Economie europeana - evolutia semnificatiilor si teoriilor legate de acest concept

I.            DESCRIERE: cursul infatiseaza principalele concepte, teorii si evolutii legate de economia Uniunii Europene (UE). Pe parcursul celor 12 teme sunt prezentate conceptul de economie europeana, evolutia economica a UE, principalele institutii si politici economice, monetar-financiare, sociale si de mediu, cercetarea stiintifica si invatamantul, zonele economice libere si rolul lor in UE, dezvoltarea economica regionala, raporturile economice externe ale UE. Ultimele doua teme prezinta aderarea Romaniei la UE, precum si economia Romaniei ca economie europeana .

II.          CONTINUTUL CURSULUI: principalele teme pe care este structurat cursul urmaresc atingerea obiectivelor acestuia, atat prin prelegerile teoretice, cat si prin activitatile desfasurate la seminarii:

A.     Temele prelegerilor:

Introducere in economia europeana: 1.1 - Evolutia semnificatiilor si teoriilor legate de acest concept; 1.2 - Actualitatea termenului de economie europeana; 1.3 - Economia europeana si economia mondiala.

Unificarea europeana. Creatie si dezvoltare: 5.1 - Retrospectiva ideii de Uniune Europeana; 5.2 - Miscarea paneuropeana si eforturile postbelice de creare a unei Europe unite; 5.3 - Unificarea paneuropeana azi.

Instrumente ale integrarii economice: 3.1 - Organisme si organizatii cu rol in integrare; 3.2 - Dispunerea zonala a instrumentelor integrarii; 3.3 - Noi organisme cu rol integrator.

Politicile economice ale Uniunii Europene: 4.1. - Caracterizarea generala a politicilor economice ale UE; 4.2. - Tipurile de politici economice practicate; 4.3. - Politica privind concurenta in cadrul UE

Politicile financiare si monetare ale Uniunii Europene: 5.1. - Politica monetara comunitara; 5.2. - Constructia si evolutia Uniunii Economice si Monetare; 5.3. - Politica financiara comunitzara

Politici sociale si de mediu ale Uniunii Europene: 6.1 - Politica sociala a UE; 7.2 - Politica de mediu; 7.3 - Progrese ale tarilor candidate privind indeplinirea criteriilor de aderare.

Cercetarea stiintifica si invatamantul in Uniuna Europeana: 7.1. - Inceputurile politicii comune privind cercetarea stiintifica si invatamantul; 7.2.- Integrarea si intarirea Spatiului European al cercetarii; 7.3. - Reguli de participare la Programul Cadru de cercetare al UE.

Zonele economice libere si rolul lor in economia europeana: 8.1 - Prezentarea generala a zonelor libere; 8.2 - Avantajele si eficienta zonelor libere; 8.3 - Zonele economice libere din Romania.

Dezvoltarea economica regionala in Uniunea Europeana

Premise ale politicii regionale a UE; 9.2.- Evolutia politicii regionale a UE; 9.3.- Politica romaneasca de dezvoltare regionala in context european

Analiza: Informatii despre procesul de evaluare - selectare a ofertelor de proiect Proiect: Continutul finantelor firmei: functia financiara a firmei

Raporturile economice externe ale Uniunii Europene

10.1- Relatiile economice externe ale UE; 10.2- Consolidarea capacitatii administrative a UE - factor important pentru promovarea UE pe plan economic extern; 10.3 - Romania - politica externa

Aderarea Romaniei la Uniunea Europeana: 11.1 - Aspecte actuale ale aderarii Romaniei la UE; 11.2 - Riscuri economico-sociale ale aderarii; 11.3 - Efectele economico-sociale ale integrarii Romaniei in UE.

Economia Romaniei ca economie europeana: 12.1. - Resursele si mediul; 12.2. - Sporirea activitatii ramurilor operative; 12.3. - Rolul sectoarelor speculative.

1.1 - Evolutia semnificatiilor si teoriilor legate de acest concept; 1.2 - Actualitatea termenului de economie europeana; 1.3 - Prevalenta economiei europene in economia mondiala.

Evolutia semnificatiilor si teoriilor legate de acest concept

Europa celor 25 de state membre este al treilea ansamblu populat din lume (455 milioane de locuitori), aflandu-se dupa acest indicator demografic, mult in urma Chinei (1,15 miliarde locuitori) si Indiei (900 milioane locuitori), dar inaintea SUA (300 milioane locuitori) si a Rusiei (140 milioane locuitori). Uniunea Europeana (UE, vezi Lista de prescurtari) produce o treime din bogatia lumii si vehiculeaza o cincime din marfuri, pe caile specifice comertului international.

