globalizarea

Delimitari conceptuale

Exista un acord limitat asupra intelesului termenului, inca si mai putin asupra proceselor care determina globalizarea, si nici un fel de acord asupra consecintelor sale"

"Cel mai supra-utilizat si mai sub-specificat concept din dictionarul stiintelor sociale si politice de la sfarsitul Razboiului Rece".

"Globalizarea inseamna computere plus capital dereglementat".

Trasaturi definitorii

INTERNATIONALIZARE

1. integrare accelerata a pietelor produselor si factorilor de productie la scara mondiala

crestere a tranzactiilor internationale: % exporturi mondiale in PIB = 32% in 2005, de 2,5 ori mai mult decat in 1970; ratio of global FDI stock to world GDP exceeded 25% in 2006, 5 times larger than it was a quarter century earlier[4]

modificari in natura produselor care fac obiectul tranzactiilor (tranzactii cu produse imateriale; disparitia, practic, a bunurilor realizate integral intr-o singura tara)

"deteritorializare" a activitatilor economice: intreprinderi care devin actori globali

2. crestere a interdependentelor intre economii nationale

efecte transfrontiera in crestere ale evolutiilor nationale

reducerea posibilitatii de a evita impactul asupra propriei economii al evolutiilor din alte tari

REDUCEREA "DISTANTEI ECONOMICE"

(a costului tranzactiilor internationale)

3. Liberalizare (eliminarea restrictiilor impuse circulatiei resurselor intre tari)

ascensiune a doctrinelor neoliberale, centrate pe nevoia "eliberarii pietelor": privatizare, dereglementare, liberalizare comerciala

modificare de paradigma in ce priveste ierarhizarea prioritatilor in formularea politicii economice: rol central al controlului inflatiei si disciplinei bugetare

intensificarea competitiei dintre sistemele de reglementare, cu corolarul modificarii rolului economic al statului, de la acela de pavaza impotriva socurilor induse din exterior, la cel de curea de transmisie de la economia globala la cea nationala

4. Progres tehnic

sporirea vitezei si reducerea costului transportului

progres in comunicatii si tehnologia informatiei care fac posibila actiunea in timp real la distante foarte indepartate

UNIVERSALIZARE

omogenizare a civilizatiilor

generalizare a unor anumitor ideologii si tipuri de structuri societale (capitalism, consumerism, industrializare, urbanizare) si disparitia structurilor traditionale

extinderea unor anumite tipare culturale (Mc Donald's & Hollywood)

contacte interumane (schimb de idei, de experiente de viata)

expansiune a institutiilor care transcend frontierele nationale: de la societati transnationale, la institutii internationale si ONG-uri

Perspectiva istorica

Precedente:

sec. XVI - inceput sec. XVII (marile descoperiri geografice)

golden age (1870 - 1914): globalizarea revolutiei industriale

Asemanari

niveluri comparabile de integrare a pietelor la scara mondiala:  

actualmente, dimensiunea relativa a fluxurilor comerciale si de capital este aproximativ asemanatoare cu cea de la finele sec.XIX - inceputul sec.XX

corelatia intre investirea si economisirea interna intre 1880-1910 a fost mai mica decat oricand in perioada ulterioara: daca rata investirii (in raport cu PIB) dintr-o tara corespunde ratei economisirii, inseamna ca investitiile sale sunt constranse de volulmul economisirii interne; in caz contrar, implicatia este ca fluxurile internationale de capital acopera decalajele observate  

"strapungeri" tehnice radicale (sec.XIX-XX: electricitatea; motorul cu aburi)

Deosebiri de nuanta

absenta unor fluxuri internationale de munca semnificative, in special in ceea ce priveste forta de munca necalificata

- in cursul primului "ciclu" de globalizare, peste 60 de milioane de persoane au emigrat din Europa catre America si Australia [5] in conditiile in care populatia mondiala crestea atunci (1870-1913) cu 0,8% pe an, pe cand sporul natural al populatiei globului intre 1950-2005 a fost de 1,7% anual. La ora actuala, doar SUA mai au o rata insemnata de imigrare.

"fizionomia" fluxurilor internationale de capital

de la predominanta obligatiunilor corporative la investitii in actiuni si valori mobiliare mai sofisticate (e.g., instrumente financiare derivate)

de la expuneri pe termen lung la preponderenta fluxurilor volatile, pe termen scurt

de la finantarea unor anumite activitati cu substanta economica tangibila (obtinerea si transportul materiilor prime), la "explozia" operatiunilor speculative

fluxurile brute sunt foarte importante cantitativ, dar cele nete sunt mai reduse in termeni relativi decat la apogeul ciclului anterior de globalizare: deficitele/excedentele de cont curent ale tarilor dezvoltate sunt mai mici

T anii 1880 Marea Britanie: excedent 8-9% PIB;  Canada: deficit 10% PIB

T anii 1990 Japonia si Germania, respectiv SUA: excedente, respectiv deficit, de 2-4% PIB

structura diferita a comertului mondial

de la diviziunea inter-ramuri la o specializare intra-ramura tot mai adanca (chiar intra-produs)

extindere geografica mult mai mare (participare mai larga la comertul mondial)

dezvoltarea accelerata a comertului cu servicii, practic inexistent in urma cu un secol

alta dimensiune tehnologica

in 1860, transmiterea a doua cuvinte peste Atlantic costa echivalentul a 40 USD curenti, suma cu care este posibila actualmente transmiterea unui volum de informatii echivalent continutului Bibliotecii Congresului (SUA)

in ultimii 70-80 de ani, costurile au scazut: de 1500 ori pentru convorbiri telefonice; cu 70% pentru transportul maritim de marfa; cu 80% pentru transportul aerian

Deosebiri de substanta

societatile transnationale exercita o predominanta incomparabil mai mare decat la sfarsitul secolului XIX sau in primele trei decenii postbelice

aparitia institutiilor de guvernanta economica cu vocatie universala: FMI, Banca Mondiala, OMC

situatia "hegemonului" - radical diferita

activele externe nete ale Marii Britanii in 1914 erau de 3 ori mai mari decat PIB-ul britanic; pasivele nete ale SUA in prezent sunt ¼ din PIB american

Marea Britanie era cel mai mare creditor al lumii, SUA sunt cele mai mare debitor

Factori determinanti

Evolutii deliberate (element absent in faza ascendenta anterioara a ciclului globalizarii)

- adoptarea de politici economice nationale care faciliteaza (sau chiar catalizeaza) integrarea: reducerea progresiva a barierelor in calea comertului cu marfuri; dereglementarea pietelor financiare

Sub impactul:

ascensiunii ideologiiilor neoliberale

colapsului sistemului economic socialist

abandonarii politicilor rigide de substituire a importurilor in tarile in curs de dezvoltare

Deuxieme moteur: les changements institutionnels dans differents pays. Ils ont favorise le dereglement de l'ouverture a la concurrence, locale et etrangere. Le dereglement et la levee des barrieres douanieres sur les marches financiers ont genere une vague d'innovations financiers, qui ont facilite le financement d'entreprises innovantes et de developpement a l'internationale. . L'ouverture ne s'est pas limitee au commerce: elle a permis une certaine liberalisation des IDE et de tous les flux de capitaux. L'arrivee des firmes multinationales a contribute a l'ouverture des pays emergents aux produits etrangers. Elle a egalement accelere le processus de division verticale du travail, permettant aux pays emergents de se specialiser dans l'assemblage et les autres activites intensives an travail, et pas uniquement dans les secteurs traditionnels comme le textile-habillement. Miotti-Sachwald IFRI 07 FTP13, p.2-3

- conturarea unui consens al institutiilor de guvernanta economica internationala privind dezirabilitatea liberalizarii economice

rolul de vectori al FMI, BM, BRI; rolul de exemplu al UE

Evolutii spontane

adancirea diviziunii internationale a muncii ca rezultat al actiunilor societatilor transnationale indreptate catre promovarea propriilor interese

afecteaza si stimulentele percepute de "factorul constient", in masura in care ii reduce capacitatea de influentare a proceselor economice, ca si costul de oportunitate al interferentei cu evolutia libera a pietei

dimensiunea tehnologica

reducerea costului transporturilor, comunicatiilor si transmiterii informatiilor

amplificarea puterii de prelucrare a informatiei

Premier moteur: l'acceleration de l'innovation. La tendance deja bien etablie d'une reduction du cout et des delais de transport s'est poursuivie et s'est meme acceleree ces 20 dernieres annees grace a la vague d'innovations dans les technologies de l'information et des telecommunications. Celles-ci ont contribute a la reduction des couts d'un grand nombre de transactions nationales et internationales. La chute des prix des biens et services numeriques depuis l'an 2000 et l'eclatement de la bulle Internet ont aussi profondement accelere la fragmentation internationale des chaines de valeur et la redistribution geographique des unites de production. Miotti-Sachwald IFRI 07 FTP13, p.2

ridicarea nivelului de cunostinte teoretice si abilitati practice ale capitalului uman

extinderea modelelor flexibile (post-fordiste) de organizare corporativa si industriala

DINAMICA COMERTULUI INTERNATIONAL

►Intre 1815-1913, comertul international a crescut de 20 de ori, devansand rata de crestere a productiei mondiale.

