in ce mai lejere pentru aprobarea de imprumuturi ipotecare;
• crestere semnificativa a stimulentelor pentru credite, precum termeni initiali avantajosi;
• tendinta pe termen lung de crestere a pretului caselor.

Drept urmare populatia nu a ezitat sa apeleze la imprumuturi ipotecare impovaratoare, cu speranta de a si le refinanta pe parcurs, la rate mult mai avantajoase. Daca, in 1994, 64% dintre americani detineau o casa, in 2004 s-a atins un maxim istoric de 69,2%. Preturile caselor au crescut foarte mult, intre 1997 si 2006 cresterea fiind de 124% (crestere semnificativa pe o piata matura). Comparat cu venitul anual mediu al unei gospodarii, pretul mediu al caselor a crescut de la aproximativ 3 ori venitul anual mediu la 4,6 ori in 2006. Vazand ca valoarea caselor detinute creste, multi americani au pus o a doua ipoteca pe diferenta de valoare, bani cu care si-au finantat cheltuielile in crestere. Multi au dat vina pe societatea de consum, care te incurajeaza sa cheltuiesti in nestire, mult peste posibilitatile imediate. Relevant sau nu, o gospodarie detinea in medie 13 carduri de credit din care 40% in overdraft. Speculatorii au avut si ei rolul lor. Vazand ca pretul caselor e in continua crestere, ei au investit in case, aproape 40% dintre casele vandute in 2005 si 2006 nefiind resedinte permanente. Imprumuturile ipotecare subprime, cu grad ridicat de risc, au crescut de la 5% in 1994 la 20% din totalul imprumuturilor ipotecare in 2006. S-a ajuns la asa numitele Credite Ninja, in care nu se cerea sa ai un loc de munca stabil, nu se cerea un venit stabil si nici macar o garantie pe alte bunuri.

Multe dintre ipoteci au fost transformate in efecte publice. Aceste derivate au imbracat forme complexe, prin ele urmarindu-se atragerea de noi fonduri in acelasi timp cu disiparea riscului. Instrumentul financiar bazat pe o ipoteca este vandut de catre institutia care a acordat creditul imobiliar unor alte institutii, ea obtinand in schimbul acestora bani. Mai mult, ca urmare a disiparii riscului, banca care a acordat creditul isi scade gradul propriu de risc si poate obtine credite mai avantajoase de la terti. Agentiile de rating (gen Standard & Poor's) au acordat multa incredere si un rating foarte bun acestor derivate, bazandu-se pe eficienta unor tehnici moderne de acoperire a riscului (asigurarea riscului de neplata, garantii mai mari decat valoarea debitului).Cu rating foarte bun si perspective roze, produsele derivate au atras multe institutii financiare, printre care si marile banci de investitii. Acestea, ademenite de randamentele mari ale produselor derivate, s-au imprumutat cu sume foarte mari pe care le-au investit in aceste produse. Cele 5 mari banci de investitii din SUA (Lehman Brothers, Bear Stearns, Merrill Lynch, Goldman Sachs si Morgan Stanley) au obtinut profituri enorme in perioada boom-ului imobiliar, dar tranzactionand in marja, gradul lor de indatorare si de risc a crescut foarte mult. In 2007, cele 5 institutii cumulau o datorie de 4100 miliarde USD, echivalentul a 30% din valoarea economiei SUA.

In 2005-2006 dobanzile au inceput sa creasca si preturile caselor sa scada moderat in multe regiuni din SUA. Refinantarea creditului ipotecar a devenit dificila. Drept urmare imprumuturile nerambursate si lichidarile au crescut dramatic, pe masura ce termenii initiali au expirat si dobanzile variabile au crescut. Peste 1,3 milioane de case au ajuns sa fie lichidate numai in 2007, o crestere de 79% fata de anul precedent. Preturile caselor au scazut, in loc sa creasca conform asteptarilor. In martie 2008 aproape 11% dintre americani detineau o casa care valora mai putin decat valoarea ipotecii. Casele noi nu s-au mai vandut asa de bine, iar piata a fost inundata de case provenite din lichidarile de ipoteci, ceea ce a dus la scaderea si mai accentuata a valorii caselor.