Fondata in 1950 de 6 state, Belgia, Germania, Franta, Italia, Luxemburg si Olanda, UE s-a extins prin 4 valuri de aderare, cu inca 9 state: 1973 - Danemarca, Irlanda, Marea Britanie; 1981 - Grecia; 1986 - Spania si Portugalia; 1995 Austria, Finlanda si Suedia. Celor 15 membre li s-a alaturat, la 1 mai 2004, inca 10 state si incepand 01 ianuarie 2007 alte doua state - Romania si Bulgaria. Cu exceptia ideilor care au condus la aplicarea unor noi tipuri de economie pe continentul european (economia neoliberala, neoclasica, sociala de piata, experimentul comunist), apreciem ca ideile vizand unificarea europeana, au avut cel mai mare impact aplicativ in evolutia statelor europene de-a lungul acestui secol.

Pregatita indelung de evolutiile istorice si politice inregistrate in cei aproape 2000 de ani de la nasterea lui Christos, integrarea europeana a prins un contur deosebit in perioada de dupa cel de-al doilea razboi mondial. Consideram ca demersurile privind integrarea europeana, concretizate in ultima jumatate de secol, au baza in numeroasele uniuni vamale constituite intre statele europene, incepand din prima jumatate a secolului al XIX-lea. Existenta acestor uniuni vamale nu ar fi fost insa posibila fara procesul paralel al formarii statelor europene independente (primul Reich german din 1871 care a unificat statele germane intr-o federatie, este elocvent in acest sens).

Pe parcursul unui secol de istorie moderna, desfasurat din primele decenii ale secolului al XIX-lea si pana la primul razboi mondial, statele batranului continent au format, in functie de diferitele lor interese, grupuri de influenta economica si politica. Sunt relevante in acest sens aliantele de state europene puternice - Germania, Imperiul Habsburgic, Rusia tarista, Franta, Anglia, Italia ce au condus la formarea Triplei Aliante si a Triplei Intelegeri. Aceste doua uniuni politice au jucat un important rol in evolutiile istorice determinate de rezultatele cu care s-au incheiat primul si al doilea razboi mondial.

Lovitura de gratie data de Germania si Anglia, Imperiului Tarist (prin dirijarea financiara si logistica a instaurarii comunismului in Rusia), rivalul lor de secole in structurarea arhitecturii europene, au condus de fapt, conform principiului dominoului si la prabusirea Imperiului Habsburgic (cu ajutorul substantial al SUA).

Iesita din primul razboi mondial cu o noua geometrie, dictata la Versailles de puterile invingatoare, Europa avea sa cunoasca, in perioada interbelica, un puternic reviriment spiritual al ideilor vizand unificarea europeana. Miscarea Pan-europeana, nascuta la Congresul Stiintelor Politice de la Paris (1900), avea sa se desavarseasca teoretic in deceniul al treilea al secolului nostru, in lucrarile de referinta Paneurope tiparita in 1927 de contele austriac Richard N. Coudenhove-Kalergi si Europe scrisa de francezul Eduard Herriot in 1930. De altfel, pe fundalul intensei activitati a Societatii Natiunilor, care incerca sa organizeze la scara planetara "o alianta eterna pentru consolidarea pacii universale", pionierii integrarii europene preconizau "o intelegere regionala" pentru "organizarea cooperarii politice, economice si intelectuale in Europa". Proiectul Statelor Federale ale Europei sau Statelor Unite ale Europei a fost prezentat cu o remarcabila viziune de Coudenhove - Kalergi la Congresul Pan-European de la Berlin (1930); cele patru capitole ale proiectului se refereau la: Federatia Europeana, Obligatiile partilor, Organele Federatiei si Finantele acesteia. Cetatenii federatiei se numeau "cetateni europeni", iar sediul urma sa fie stabilit intr-un oras care nu era capitala de tara. Diferendele intre statele federatiei le judeca un organ numit Curtea Federala, iar cele intre statele din federatie si alte state urmau sa fie supuse Societatii Natiunilor sau Curtii Permanente de Justitie Internationala. Minoritatile nationale aveau sa se bucure de drepturi egale cu ale majoritatii permitanduli-se liberul exercitiu al limbii, scolilor, religiei si presei. Tratatele comerciale intre statele federatiei trebuiau sa fie bazate pe principiul clauzei natiunii celei mai favorizate. Cat de actuale sunt aceste idei si astazi, unele dintre ele inca insuficient intelese, acceptate si aplicate in practica ne-o demonstreaza de exemplu, discutiile purtate in Franta privind liberul exercitiu al limbii de catre minoritati!