►Expansiunea comertului a cunoscut un regres in timpul celor doua razboaie mondiale si a perioadei interbelice, marcata de puseurile protectioniste pe fondul marii crize din 1929-33.

► In perioada postbelica, ritmul de crestere a comertului mondial cu bunuri a devansat constant dinamica PIB mondial: intre 1950-2000, schimburile comerciale mondiale au crescut de 7 ori, in vreme ce productia mondiala a crescut de ceva mai mult de 4 ori.

Ritm mediu anual de crestere (in preturi comparabile)

Surse: WTO, World Trade Report 2005, 2007; Abdelmalki-Sandretto, Cahiers francais, p.3

Un indicator frecvent utilizat pentru a caracteriza deschiderea catre comert a economei mondiale si, respectiv, a economiilor nationale este ponderea exporturilor in PIB. De regula, sunt avute in vedere doar exporturile de bunuri (nu si cele de servicii), deoarece statisticile privind comertul cu servicii sunt mai putin prompte si fiabile. De asemenea, ponderea serviciilor in cometul international a ramas relativ constanta in ultimele 3 decenii (la cicrca 22% pentru tarile dezvoltate.

Ponderea exporturilor mondiale de bunuri in PIB

Acest indicator subestimeaza amplificarea gradului de integrare a economiilor nationale in economia mondiala deoarece o pondere in crestere in PIB o reprezinta serviciile, care sunt mai putin suceptibile a face obiectul comertului international (tradable). In 1913, circa 2/3 din PIB in tarile dezvoltate consta in productia de bunuri; in prezent, serviciile reprezinta 2/3.  

Un alt neajuns al indicatorului este ca el raporteaza o marime bruta (exporturi, adica cifra de afaceri) la o marime neta (PIB, adicp valoare adaugata). Din acest motiv, pentru unele tari cu schimburi comerciale foarte intense pe seama unui volum mare de reexporturi, indicatorul da rezultate supraunitare. Aceasta influenta se manifesta, asadar, in sensul supraestimarii semnificatiei rezultatelor.

Trebuie remarcat ca exporturile de bunuri reprezentau o proportie mai mica din PIB mondial in 1950 decat in 1914. Nivelurile de deschidere catre exterior a economiilor national au fost recuperate, prima oara, de catre anumite tari, abia in anii '70. Iar, in ceea ce priveste tarile in curs de dezvoltare, in particular America Latina si India, recuperarea nu era completa nici la finele anilor '90.

Nu toate tarile importante sunt mai puternic integrate in economia mondiala decat in trecut. (e.g., Japonia, Australia, Marea Britanie)

Ponderea comertului (medie export + import) in PIB

Dimensiunea comertului international depinde atat de dimensiunea economiilor care iau parte la schimburi, cat si de propensiunea lor de a face comert.

A.     DIMENSIUNEA ECONOMIILOR

A.1. PIB

cresterea PIB al tarilor care fac comert antreneaza, ceteris paribus, o crestere in termeni absoluti a comertului mondial. Baier si Bergstrand (2001) estimeaza ca doua treimi din cresterea comertului international intre 1958-60 si 1986-88 se datoreaza cresterii economice a tarilor participante la comertul mondial

Pe de alta parte, in termeni relativi (raportat la PIB), economiile de mari dimensiuni sunt mai putin deschise catre exterior decat economiile mici. Explicatia: economiile mici au posibiliati mai limitate de a produce local tot ceea ce le este necesar, in timp ce pentru economiile mari acest lucru este mai posibil, pentru ca un ndebuseu intern mai larg ofera perspective mai bune pentru infiintarea si dezvoltarea unor ramuri productive autohtone.

cand economiile nationale sunt mai asemanatoare ca dimensiuni, comertul este mai intens; E.g., o « lume » cu 3 tari, avand PIB-ul de 100, 10 si, respectiv, 10: nivelul maxim al comertului in acest caz este 40 (cele doua tari mici exporta intreaga lor productie si importa din tara mare de o valoare egala cu PIB-ul lor) ; daca insa fiecare tara ar avea un PIB de 40, nivelul maxim al comertului ar fi de 120.

tarile mai sarace (PIB/locuitor mai mic) fac mai putin comert decat tarile mai bogate.[7]

A.2. Populatia

Existenta unei populatii numeroase poate reduce inclinatia catre comert, in masura in care da posibilitatea valorificarii interne a economiilor de scala.

B. PROPENSIUNEA DE A FACE COMERT depinde de rezultatele nete ale schimburilor, deci de diferenta dintre avantajele obtinute si costurile pe care le comporta, asa-numitele COSTURI DE TRANZACTIE.

Aceste costuri de tranzactie apar sub mai multe ipostaze.

B.1. Costuri nelegate de existenta frontierei

Sunt asa-numitele costuri naturale care "decurg din interactiunea dintre distanta si neregularitatea geografica cu cele mai eficente tehnologii de transport si comunicatii".

distanta geografica : analize empirice ale fluxurilor comerciale bilaterale sugereaza ca schimburile comerciale au tendinta sa scada cu cate 1% pentru fiecare crestere cu 1% a distantei dintre tarile partenere;

- forta de influentare a comertului pe care o are distanta geografica nu a fost constanta in timp: estimari pe baza unui model realizat de Boisso si Ferrantino (1997), folosind date din perioada 1965-85, sugereaza ca distanta a avut un efect descurajant major pana la mijlocul anilor '70, dar ulterior acest efect s-a diminuat.

- de asemenea, lucrarile lui Hummels (1999) demonstreaza importanta distantei asupra comertului difera in functie de mijlocul de transport utilizat, fiind maxima in cazul transportului aerian si minima in cazul transportului oceanic.

infrastructura tarilor participante la comertul mondial : studiile intreprinse au depistat existenta unui impact pozitiv si semnificativ statistic al calitatii infrastructurii asupra comertului.

- Limao si Venables (2001) au constatat ca infrastructura explica 40% din costurile transportului in tarile de coasta si 60% din acestea pentru tarile anclavata;

- Clark (2004) a estimat ca, daca o tara precum Peru sau Turcia ar avea o activitate portuara la fel de eficienta precum Islanda sau Australia, ea si-ar putea spori volumul comertului exterior cu circa 25%.

amplasarea si alte particularitati geografice ale tarilor in cauza

daca o pereche de tari sunt situate la distanta mare de "restul lumii", ele vor defasura un comert reciproc mai intens;[12]

in mod evident, tarile insulare nu pot recurge la transportul rutier sau feroviar pentru comertul lor exterior, iar tarile anclavate nu pot recurge la transport maritim, cel putin pentru prima parte a parcursului extern;

camioanele de mare capacitate ocolesc localitatile ale caror retele rutiere nu suporta greutatea lor;

vasele de mari dimensiuni nu pot avea acces la porturile cu facilitati inadecvate.

Cum se exercita aceasta influenta ?

Analiza: Informatii despre procesul de evaluare - selectare a ofertelor de proiect Proiect: Continutul finantelor firmei: functia financiara a firmei

a) prin costurile monetare directe pe care le comporta transportul

Costurile transportului au scazut enorm in ultimii 70-80 de ani:

la jumatate, pentru transporturile maritime, care reprezinta actualmente 80% din comertul mondial in termeni de volum;

cu 85% pentru transportul aerian (si cu 40% doar intre 1990-2004), prin care se realizeaza doar 2% din volumul comertului mondial, dar peste o treime din valoarea sa![13]

Cu toate acestea, rata efectiva a protectiei (impactul amplificator asupra pretului bunului tranzactionat) pe care o « ofera » costurile transportului ramane in multe cazuri ori mai mare decat cea pe care o dau taxele vamale. Un studiu recent al Bancii Mondiale (2001) arata ca, pentru 168 din cele 218 de tari partenere comerciale ale SUA, barierele decurgand din costul transportului sunt mai mari decat cele impuse de taxele vamale. Pentru majoritatea tarilor sub-sahariene, incidenta taxelor vamale asupra exporturilor este de sub 2%, pe cand cea a costului transportului - de peste 10%.