Ca urmare a exploziei balonului imobiliar, toti cei care ale caror investitii erau legate de sectorul imobiliar au avut enorm de suferit. Pe masura ce piata dadea semne de panica, institutiile financiare au recunoscut pierderile legate de ipotecile subprime si au incercat sa ia masuri de redresare.

HSBC a fost prima banca care in februarie 2007 raporta o pierdere de 10,5 miliarde USD. Profitul celorlalte banci a scazut si el cu 31% in 2007, fata de 2006. Indicele Dow Jones a scazut cu 1000 de puncte in august 2007 fata de luna iulie a aceluiasi an. Actiunile au inceput si ele sa scada dupa primul semnal de criza din vara lui 2007. Investitorii au incercat sa scape de produsele derivate bazate pe ipoteci, mii de miliarde de dolari fiind retrase din aceste produse. Banii au fost reinvestiti in speculatii pe pretul bunurilor de baza, ceea ce a dus la o criza a preturilor la alimente si o crestere fantastica a pretului petrolului.

Considerata cea mai mare criza dupa Marea Depresiune din 1929, criza financiara actuala a intrat in faza acuta in septembrie 2008. Pe 7 septembrie doua institutii de credit ipotecar sustinute de guvernul SUA, Fannie Mae (Federal National Mortgage Association) si Freddie Mac (Federal National Mortgage Association), intra sub control guvernamental, in incercarea de a fi slavate de la faliment. Duminica, 14 septembrie, Lehman Brothers, una dintre cele 5 mari banci de investitii, demareaza procedurile de faliment dupa ce Federal Reserve Bank (Fed) refuza sa o ajute financiar. Se pare ca numeroasele nereguli si volumul mare de active toxice au stat la baza acestei decizii a Fed. Panica ia amploare. O alta banca de investitii, Merrill Lynch, este preluata in aceeasi zi de Bank of America. Luni 15 septembie majoritatea actiunilor cad la bursa. Martea AIG (American International Group), cea mai mare firma de asigurari din lume, se confrunta cu o criza acuta de lichiditati. In lipsa altor finantatori, Fed o crediteaza cu 85 miliarde USD in schimbul a 79,9% din actiuni. Pana la sfarsitul saptamanii pietele sunt in criza, fiind salvate de la colaps de o injectie de lichiditati de 105 miliarde USD de la Fed. Organismele de reglementare din majoitatea tarilor dezvoltate iau masuri de oprire a colapsului.

Evenimentele se precipita. In SUA un plan de slavare in valoare de 700 miliarde USD este supus aprobarii senatului. Criza de lichiditati loveste din ce in ce mai multe institutii financiare din toata lumea. Guvernele sar in sprijinul institutiilor financiare, dar in unele tari situatia devine dramatica. Ungaria, Ucraina si Islanda sunt salvate de la blocaj financiar de UE, FMI si Banca Mondiala. Bursele cad spectaculos, volatilitatea este maxima. Practic, increderea in sistemul financiar este minima. Bancile nu au de unde sa obtina credite pe termen scurt, fiind puse deseori in imposibilitate de plata. Creditul devine foarte scump, fapt care afecteaza si companiile si populatia care detine imprumuturi.

Romania s-ar putea confrunta cu cea mai mare criza alimentara de dupa 1990, daca nu se vor lua cat mai rapid masuri de natura fiscala pentru sectorul agricol si subventiile nu vor fi acordate la timp. In cazul in care nu se vor acorda subventii in acest sector cel tarziu la 15 ianuarie, terenurile agricole vor ramane nefertilizate si necultivate, iar agricultorii nu-si vor putea desfasura activitatea. In plus, pentru aceste produse nu mai exista nici cerere, in timp ce oferta inregistreaza un excedent fara precedent, iar de cand a inceput sa se manifeste criza financiara, vanzarile de cerelale au scazut cu aproximativ 80%. In aceste conditii se astepta ca anul acesta (2010) 60% dintre producatorii si comerciantii de cereale din Romania sa falimenteze. Criza din agricultura a determinat furnizorii romani de materie prima sa ia masuri de precautie, dar dupa cum spun cumparatorii, prudenta furnizorilor se traduce prin niste schimbari de politica de marketing ce nu avantajeaza niciuna dintre parti.