Atunci, mai mult decat acum, Romania, prin intelectualii sai, s-a aflat in fruntea celor ce promovau idei privind integrarea europeana. Nicolae Iorga (in lucrarea sa, Tarile mici din Balcani si imperialismul, 1915), Vasile Pirvan (Idei si forme istorice, 1921), Mihail Manoilescu (Statele Unite ale Europei,1929; Rationalisation  de la production et du commerce Danubien, 1932; Solidaritatea economica a estului european, 1939), Vespasian V. Pella (Uniunea Federala Europeana, 1930), Dimitrie Gusti (Problema Federatiei Statelor Europene, 1930), Virgil Madgearu (Federalizarea statelor europene, 1930 si Intelegerea economica a statelor dunarene, 1932) si V.I. Feraru (Tarile dunarene si Proiectul Tardieu, 1932 si Proiectul de uniune a statelor europene, 1935) si altii, au demonstrat cu prisosinta participarea romaneasca la schimbul de idei vizand integrarea europeana in context continental, dar si regional (danubian). Fascineaza si astazi, prin spiritul lor vizionar, ideile lui Dimitrie Gusti: "Federatia Statelor Europene nu este o utopie, ceva fantastic, o fictiune, un deziderat irealizabil, ci, o etapa necesara unei evolutii sociale in curs de desfasurare: dupa cum s-a trecut de la formele federative comunale, la cele provinciale si nationale, tot astfel, pentru a ajunge la solidaritatea planetara (Societatea Natiunilor), va trebui sa se creeze mai intai etapa intermediara continentala (Federatia Europeana)".

Ideea integrarii europene, in forma ei postbelica s-a elaborat de fapt in perioada interbelica, Romania aflandu-se, prin personalitatile mai sus citate, in prima linie a ganditorilor care au militat pentru integrare europeana.

1.2 - Actualitatea termenului de economie europeana

Economia Europeana s-a construit avand o Piata Interna unica, cu cele patru libertati de miscare: a bunurilor, serviciilor, capitalurilor si persoanelor.

Strategia de la Lisabona este un angajament de a revigora Uniunea Europeana din punct de vedere economic, social si al protectiei mediului. In luna martie 2000, Consiliul European de la Lisabona a formulat o strategie pe zece ani, care sa transforme Uniunea Europeana in cea mai dinamica si competitiva economie a planetei. Strategia de la Lisabona ia in consideratie aproape toate activitatile UE, pe plan economic, social si de protectie a mediului. In fiecare primavara, un raport al Comisiei Europene analizeaza in detaliu stadiul implementarii strategiei. Raportul Comisiei Europene, din primavara anului 2005, este singurul document de pe agenda Consiliului European de primavara, cand sefii de stat sau de guvern ai UE au evaluat progresul inregistrat in atingerea obiectivului stabilit la Lisabona si au definitivat prioritatile viitoare, in vederea atingerii acestui obiectiv.

La inceputul activitatii actualei Comisii Europene, prezidata de portughezul Jose Manuel Durao Barroso, s-a incercat reformularea Strategiei de la Lisabona, cunoscta si ca Agenda Lisabona, veche de mai bine de 5 ani, prin care UE isi propunea sa dezvolte pana in 2010 cea mai competitiva si mai dinamica economie mondiala. Agenda Lisabona reprezinta un nou experiment european prin care se propune crearea a 6 milioane de locuri de munca, in dauna cauzelor nobile ale mediului si asistentei sociale, sacrificate pe 'altarul' economiei. Manuel Barroso a abordat strategia extrem de paternal: 'Este ca si cum am avea trei copii: economia, asistenta sociala si mediul. Ca orice tata modern, daca unul din copiii mei este bolnav, sunt gata sa las totul si sa ma dedic lui pana cand se insanatoseste. Dar asta nu inseamna ca ii iubesc pe ceilalti mai putin'.