Limao si Venables (2001) estimeaza ca o crestere cu 10% a costului transportului reduce volumul comertului cu 20%.[15]

Costurile transportului variaza in functie de multe elemente :

- natura produselor transportate : sunt mai mari pentru produsele cu un raport valoare - greutate scazut (produsele agricole, miniere etc); in consecinta, cu cat importurile au o valoare unitara mai mare si provin de la departare mai mare, cu atat mai probabil este ca ele sa fie livrate pe cale aeriana: Harrigan (2005) constata ca valoarea unitara a importurilor americane provenite de la distante de peste 4000 km este cu 19-37% mai mare si ca ele sunt de 5 ori mai probabil sa fie transportate pe calea aerului.[16]

- traseul produselor transportate : transportul unui container de la Baltimore la Rotterdam costa 1500 USD, dar transportul sau la Lima costa 4000 USD, chiar daca distanta este putin mai scurta

b)  prin durata transportului

Exista o legatura intre durata transportului si costul sau, dar timpul poate juca un rol deosebit in mod nemijlocit. Este cazul industriilor care au adoptat metode just in time de organizare a productiei si au o retea de aprovizionare internationala. Implicatia acestor trasaturi este ca acesti producatori au stocuri reduse de produse intermediare, iar intregul proces de productie ar trebui intrerupt daca un singur input ar lipsi. In aceste conditii, intarzierile in livrare au un efect disproportionat asupra costurilor de productie, fiind uzual ca - in cazul unei « ruperi de stoc » - sa se recurga la transporturi de urgenta, cu un cost care depaseste pretul bunurilor transportate. Chiar daca timpul transportului a scazut dramatic in perioada postbelica (e.g., de la 40 de zile, la doar 10 zile, intre 1950-1998, pentru transportul maritim al exporturilor destinate pietei americane), el contiuna sa exercite un efect comprimant important asupra comertului international:

Hummels (2001) atribuie importantei factorului timp cresterea observata in privinta transporturilor cargo aeriene. Pe baza datelor comertului exterior american, el estimeaza la un echivalent ad valorem de 0.8% costul unei zile de tranzit, ceea ce insemana o incidenta ad valorem de 16% a unui transport transoceanic mediu. De asemenea, el constata ca fiecare zi de tranzit reduce cu 1% probabilitatea ca o tara sa exporte catre SUA (si cu 1,5% in cazul produselor manufacurate).

O crestere cu 10% a timpului de realizare a livrarilor reduce comertul bilateral cu 5-8% (Hausman et al, 2005);

c) prin incertitudinea asupra datei livrarii

Cu cat o livrare este mai incerta, cu atat volumul stocurilor necesare pentru a amortiza impactul fluctuatiilor in aprovizionare este mai mare. Stocurile sunt scumpe nu doar pentru ca imobilizeaza capital, ci si pentru ca valoarea bunurilor depozitate se poate deprecia cu timpul (este vorba, in principal, de uzura morala- produse electronice, de moda etc).

B.2. Costuri legate de existenta frontierei

Efectul frontiera este identificat prin utilizarea asa-numitelor modele gravitationale. Aceste modele coreleaza volumul comertului international cu venitul national al partenerilor si distanta geografica dintre ei pentru a stabili o "norma cantitativa" a schimburilor comerciale dintre parteneri. Diferenta dintre nivelul efectiv al comertului realizat si cel prevazut de "norma" este atribuita altor determinanti (pentru identificarea acestora se recurge la variabile dummy

Denumirea modelului provine de la faptul ca fundamentul sau teoretic este analogia cu teoria gravitatiei din fizica :

Mcd = k Yc Yd / Dcd, unde:

Mcd = valoarea importurilor tarii c din tara d

Dcd = distanta dintre cele doua tari

Y = masura dimensiunii economice a partenerilor (de regula, PIB)

K = constanta

Rezultatele aplicarii acestor modele la mai multe relatii comerciale importante arata ca simpla existenta a frontierei are, in sine, un impact comprimant asupra schimburilor comerciale reciproce.

un studiu al lui John McCallum, aparut in 1995 sub titlul "Frontierele nationale conteaza", examineaza intensitatea comertului dintre provinciile canadiene in comparatie cu comertul lor cu statele membre ale SUA, neutralizand efectele distantei si dimensiunii economice. Potrivit rezultatelor obtinute, o provincie canadiana este de 20 de ori mai susceptibila sa faca comert cu o alta provincie canadiana decat cu un stat american avand aceeasi dimensiune si situat la aceeasi distanta de prima provincie ca si cealalta provincie canadiana.

Wei (1996), extinzand aplicarea modelului la scara intregii componente a OECD, constata ca, intre 1982-94, o tara OCDE "tipica" era de 2,5 ori mai susceptibila sa achizitioneze bunuri si servicii pe plan intern decat din import, chiar si dupa luarea in considerare a efectelor distantei si dimensiunii relative.

Brenton si Vercauteren (2001) constata ca, dupa 40 de ani de integrare economica, consumatorii din tarile UE sunt inca de 10 ori mai susceptibili sa achizitioneze produse autohtone decat produse de substitutie provenite din import.

Se constata, asadar, ca schimburile comerciale internationale depind in masura covarsitoare de existenta frontierei si costurile pe care le comporta ea.

B.2.1. costuri generatoare de rente: bariere in calea comertului

taxe vamale (rentele sunt insusite de stat);

contingente (rentele sunt insusite de detinatorii de detinatorii de licente);

alte bariere netarifare (e.g., norme tehnice discriminatorii - rentele revin producatorilor protejati brin barierele respective)

In ultimii 150 de ani, economia mondiala a cunoscut trei mari regimuri de politica comerciala:

n      1860-1914: taxe vamale relativ reduse, stabile si nediscriminatorii in cea mai mare parte a Europei Occidentale

In mod spontan, in Europa a aparut o adevarata retea de acorduri comerciale bilaterale, stimulate de incheierea tratatului Cobden-Chevalier intre marea Britanie si Franta (1860), prin care cele doua tari se angajau sa reduca taxele vamale aplicate schimburilor reciproce. In vreme ce Marea Britanie a inceput sa aplice nivelurile mai reduse de taxe vamale si importurilor din alte origini, Franta nu le-a aplicat decat fata de Marea Britanie. Aceasta a determinat alte tari europene sa semneze acorduri comerciale cu Franta si, ulterior, intre ele, pentru a avea acces la cele mai mici niveluri de taxe vamale aplicate.

n      1920-1939: proliferare a unor restrictii discriminatorii la import, in varii forme

In conditiile marii crize economice declansate in 1929, guvernele nu au putut rezista cererilor de protectie venite de la ramurile interne de productie, confruntate cu perspectiva reala a colapsului. Barierele comerciale nu au luat numai forma unor majorari de taxe vamale, ci si pe cele ale contingentelor la import, licentierii importurilor si restrictiilor valutare.   

Legea Smoot-Hawley (1929) de amendare a Tarifului Vamal al SUA e determinat o crestere cu 60% a taxelor vamale americane, fiind urmata de masuri de retorsiune care au dus la cresterea substantiala a taxelor vamale in alte 60 de tari ale lumii.

n      1947- prezent: GATT si, ulterior, OMC au oferit un set de reguli care au adus stabilitate politicii comerciale si o structura institutionala care a incurajat reducerea progresiva a barierelor comerciale

Nu toate tarile au in prezent taxe vamale mai mici decat in 1913, exceptii notabile fiind Marea Britanie, China si India. Taxele vamale sunt mult mai mari actualmente in tarile in curse de dezvoltare decat in cele dezvoltate, in vreme ce situatia inversa exista la sfarsitul secolului XIX. De asemenea, tarile dezvoltate restrictioneaza importurile agricole mult mai mult decat o faceau in urma cu un secol, iar Barierele netarifare sunt - probabil - mai importante in prezent.

EVOLUTIA NIVELULUI TAXELOR VAMALE IN PRINCIPALELE TARI DEZVOLTATE

- medie simpla, in % -

B.2.2. costuri care nu genereaza rente

Frontierele nationale si diferentierea institutionala care decurge din existenta lor impun o vasta paleta de costuri de tranzactie. Discontinuitatile institutionale si jurisdictionale au acelasi efect de segmentare a pietelor ca si costurile de transport sau taxele la import. Frontierele sunt importante nu doar din cauza existentei restrictiilor comerciale aplicate de autoritati, ci - mai ales - pentru ca tarile sunt separate din punct de vedere jurisdictional si administrativ.

Diferentele de limba, cultura, obiceiuri; Spre deosebire de diferentele in ce priveste reglementarile si normele tehnice, care pot fi armonizate, acest tip de diferente este mult mai dificil de surmontat. In functie de ipotezele formulate de diferitele studii, estimarile cu privire la impactul comprimant asupra schimburilor pe care il are inexistenta unei limbi comune ambilor parteneri indica o reducere a comertului bilateral cu 50-80%.

Riscul valutar. Potrivit unor studii, absenta unei monede comune reduce comertul bilateral cu aproximativ doua treimi.

Diferentele de jurisdictie si sisteme juridice.

Punerea in executare a contractelor este mult mai problematica in cazul contractelor internationale:

Instantele interne pot fi reticente - iar instantele internationale incompetente - sa puna in executare un contract semnat intre rezidentii a doua tari diferite.