Asadar, luand in considerare toate elementele pe care le-am expus, consideram ca fenomenul globalizarii este unul contemporan noua. Ne modeleaza atitudinile, asa cum noi ii putem influenta evolutia. Ramane la latitudinea noastra si la indemana propriei inteligente sa nu-l scapam de sub control. Asa cum aprecia si Kofi Annan (secretar-general a O.N.U - 1996 )- "Daca nu putem sa facem ca globalizarea sa lucreze pentru toti, in final, ea nu va lucra pentru nimeni!" Globalizarea ar trebui sa conduca la crestere economica, echitate, securitate, educatie, regandirea cadrului institutional international, transparenta, protejarea mediului, o mai buna guvernare globala, care sa asigure o

mai larga distribuire a oportunitatilor, un mediu propice cresterii economice echilibrate si includerea celor marginalizati.

Cu greu se poate estima sfarsitul actualei crizei economice. Un scenariu optimist estimeaza ca piata imobiliara va incepe procesul de revitalizare pe la sfarsitul anului 2010 -inceputul anului 2011.

Situatia financiara din Romania depinde de factori macro-economici cum ar fi cresterea economica, rata inflatiei, rata somajului, finantari externe, evolutia sistemului financiar -bancar la nivel mondial etc. Din conjugarea acestor elemente, cu incapacitatile clasei politice din Romania, rezulta ca actuala criza economica va face ravagii in plan economico-social inca o buna perioada dupa ce aceasta criza va fi incetat pe alte meridiane.

In concluzie, fenomenul de globalizare este unul din cele mai discutate si disputate, peste tot in lume, dar ramane in continuare ambiguu si la latitudinea fiecarui om. Acest fenomen are , pe de o parte, parti pozitive dar, pe de alta parte si parti negative care impreuna contribuie la dezvoltarea continua si rapida a civilizatiilor prezente si care vor avea efecte si asupra civilizatiei viitoare. Asadar, credem ca acest fenomen al globalizarii va ramane un subiect disputat in intreaga lume atata timp cat exista problemele legate de acesta precum somajul, incadrarea ilegala a copiilor in munca , saracia , alimentatia precara in multe zone de pe glob, energia si materiile prime, protectia mediului, poluarea solului, aerului si apelor, procesul de industrializare si tehnologia avansata, criminalitatea, coruptia dar si revolutia informatiei. Se incearca la nivel comunitar dar si planetar estomparea acestor probleme prin institutii specializate in acest sens dar este necesara o lunga perioada de timp pentru obtinerea unor rezultate vizibile deoarece necesita un efort suprem din punct de vedere economic , social.

BIBLIOGRAFIE :

1. BARI, IOAN, " GLOBALIZAREA SI PROBLEMELE GLOBALE " , EDITURA ECONOMICA, BUCURESTI, 2001

2. BADULESCU,  DANIEL, " GLOBALIZAREA SI BANCILE " , EDITURA ECONOMICA, BUCURESTI, 2007

3. DINU, MARIN, " ECONOMIE CONTEMPORANA - CE ESTE GLOBALIZAREA? " , EDITURA ECONOMICA, 2003

4. DOBRESCU, EMILIAN M., " MESERIA DE INTELECTUAL - CARTEA INTAI " , EDITURA C.H.BECK, BUCURESTI , 2006

5. STIGLITZ, JOSEPH E., " GLOBALIZAREA. SPERANTE SI DEZILUZII ", EDITURA ECONOMICA, BUCURESTI , 2003

6. ZAHARIA, RODICA M., " ECONOMIE MONDIALA ", EDITURA ASE, BUCURESTI, 2006

7. www.crizafinanciara.com