Socialistii au catalogat relansarea Agendei Lisabona drept un start dezamagitor pentru noua echipa de comisari: 'Europa are nevoie sa se focalizeze pe schimbari realiste, iar acest lucru nu se va face prin imitarea Americii. Nu de aceasta strategie au nevoie milioanele de europeni fara locuri de munca', a declarat presedintele Grupului Socialist din Parlamentul European. Cei 200 de europarlamentari socialisti se tem ca strategia revizuita a Comisiei neglijeaza dimensiunea sociala si de mediu a competitivitatii europene. Agenda Lisabona revizuita sau 'Noua Strategie de la Lisabona' nu mai subliniaza faptul ca economia UE ar trebui sa devina pana in 2010, cea mai competitiva si mai dinamica economie pe plan mondial. Probabil, in fata unor colosi economici ca Japonia si America, sustinerea unui asemenea ideal nu putea fi catalogat decat ca o utopie.

Strategia Lisabona privind competitivitatea Uniunii Europene, revizuita, ar putea permite, pana in 2010, crearea locurilor de munca anuntate si o crestere economica medie europeana de aproape 3 % pe an. Strategia revizuita se bazeaza pe trei axe vitale:

'a face din Europa un loc mai atractiv pentru investitii si pentru a munci', prin realizarea unei piete interne in acele domenii unde este loc de 'crestere si angajare';

'inovatia si cunoasterea sa fie puse in slujba cresterii economice'; in acest scop trebuie ca 3 % din PIB sa fie canalizat spre domeniile de cercetare si dezvoltare;

'crearea locurilor de munca'; 'tot mai multe persoane sa fie atrase pe piata fortei de munca', prin reducerea somajului in randul tinerilor si prin modernizarea sistemului de protectie sociala.

Programul Comisiei se concentreaza pe actiuni de sustinere a Uniunii si statelor membre, pentru cresterea productivitatii si crearea de noi locuri de munca. 'Desigur, dezvoltarea nu este un scop in sine. Doar prin intermediul unei cresteri dinamice, sustinute, Europa poate sa asigure standardul de viata si protectie sociala, pe care cetatenii europeni il asteapta', sublinia Comisarul european pentru concurenta; d-na Neelie Kroes sustine firesc, faptul ca politica concurentei este de o importanta fundamentala pentru viitorul parteneriatului pentru dezvoltare si locuri de munca: 'Am creat deja o Piata Unica Europeana si au disparut multe bariere din calea comertului si dezvoltarii. Europenii sunt pe drept cuvant mandri de aceasta realizare unica. Oricum, daca Europa trebuie sa-si atinga intregul potential pentru dezvoltare, este nevoie sa ne asiguram ca Piata Unica ofera un mediu care rasplateste acele afaceri ce inoveaza, investesc in cercetare-dezvoltare si furnizeaza produse de mai buna calitate si la preturi mai mici. Acesta este rolul concurentei. Concurenta conduce la competitivitate, crestere economica si productivitate. O politica a concurentei, eficienta si bine condusa, este atat o premisa obligatorie, cat si un instrument cheie pentru realizarea Agendei Lisabona'.

Strategia Lisabona este importanta si pentru Romania, in contextul integrarii noastre in Uniunea Europeana. Pentru Romania ar fi mult mai logic sa-si consolideze statutul de economie de piata functionala si nu sa treaca direct la economia bazata pe cunoastere. Investitiile autohtone in cercetare-dezvoltare - sub 0,6 % din PIB, sunt mult prea mici la noi in tara, numarul brevetelor de inovare inregistrate este, de asemenea, mult prea mic in comparatie cu nivelul minim din UE, iar populatia activa inca nu aplica principiile educatiei permanente.

'Nu vom reusi sa facem Europa cea mai competitiva zona a lumii pana in 2010, dar obiectivul este corect si toate tarile UE trebuie sa contribuie la el, inclusiv noi', spunea ministrul german de finante, Hans Eichel, pe 7 septembrie 2004, dupa ce a evaluat ratele de crestere pentru cel de-al doilea trimestru al anului trecut. Comentariul lui Eichel venea dupa o observatie similara a Presedintelui Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, care a pus sub semnul intrebarii fezabilitatea atingerii obiectivului Lisabona: 'Cred ca trebuie sa facem cat mai mult posibil pentru a ne apropia de a acel scop. A fost un scop foarte ambitios si multi il considera prea ambitios'.