Costul litigarii este mai mare si creste pe masura ce diferenta dintre sistemele juridice ale tarilor din care provin partile in conflict sunt mai mari.

Proportia recuperarii prejudiciilor este mai mica in cazul diferendelor comerciale trans-frontiera.

Turrini si van Ypersele (2006) au incercat cuantificarea acestor efecte plecand de la un model bazat pe doua variabile explicative: un indice de simlaritate a sistemelor juridice construit de Lex Mundi; si originea sistemelor de drept existente in diferitele tari. Concluzia: similaritatea sistemelor juridice mareste comertul reciproc cu 65%, iar originea comuna a sistemelor de drept - cu 47%.[21]

Barierele la frontiera care nu genereaza rente impun costuri care implica resurse reale, cum ar fi obtinerea de informatii privind reglementarile straine, angajarea de avocati familiarizati cu legile straine, invatarea de limbi straine si ajustarea caracteristicilor produselor pentru a corespunde preferintelor cosumatorilor straini.

Pe baza mai multor studii, se poate conchide ca circa 2/3 din dimensiunea schimburilor comerciale este determinata de partea negeneratoare de rente a « efectului frontiera », circa 1/5 - de existenta barierelor comerciale, iar restul de aproximativ 10% - de distanta geografica.

STRUCTURA COMERTULUI INTERNATIONAL

Trei mari tendinte se manifesta cu privire la structura comertului mondial:

A.      preeminenta produselor manufacturate (prelucrate) in fluxurile comerciale

B.      participarea masiva a tarilor dezvoltate in schimburile comerciale mondiale

C. caracteristica preponderent intra-industriala a comertului international cu produse manufacturate

A. Produsele prelucrate inregistreaza cea mai dinamica evolutie in comertul mondial, ele atingand o pondere de circa 80% in prezent, fata de circa 50% in 1960. In cadrul lor se detaseaza produsele de tehnologie inalta, care si-au sporit semnificativ ponderea in comertul mondial in ultimele decenii: de la 10% in 1980 la peste 25% in 2000.

In anii 2000, evolutiile din cadrul categoriei largi a produselor manufacturate au fost mai deosebite, in sensul ca unele sectoare ale ramurilor de varf au inceput sa stagneze (calculatoare, componente electronice), pe cand unele sectoare traditionale au cunoscut o adevarata relansare: metallurgie, chimie, automobile etc.

Datele statistice releva o reducere continua a ponderii detinute in comertul mondial de:

- produsele primare (de baza) - 49% in 1960 vs. 20% in 1998

- produsele agricole - 28% in 1965 vs. 10% in 1995

B. Participarea la comertul mondial, grupe de tari (%)

Cea mai frapanta constatare pe care o permit datele de mai sus este ca participarea diferitelor grupuri de tari in comertul mondial a cunoscut schimbari foarte limitate in perioada postbelica.

Trebuie remarcata si absenta unei tendinte durabile in evolutia acestor ponderi, lucru care poate fi pus in primul rand pe seama fluctuatiilor preturilor produselor primare, ai caror principali exportatori sunt tarile in curs de dezvoltare.

Totusi, expansiunea exporturilor tarilor in curs de dezvoltare, care au ajuns actualmente la cea mai mare pondere pe care au avut-o in comertul mondial in perioada postbelica, a fost insotita si de o ameliorare a structurii acestor exporturi, care contin in prezent produse manufacturate in proportie de peste 70%, fata de doar circa 20% in anii '70. Dependenta redusa de exporturiloe primare va atenua volatilitatea participarii tarilor in curs de dezvoltare la comertul mondial.

De asemenea exista motive serioase de a ne astepta la o crestere in contiinuare a ponderii tarilor in curs de dezvoltare in comertul mondial, pe seama progreselor economice impresionante realizate de China si India, odata cu deschiderea catre exterior a acestor economii multa vreme izolate.

In 1973, comertul exterior reprezenta doar 1% din PIB chinez, pentru ca in present sa ajunga la 42%!

Orientarea geografica a comertului international

C. Comertul intra-ramura (intra-industrie) il devanseaza pe cel inter-ramuri

Prin comert intra-ramura se intelege comertul in cadrul aceleiasi categorii de produse. Exista doua modele de desfasurare a acestui comert:

- schimb de produse diferentiate orizontal, realizate cu intensitati asemanatoare ale factorilor de productie (modelul Krugman-Lancaster);

- schimb de produse diferentiate vertical, realizate cu intensitati diferite ale factorilor de productie (modelul Falvey).

Cele mai recente studii pun in evidenta prevalenta modelului "vertical". Greenaway, Hine si Milner (1994) constatau ca circa 70% din comertul intra-ramura al Marii Britanii corespundea modelului "vertical". Un studiu similar al lui Aturupane, Djankov si Hoekman (1998) descoperea proportii si mai ridicate ale comertului intra-ramura vertical pentru alte tari europene. Comertul intra-ramura de tip vertical se desfasoara cu precadere cu produse relativ intensive in munca si are tendinta sa se realizeze intre tari care au niveluri scazute ale barierelor comerciale, costuri reduse ale transportului si diferente semnificative intre nivelurile salariilor (e.g., produse textile; componente electronice).

Comertul inter-ramuri se refera la schimbul international de produse diferentiate, provenite din ramuri diferite. Este cel mai frecvent asociat relatiilor comerciale dintre tarile dezvoltate si cele in curs de dezvoltare.

Pentru cele mai multe tari dezvoltate, mai mult de jumatate din comertul exterior este de tipul intra-industrial.

Explicatii:

progresele importante in transporturi, comunicatii si tehnologia informatiilor, care au redus substantial costul coordonarii tranzactiilor internationale (deci, al formarii de retele productive la scara internationala)

modul in care au fost negociate reducerile tarifare sub egida GATT a favorizat specializarea intra-ramura fata de cea inter-ramuri (Hufbauer, 1974).

alti autori atribuie dezvoltarea comertului intra-industrial mai degraba concesiilor comerciale acordate in contextul unor acorduri comerciale preferentiale bilaterale sau regionale.

Procesul de ajustare este mai costisitor daca resursele trebuie realocate intre ramuri decat in interiorul ramurii. In cazul comertului intra-industrie, ajustarea presupune transferul de forta de munca si alti factori de productie in cadrul unei intreprinderi catre noi linii de productie sau, in orice caz, in cadrul aceleiasi ramuri, unde atat calificarea initiala a muncitorilor, cat si o buna parte din echipamentul industrial existent pot fi utilizate. Nu se produce un soc important, iar concurenta straina nu este privita de public ca un factor perturbator major. In cazul comertului inter-ramuri, poate fi necesara ajustarea unei intregi industrii. Intreaga forta de munca a unei industrii poate fi afectata de concurenta externa. Acest tip de ajustare este mult mai vizibil si susceptibil sa genereze cereri de protectie.

De asemenea, inchiderea propriei piete in fata concurentei straine comporta riscuri de retorsiune din partea partenerilor lezati, ceea ce modereaza activismul lobby-ului protectionist in cazul comertului intra-ramura.

Ca o consecinta a expansiunii comertului intra-ramura de tip vertical, in ultimii 20 de ani s-a conturat o tendinta de crestere rapida a comertului cu parti si componente (industria de automobile, aparatura de birou si de prelucrare a datelor, echipament de telecomunicatii, semiconductori) in conditiile recurgerii sporite de catre firme la outsourcing si a constituirii de retele de productie internationale. In prima incercare serioasa de cuantificare, Yeats (1998) a estimat ca circa 30% din comertul mondial cu produse manufacturate consta in parti si componente, nu in produse finite.

Exista numeroase estimari care indica o crestere importanta a ponderii exporturilor care incorporeaza componente importate, precum si a ponderii componentelor importate in exporturi:

Hummels, Ishii and Yi (2001) constata ca, pentru 10 tari membre OCDE, ponderea (medie) a input-urilor importate in exporturi a crescut cu o treime intre 1970 si 1990, ajungand la 21%;

Feenstra si Hanson (2001) au relevat ca, intre 1988 si 1998, proportia exporturilor chineze care incorporeaza input-uri intermediare importate a crescut de la 1/3 la peste jumatate;

cercetari intreprinse asupra comertului "transatlantic" (UE - SUA) conchid ca, intre 1988-1994, ponderea bunurilor intermediare destinate prelucrarii si re-exportului in importurile euopene din Statele Unite a crescut de la 18%, la 20%, cele mari majorari (de la 14% la 24%) intregistrandu-se in cazul Irlandei, Spaniei, Portugaliei si Greciei.

In sectorul produselor electronice, ponderea input-urilor importate in exporturile de produse finite era, in 2001, de 55% in Irlanda, 65% in Thailanda si 32% in China.

Outsourcing-ul (sau fragmentarea productiei) poate fi definit drept dezintegrarea internationala verticala a productiei unui bun in parti componente si procese, care sunt distribuite intre tari pe baza avantajului comparativ.

Caracteristici:

i)            bunurile sunt produse in stadii multiple, secventiale

ii)          doua sau mai multe tari creeaza valoare adaugata in cursul procesului de producere a bunului

iii)        cel putin o tara utilizeaza input-uri importate in stadiul "sau" al procesului de productie, iar o parte a productiei respective este exportata  

Bunurile care fac obiectul outsourcing-ului tind sa treaca prin mai multe amplasamente inainte de a ajunge la consumatorii finali, astfel incat valoarea lor este inregistrata de mai multe ori in statisticile comerciale. (efect de supraestimare a amplificarii comertului mondial).

AVANTAJELE COMERTULUI INTERNATIONAL

I. Avantaje "statice"

1. Imbunatatirea alocarii resurselor permitand deplasarea curbei (frontierei) posibilitatilor de productie;

Comertul poate fi considerat drept o tehnologie de producere a bunurilor. De exemplu, putem considera ca exista doua tehnologii de producere a automobilelor in Canada: producerea fizica a lor in fabrici din provincia Ontario sau cultivarea graului in provincia Saskatchewan, exportul acestui grau in Japonia si importul de automobile produse in Japonia. Alegerea intre cele doua "tehnologii" depinde de care "tehnologie" permite Canadei sa obtina mai multe automobile. "Comertul este ca descoperirea unei noi tehnologii care ii face pe muncitori mai productivi".

2. Realizarea de economii de scala, posibile gratie largirii dimensiunilor pietelor accesibile. Aceasta antreneaza o reducere a costurilor unitare de productie si, in consecinta, fie consumatorii castiga din preturi mai reduse, fie producatorii castiga de pe urma profiturilor mai mari.

Exista doua tipuri de economii de scala:

economii interne de scala, care se materializeaza la nivel de intreprindere, prin cresterea dimensiunii unitatii productive

economii externe de scala, unde dimensiunea sectorului de activitate genereaza externalitati pozitive pentru unitatile productive din interiorul sau exteriorul sau:  furnizori specializati; forta de munca specializata si calificata; acces la cunostintele dezvoltate in alte intreprinderi; retele de cercetare, de comercializare etc)

Aceste efecte sunt considerate statice: PIB creste ca urmare a realocarii resurselor si acumularii de capital, dar cresterea superioara dureaza doar pana cand economia recepteaza integral impactul lor pozitiv.

II. Avantaje "dinamice"

Decurg din stimulentele pe care le creeaza comertul international in sensul cresterii productivitatii muncii, ceea ce pune economia pe o traiectorie durabila de crestere economica superioara.

Aceasta poate fi obtinuta ca urmare a:

II.1. Economiilor de scala: comertul mai mare permite producatorilor sa isi mareasca volumul productiei, cu consecinta valorificarii unor efecte de invatare.

II.2. "Eficientei X"

(termen utilizat de Harvey Leibenstein; tot mai frecvent este utilizat conceptul de ameliorare a productivitatii totale a factorilor)

Eficienta-X se refera la masura productivitatii muncitorilor in conditiile mentinerii constante a tuturor celorlalte input-uri in procesul de productie, inclusiv calificarile muncitorilor Concurenta sporita pe care o genereaza comertul necesita ca firmele sa raspunda mai prompt la modificarea conditiilor pe piata. Ea stimuleaza firmele sa isi imbunatateasca performanta economica prin inovari reducatoare de costuri si sa amelioreze calitatea bunurilor produse.

II.3. Intensificarii caracterului concurential al pietelor

existenta mai multor concurenti face mai dificila realizarea intelegerilor anticoncurentiale (carteluri)

cresterea dispersiei cotelor de piata detinute de firme individuale (tipic, acestea pierd din cota de piata detinuta local si castiga cote de piata in exterior, dar in cadrul gruparii) permite restrangerea cazurilor de existenta a unor pozitii dominante (monopoluri)

se elimina/ reduce segmentarea pietelor, facand imposibila/ mai dificila discriminarea de pret

In consecinta, are loc o selectie naturala: firmele necompetitive se inchid (ies de pe piata) sau se reorganizeaza (fuziuni, achizitii), iar firme noi intra pe piata.

Trebuie mentionat ca, in mod normal, exista un compromis inevitabil intre valorificarea economiilor de scala, pe de-o parte, si intensitatea climatului concurential, pe de alta parte. Integrarea economica poate atenua sau chiar evita acest compromis deoarece permite firmelor sa fie mai mari (deci, sa valorifice economiile de scala), fara ca numarul lor sa fie mai mic.

II.4. Expansiunii pietelor input-urilor: producatorii au acces la o mare varietate de bunuri intermediare si de bunuri de echipament, ca si la tehnologii, ceea ce largeste baza de cunostinte productive. Acest acces permite ca productivitatea muncii sa creasca.

Estimarile efectelor statice intreprinse produc in mod sistematic cifre mai mici decat estimarile efectelor dinamice, dar cele din urma sunt mult mai dificil de masurat in mod riguros.

In ceea ce priveste estimarile efectelor dinamice, se pare ca cele legate de reducerea ineficientei-X sunt mai importante decat cele care decurg din efectele de scala.

III. Castiguri pentru consumatori

A. Diversitate mai mare a bunurilor disponibile

Consumatorii au acces la bunuri care, altminteri, nu ar putea ajunge la ei (e.g., fructe tropicale in tarile nordice).

B. Preturi mai mici, gratie concurentei sporite si a posibilitatilor mai mari de a face arbitraj de pret intre piete.

IV. Din punct de vedere macroeconomic, comertul international "rupe" identitatea obligatorie dintre investitii si economisirea interna, influentand astfel pozitiv rata de crestere economica.

Y = C + I + (X-M), unde Y-productie; C-consum; I-investitii; X-export; M-import

Y = E (cheltuieli) + X - M

Y-E = X-M : Daca o tara consuma mai mult decat produce, ea trebuie sa inregistreze un deficit comercial

S (economisirea) (prin definitie) Y - C

S = C + I + X - M - C = I + X-M

S - I = X - M

V. Efecte favorabile extra-economice

comertul contribuie la apropierea dintre oameni, deschizand poarta pentru relatii care transcend simplele tranzactii economice. "Oameni si idei circula odata cu bunurile care trec frontierele nationale".

comertul consolideaza drepturile omului; prin cresterea standardului de viata, comertul permite oamenilor sa acceada la niveluri superioare de instruire si la surse alternative de informatii. Se dezvolta astfel o clasa mijlocie cu mai multa independenta de gandire, care poate deveni coloana vertebrala a unor guvernari mai democratice. Emergenta drepturilor civile si politice in tari cu regimuri anterior dictatorilae (Taiwan, Coreea de Sud) este atribuita in mare parte dezvoltarii economice generate de comert.

comertul consolideaza pacea, prin costul mare de portunitate pe care il are razboiul pentru natiunile prospere, iar prosperitatea este obtinuta prin comert.

DEZAVANTAJE ALE COMERTULUI INTERNATIONAL

a)      Deficite comerciale (mercantilism)

Ideea ca o natiune care inregistreaza deficite comerciale pierde de pe urma participarii la comertul mondial este profund eronata. Corolarul sau, anume faptul ca obtinerea de excedente comerciale reprezinta o "victorie", este lipsit de rationalitate: care este scopul acumularii de incasari in devize din export daca acestea nu sunt utilizate pentru achizitionarea de bunuri si servicii din exterior? A inregistra in mod sistematic excedente comerciale este sinonim cu "a avea acces la un cufar cu bani pe o insula pustie".

Deficitele comerciale pot reprezenta chiar un semn de forta economica: ele tind sa creasca puternic in perioade de crestere economica sustinuta, deoarece cererea interna pentru produse din "restul lumii" este mai dinamica decat cerere externa pentru produsele autohtone.

Deficitele comerciale pot genera unele probleme, dar numai daca sunt persistente si inalte si nu se incearca rezolvarea lor prin instrumente ale politicii macroeconomice, mult mai adecvate decat cele ale politicii comerciale:

deficitele pot reprezenta o "amanetare" a potentialului de crestere economica viitoare: deoarece o tara cu deficit comercial achizitioneaza mai mult decat produce, inseamna ca investitia in cresterea viitoare este abandonata in favoarea consumului prezent;

deficite comerciale ridicate pot crea conditii de natura sa duca la declansarea unor crize financiare; acest risc este prezent mai ales in tarile cu sisteme financiare fragile, fiind mult mai putin prezent in economiile de piata mature si dezvoltate.

b)      Nevalorificarea sanselor de dezvoltare (infant industry, teoria dependentei)

Importurile pot impiedica infiintarea unor industrii pe plan local si diversificarea bazei productive a unei tari.

c)      Reducerea ocuparii fortei de munca (sunset industries)

Cererea interna orientata catre importuri reprezinta o pierdere de debusee pentru producatorii interni, ale caror capacitati productive vor necesita ocuparea unei forte de munca mai restranse. Concurenta importurilor poate determina si restrangerea capacitatilor productive existente, generand somaj.

Acest efect este specific, in sensul ca nu se poate manifesta decat in anumite sectoare, nu poate fi generalizat si nu exclude, ci mai degraba presupune, crearea de locuri de munca in alte domenii.

Impactul durabil negativ al comertului asupra ocuparii fortei de munca nu este verificat de studiile empirice intreprinse. In ultimii 45 de ani (din 1960 incoace), balanta comerciala americana a trecut de la un excedent de 0,5% din PIB la un deficit de 5,6% din PIB. Cu toate acestea, rata somajului in 2004 era de 5,5%, aceeasi ca in 1960. Pe parcursul perioadei analizate, numarul locurilor de munca in economia americana a crescut cu peste 75 de milioane, adica de 2,4 ori. De asemenea, numarul muncitorilor care isi pierd anual locul de munca din cauza concurentei importurilor nu depaseste 500000, in vreme ce, in fiecare an, in SUA se pierd circa 30 de milioane de locuri de munca, supra-compensate insa de aparitia a circa 32 milioane de noi locuri de munca.  

Somajul generat de concurenta importurilor are insa consecinte negative, deoarece socurile de ajustare astfel induse reduc pe termen scurt eficienta cu care opereaza economia si creeaza probleme anumitor categorii de populatie.

Pe de alta parte, cercetari recente sugereaza ca liberalizarea comertului genereaza efecte de creare si desfiintare de locuri de munca atat in sectoarele concurate de importuri, cat si in cele aflate in expansiune, din cauza mutatiilor intra-sectoriale (la nivel de firma) induse de amplificarea presiunilor concurentiale: intre 1983 si 1992, peste 40% din cresterea productivitatii totale a factorilor in industria prelucratoare a SUE a rezultat din modificarile cotelor de piata ale firmelor individuale. In ambele categorii de sectoare se dezvolta firmele caracterizate prin productivitate mai inalta, pe seama comprimarii si, eventual, iesirii de pe piata a firmelor mai putin performante. Realocarile de forta de munca ce se produc din aceasta cauza sunt mai usoare, intrucat au loc in interiorul ramurilor, deci necesita perioade lungi de recalificare si cautare de locuri de munca alternative. De aici decurge si concluzia ca interventiile guvernamentale "tintite" sectorial, adica destinate sa sprijine ajustarea unor intregi ramuri (e.g., prin masuri protectioniste "tranzitorii") nu sunt justificate.[30]

Raspunsul la aceste dificultati reale nu sta in restrictionarea importurilor, ci in adoptarea de masuri adecvate de ordin social:

Indemnizatii de somaj. Acestea trebuie insa stabilite astfel incat sa nu descurajeze depunerea de eforturi pentru gasirea unui loc de munca.

Programe active de combatere a somajului (asistenta pentru cautarea unui loc de munca, formare profesionala, consiliere etc)

Pastrarea flexibilitatii pietei muncii (recurgere moderata la instrumente precum salariul minim si alte forme de protejare a angajatilor - e.g., limitarea dreptului de a face concedieri, limitarea timpului de munca etc).

- Obligativitatea respectarii unor niveluri minime de salarizare pastreaza salariile la un nivel mai ridicat decat cel de echilibru, facand ca oferta sa depaseasca cererea si generand - in consecinta - somaj. Daca, de exemplu, in tarile dezvoltate salariile minime pentru muncitorii necalificati sau slab calificati sunt mai mari decat ceea ce sunt dispusi angajatorii sa plateasca, comertul cu tarile in curs de dezvoltare poate rezulta intr-o crestere a somajului in randul acestor categorii de lucratori.

d)      Pierderi ca urmare a distorsionarii concurentei

practici comerciale neloiale ale partenerilor

manipularea pietei de catre concurenti

Solutia optima la aceste probleme este cenzurarea practicilor la origine, nu contracararea lor la destinatie. Intrucat aplicarea acestei solutii nu tine doar de dorinta tarii importatoare, ea se poate deveni nepracticabila, cu consecinta inevitabilitatii recurgerii la masuri de contracarare (masuri antidumping, masuri compensatorii). Din pacate, insa, adesea se abuzeaza de aceastea.

e)      Considerente extra-economice:

securitate, ordine publica

sanatatea oamenilor, animalelor etc

protectia mediului

morala publica

Dezavantajele mentionate anterior sunt invocate, de regula, pentru a justifica restrictii la import. Exista insa si probleme a caror rezolvare este considerata a rezida in aplicarea de restrictii la export.

A.      Riscul ca produse cu utilizari militare sa ajunga la dispozitia unor natiuni considerate potential inamice

B.      Cresterea pe plan intern a pretului unor materii prime produse local, fata de situatia in care exportul lor ar fi restrictionat, ceea ce i-ar pune pe utilizatorii interni intr-o pozitie de oligopson

C.      Deteriorarea relatiilor cu parteneri externi, din cauza "inundarii" cu produse autohtone a pietelor lor interne (e.g., acuzatii de dumping la adresa producatorilor interni; moderarea livrarilor chineze de produse textile in urma recentei anulari a tuturor restrictiilor cantitative permise in baza Acordului Multifibre)

D.      Nevalorificarea posibilitatilor de a ameliora raportul de schimb (raportul dintre pretul produselor exportate si pretul produselor importate); acesta poate fi, teoretic, ameliorat prin impunerea de restrictii la export, dar doar daca tara respectiva este un furnizor mondial major (price maker)

RELATIA COMERT INTERNATIONAL - CRESTERE ECONOMICA

Se confrunta doua puncte de vedere:

- convigerea ca desfasurarea nestanjenita a schimburilor comerciale internationale este "cheia" prosperitatii

- opinia ca nu exista nici o legatura obligatorie intre cresterea economica si caracterul deschis sau inchis al economiei in cauza

Cea de-a doua opinie pleaca de la premisa ca cresterea economica este rezultatul actiunii mai multor factori:

acumularea resurselor (pamant, resurse naturale, munca, capital uman, capital fizic)

ameliorari ale tehnologiilor pentru conversia acestor factori in bunuri

investitii intr-o infrastructura publica eficienta

inovarea de noi bunuri si servicii

In viziunea sustinatorilor acestei opinii, nici unul din acesti factori nu necesita, pentru a se manifesta, deschiderea economiei catre comertul cu alte tari.

Exista trei tipuri de abordari prin care s-a incercat studierea relatiei dintre comert si performanta de ansamblu a unei economii.

Estimari ale costului "static" al restrictionarii comertului

Niveluri inalte ale protectiei pot duce aceste costuri la 5-6% din PIB; daca economiile de scala sunt incorporate in analiza, costurile pot depasi 10% din PIB.

Aceste estimari, relevante pentru nivelul performantei economice, nu sunt insa semnificative pentru a evalua ritmul imbunatatirii acestei performante.

Comparatii inter-tari bazate pe studii de caz

O serie de importanti economisti specializati in problematica comertului international (Jagdish Bhagwati, Panagariya Arvind, T.N. Srinivasan) sunt de parere ca este mai probabil sa se identifice efectele liberalizarii comertului in cadrul unor studii de caz decat prin analize econometrice inter-tari.  Studiile de caz ofera informatii utile despre diverse experiente particulare si sunt singurele care pot lua in considerare in mod explicit influenta factorilor institutionali.

Acest instrument are insa si limite serioase :

- diferentele dintre contextele in care au loc diversele experiente analizate poate sa fie esentiala pentru a explica diferentele dintre experientele in sine

Studiile de caz pot identifica bine situatia Coreei de Sud in anii '60, cand India si China erau practic in afara economiei mondiale, dar experienta ei este irelevanta pentru o tara aflata acum intr-o postura similara, in conditiile in care India si China au devenit mari exportatori mondiali.

- in functie de tarile si perioadele alese, aceste comparatii pot da indicatii foarte nereprezentative pentru fenomenul analizat.

Unele dintre cele mai deschise economii in prima faza a globalizarii (1870-1914), respectiv India, China si Indonezia, au cunoscut un proces de dezindustrializare si subdezvoltare. Aceste trei tari au practicat comertul liber la fel de intens ca Marea Britanie si Olanda, care au cunoscut o cu totul alta evolutie. In schimb, s-au dezvoltat puternic tari ca Franta, Germania si SUA, care practicau taxe vamale de cateva ori mai ridicate.

Functii de regresie, pentru a stabili daca un grad mai inalt de deschidere a economiei este asociat pozitiv cu o rata mai inalta de crestere economica.

Studiile intreprinse cu utilizarea functiilor de regresie au ajuns la concluzia ca ponderi mai mari ale comertului in PIB (si/sau politici comerciale mai liberale) sunt asociate pozitiv cu cresterea economica, chiar si dupa izolarea impactului altor variabile.

Wacziarg si Welch [analiza a 133 de tari, in perioada 1950-1988]: tarile care si-au liberalizat regimurile comerciale au inregistrat, in medie, rate anuale de crestere economica cu circa 1,5 puncte procentuale mai mari decat anterior liberalizarii.[32]

Dollar si Kraay : Tarile care s-au inscris in tendinta globalizarii au inregistrat rate tot mai inalte de crestere economica (2.9% anual in anii '70, 3.5% in anii '80 si 5.0% in anii '90), in vreme ce tarile in curs de dezvoltare neaflate in acest grup si-au redus ritmul mediu anual de crestere de la 3.3% in anii '70, la 0.8% in anii '80 si au inregistrat doar o revenire modesta in anii '90: 1.4%).  

Frankel si Romer (1999) [esantion 150 de tari, 1985]: exista o corelatie pozitiva intre deschiderea catre comert si nivelurile veniturilor.[34]

Sachs si Warner (1995) : Intre 1970 si 1990, tarile deschise catre comert au crescut mai rapid decat tarile "inchise". Tarile "deschise" cu un PIB/locuitor de sub 5000 USD in 1970 au crescut cu 4.8% pe an, pe cand cele inchise au crescut cu doar 0.8%.

Un studiu mai recent, al lui Dowrick si Golley (2004) , conchide insa ca intensitatea asocierii pozitive dintre comert si crestere economica a slabit in timp, punctul de inflexiune situandu-se in jurul anului 1980. Explicatia pe care ei o propun este ca natura transferului de tehnologie s-a schimbat, de la preponderenta bunurilor de echipament si a know-how-ului aferent, necesare pentru procese productive clasice, la procese foarte complexe, implicand tehnologia informatiilor si comunicatii, care necesita, pentru a fi valorificate, un nivel de capital uman si de infrastructura fizica de care tarile in curs de dezvoltare nu dispun.

Desi reprezinta, probabil, cel mai bun instrument existent, studiile bazate pe functii de regresie sunt supuse unor numeroase critici

T variabile explicative asociate intre ele

Politicile economice corelate cu cresterea economica (deschiderea catre comert, stabilizare macroeconomica, restrangerea interventiei statului in economie) sunt, in acelasi timp, puternic corelate intre ele, fiind dificil ca efectul (performanta economica) sa fie atribuit cu precizie unora din ei.

T variabila explicativa (deschiderea catre comert) nu este in mod cert exogena

Chiar atunci cand se identifica o relatie robusta intre deschiderea catre exterior si cresterea economica, directia cauzalitatii nu poate fi dovedita. Ipoteza obisnuita este aceea ca mai multa deschidere catre comert determina mai multa crestere. Este insa teoretic posibil ca legatura de cauzalitate sa aiba un sens invers:

- buna performanta economica este o preconditie (socio-politica) pentru ca o tara sa isi deschida economia catre exterior, in vreme ce tarile cu performante economice slabe tind sa isi inchida frontierele pentru de comertul international;

- cresterea economica reclama investitii, care necesita bunuri de echipament ce trebuie importate, sporind acest flux commercial, iar creterea exporturilor devine necesara pentru a plati aceste importuri.

T dificultatea masurarii gradului de deschidere a economiei

Taxele vamale trebuie agregate, restrictiile cantiative convertite in taxe vamale si apoi agregate, trebuie evaluate credibilitatea politicilor, vulnerabilitatea la lobby si forta masurilor de aplicare a regulilor. E.g., care economie era mai deschisa in 1997 : cea a Braziliei sau a statului Chile ? Ambele aveau taxe vamale medii de 11-12% dar in Chile parea sa fie putina sensibilitate la activitatile de lobby, pe cand in Brazilia caracterul discretionar al aplicarii masurilor de politica comerciala era evident.

Concluziile studiilor sunt sustinute si de "dovezi anecdotice" desprinse din experienta ultimilor 40 de ani:

Practic toate "miracolele economice" cunoscute sunt asociate cu o expansiune rapida a comertului, mai degraba decat cu substituirea importurilor de catre productia interna

Nu exista, practic (cu posibial exceptie a Argentinei), cazuri de "dezastre economice" cauzate de comert: reduceri ale venitului pe locuitor nu sunt asociate cu cresteri importante ale importurilor

Heritage Foundation (2005)

Concluziile trebuie insa nuantate:

deschiderea catre exterior a economiei nu este suficienta pentru a stimula cresterea economica

Exista conditii complementare, precum stabilitatea macroeconomica, credibilitatea politicilor, intensificarea concurentei, restrangerea arbitrariului in luarea deciziilor economice, fara de care avantajele deschiderii nu se pot materializa. Un regim comercial deschis este indispensabil, sau cel putin extrem de important, pentru realizarea acestor conditii. Alte conditii importante nu au, insa, nimic de-a face cu tipul de regim comercial:

- formarea capitalului uman

- rate inalte ale economisirii si investitiilor (primele cinci tari din lume din acest punct de vedere sunt tarile eas'asiatice - Singapore 47%; Coreea de Sud 42%; Indonezia 37%; Malaysia si Thailanda 35%), in vreme ce ultimele 10 locuri sunt ocupate de tari din Africa sub-saghariana

- grad inalt de mobilitate economica (posibila masurare: raportul dintre ponderea din PNB care revine celor mai bogati 20% din populatie si ponderea care revine urmatorilor 20%)

nu este necesar ca comertul sa reprezinte principalul catalizator al cresterii

- Studiile econometrice bazate pe regresii nu urmaresc sa determine daca deschiderea catre comert, prin ea insasi, genereaza mai multa crestere economica, ci doar daca este mai susceptibila sa duca la crestere economica decat alternative sa.

- Coincidenta temporala dintre reformele politicii comerciale si alte reforme reprezinta o problema econometrica dar, in acelasi timp, este o importanta sansa de a asigura succesul reformei in ansamblul sau.

Exista temerea potrivit careia comertul international ar contribui la cresterea saraciei si a inegalitatii veniturilor, atat intre tari, cat si in interiorul tarilor

Saracia Liberalizarea comertului poate afecta gradul de saracie pe mai multe cai:

a) prin modificarea preturilor produselor comercializabile (tradables): reducerea preturilor produselor importate

b) prin modificarea preturilor relative ale factorilor de productie (munca, calificata si necalificata, capital) utilizati in productia bunurilor comercializabile, afectand astfel veniturile si gradul de ocupare a fortei de munca

c) prin atenuarea efectelor penalizatoare asupra sectorului agricol din tarile in curs de dezvoltare pe care le exercita politicile (protectioniste) de substituire a importurilor, cu consecinta sporirii veniturilor unor largi segmente de populatie, a caror bunastare este legata de acest sector.

d) prin efectul asupra incasarilor bugetare provenite din taxe asupra fluxurilor comerciale (e.g., taxe vamale), influentand astfel capacitatea guvernelor de a finanta programe in favoarea populatiei sarace.  

Se exprima preocupari in sensul ca:

- reforma politicii comerciale poate afecta negativ veniturile bugetare din cauza reducerii sau eliminarii taxelor asupra comertului, iar grija pentru stabilitatea macroeconomica va necesita reduceri ale cheltuielilor bugetare cu destinatie sociala si/sau aplicarea altor taxe care i-ar afecta in mod disproportionat pe cei saraci

- in general, politicile de esenta liberala au un efect mai sever pentru paturile mai sarace ale populatiei.

In fapt, liberalizarea comertului poate avea un efect pozitiv, negativ sau neutru asupra incasarilor bugetare, in functie de reformele operate si de circumstantele particulare ale tarii :

- conversia in taxe vamale a restrictiilor cantitative, ca si eliminarea exceptarilor de taxe vamale vor contribui la cresterea veniturilor bugetare ;

- daca taxa vamala initiala este situata la un nivel prohibitiv, reducerea nivelului sau poate antrena o intensificare a comertului, deci o largire a bazei de impunere ;

- taxe vamale mai mici reduc stimulentele pentru contrabanda si coruptie, ducand la o mai buna colectare a veniturilor;

- simplificarea regimului vamal, printr-o structura mai uniforma a tarifului vamal si un numar redus de rate de impunere poate spori incasarile bugetare gratie transparentei crescute si a usurarii administrarii sistemului

d) supunand economia unor socuri de ajustare care pot fi resimtite cu mai mare acuitate de paturile sarace

Cercetarile intreprinse dau rezultate foarte diferite cu privire la amplitudinea si sensul evolutiei saraciei in lume, in principal din cauza :

- varietatii conceptelor utilizate pentru a descrie saracia si inegalitatea ;

- dificultatii gasirii unor serii consistente de date, care sa permita comparatii inter-nationale si inter-temporale

Cea mai rezonabila concluzie care se poate extrage din literatura dedicata acestui subiect este ca saracia s-a diminuat atat in termeni relativi, cat si in termeni absoluti, dar incidenta sa este in continuare foarte diferita de la tara la tara.

Ponderea populatiei globului in situatie de

saracie relativa (sub 2 USD 1985/zi): 38% in 1970 19% in 1998

In practica, cresterea economica si reducerea saraciei sunt intim corelate. Ca regula generala, cresterea economica este favorabila saracilor. Totusi, este teoretic posibil ca o tara sa se bucure de o rata inalta de crestere fara vreun folos pentru cele mai sarace gospodarii, daca inegalitatea distributiei veniturilor se agraveaza. In general insa, distributia veniturilor in interiorul tarilor tinde sa fie relativ constata in timp.

Desi se accepta in tot mai mare masura teza ca, pe termen lung, economiile deschise au performante mai bune decat cele inchise, exista totusi temerea ca, pe termen scurt, liberalizarea comerciala exercita presiuni puternice asupra anumitor segmente ale societatii. Reforma politicii comerciale poate avea efecte redistributive care sa ii afecteze atat pe bogati, cat si pe saraci. Practic, orice modificare exogena creeaza atat castigatori cat si perdanti, in sensul ca cel putin un factor de productie va avea de castigat, iar cel putin un alt factor de productie va fi remunerat mai slab. Nu se poate conta pe fortele pietei pentru a conduce la schimbari compatibile cu optimul de tip Pareto. De aceea, teoria (Kaldor-Hicks) considera ca sunt posibile transferuri directe de la castigatori pentru a-i compensa pe cei care au de pierdut de pe urma comertului, in conditiile in care resursele pentru asemenea transferuri sunt mai mari, gratie performantelor economice ameliorate prin deschiderea catre comert.

Evident, aceasta redistributie nu are loc in mod spontan, iar posibilitatea guvernelor de a o efectua este si ea limitata. "Ghidurile de buna practica sociala" a reformelor comerciale includ masuri precum:

- eficientizarea canalelor de distributie, pentru ca beneficiul importurilor mai ieftine sa fie transferat sub forma preturilor mai mici consumatorilor ;

- masuri de protectie sociala « de insotire », care sa fie percepute ca mecanisme de asigurare de catre populatie si, astfel, sa minimizeze opozitia fata de reforme ;

- recurgerea la mecanisme de redistribuire bazate pe manipularea preturilor relative ale produselor si factorilor de productie trebuie evitata pentru a nu efecta relevanta semnalelor transmise de preturi pentru alocarea resurselor in economie (care este si una din principalele ratiuni ale iberalizarii comertului).

Inegalitatea veniturilor

Intre tari inegalitatea este foarte pronuntata si in crestere .

A.Raportul dintre PIB/locuitor al celei mai bogate si, respectiv, celei mai sarace tari din lume

B. Raportul dintre media PIB/locuitor al celor mai bogate 20 de tari si, respectiv, al celor mai sarace 20 de tari din lume:

C. In 1992, coeficientul Gini a fost de 0,66, un nivel foarte ridicat, comparabil cu cele pe care le regasim in tarile lumii cu cele mai mari disparitati de venituri.

. dar dimensiunea acestor decalaje nu este sistematic legata de extinderea globalizarii.

- cresterea decalajelor acopera si perioada de "deglobalizare" 1913-1950

- tarile cele mai ramase in urma sunt cele care sunt cel mai putin "atinse" de globalizare

In interiorul tarilor, nu exista indicii convingatoare ale unei tendinte sistematice in ceea ce priveste inegalitatea veniturilor. Dimpotriva, daca pare ca decalajele s-au accentuat puternic incepand cu debutului secolului XIX (cca 1820) si pana la mijllocul secolului XX, ulterior aceasta tendinta s-a oprit, daca nu cumva asistam chiar la o inversare de tendinta (chiar daca la o scara modesta).

Sursa: Albert Berry, Methodological and Data Challenges to Identifying the Impacts of Globalization and Liberalization on Inequality, UN Research Institute for Social Development, 2005

Nu exista nici dovezi anecdotice care sa sustina ca deschiderea catre exterior a economiilor antreneaza cresterea inegalitatilor in interiorul tarilor.

La nivelul tarilor in curs de dezvoltare, situatie este neuniforma:

s-au inregistrat cresteri ale inegalitatilor in China, Malaysia, Thailanda, Mexic, Chile, Argentina, Columbia, Uruguay

inegalitatile s-au redus in Taiwan, Filipine, Bangladesh, Egipt

distributia veniturilor a ramas relativ constanta in Indonezia si Brazilia

In plus, situatia inegalitatii in interiorul tarilor raspunde mai ales la cauze nelegate de globalizare:

politicile fiscale, sociale si cele promovate in domeniul educatiei

cresterea demografica

fenomene conjuncturale (razboaie, dezastre naturale)

tranzitia la alt sistem economic (China, tarile est-europene)

De ce ar trebui sa ne asteptam la o crestere a inegalitatii veniturilor?

Deschiderea catre comert tinde sa sporeasca cererea pentru factorul de productie relativ abundent in tara care se deschide catre exterior, ducand la cresterea remunerarii sale. Mana de lucru calificata si detinatorii de capital din tarile dezvoltate ar urma sa beneficieze de castiguri importante. In schimb, deschiderea va reduce remuneratia factorului care este relativ rar in tara respectiva, dar mai abundent la scara mondiala. Muncitorii cel mai putin calificati din tarile dezvoltate ar avea de pierdut, sau cel putin vor inregistra castiguri mai mici, pe cand cei din tarile in curs de dezvoltare vor avea de castigat.

Exista unele evolutii care sunt compatibile cu aceasta ipoteza:

experienta SUA, unde salariile muncitorilor calificati au crescut in raport cu cele ale muncitorilor necalificati;

Intre 1979-92, coeficientul Gini a crescut in SUA de la 0,43 la 0,47, iar in Marea Britanie de la 0,26 la 0,34. In Statele Unite, decalajul dintre salariile angajatilor cu studii superioare si cel al muncitorilor fara liceul terminat a crescut de la 73% in 1979, la 157% in 1996.[37]

Exista insa motive de indoiala ca aceasta accentuare a inegalitatilor este determinata de concurenta exercitata de importurile din tarile in curs de dezvoltare: inegalitatea veniturilor nu s-a modificat semnificativ in alte tari dezvoltate, desi si acestea au fost confruntate cu intensificarea concurentei din partea tarilor in curs de dezvoltare. Este posibil ca aceasta asimetrie sa fie determinata de efectele legislatiilor asupra salariului minim in Europa continentala, astfel incat concurenta sporita exercitata asupra acestor tari sa se fi reflectat intr-o crestere a somajului mai degraba decat intr-o scadere reala a salariilor.

experienta unor tari est-asiatice, unde exista o relativa abundenta de munictori necalificati, care au inregistrat o crestere a egalitatii distributiei veniturilor.

Pe de alta parte, tarile latino-americane examinate in aceleasi studii au inregistrat o evolutie inversa. Explicatii:

tarile latino-americane si-au deschis mai tarziu economiile, adica intr-o perioada in care intrarea masiva pe piata produselor intensive in munca slab calificata a Chinei si altor tari asiatice cu venituri scazute a "impins" avantajul comparativ al Americii Latine catre produsele intensive in munca mediu calificata, ceea ce a dus la reducerea relativa a cererii pentru muncitori necalificati sau slab calificati;

liberalizarea a introdus activitati intensive in munca mai calificata: e.g., investitiile externe directe masive in Mexic (venite din SUA) au sporit cererea pentru o forta de munca cu calificari peste medie in Mexic (desi slab calificata, din perspectiva SUA);

nivelul si structura protectiei dinainte de liberalizare conteaza: daca, anterior, ramurile intensive in forta de munca slab calificata erau puternic protejate, reducerea protectiei duce la comprimarea activitatii in aceste ramuri, cu consecinta reducerii relative a cererii de forta de munca.

Un alt motiv pentru care comertul poate contribui la accentuarea inegalitatilor este aceea ca el faca sa creasca elasticitatea in functie de pret a cererii de forta de munca: presiunile concurentiale sporite inseamna ca importanta salariilor ca element al costurilor de productie devine mai mare, iar angajatorii sunt mai putin dispusi sa plateasca salarii mai mari, confruntati fiind cu riscul ca aceste costuri sporite sa duca la pierderi si mai mari de productie si cota de piata. Aceasta elasticitate crescuta poate determina, ape langa salarii mai mici, si o mai mare volatilitate a pietei muncii, ca si reducerea fortei de negociere a sindicatelor.

Comertul international nu este insa singurul factor care poate explica decalajul in crestere dintre salariile muncitorilor calificati si ale celor necalificati in tarile avansate.

Studiile  efectuate arata ca doar 10-30% din inegalitatile de venituri observate pot fi atribuite influentei comertului.

T cele mai puternice influente vin din alta parte:

progresul tehnic (cauza principala) : progresul tehnic determina o cerere in crestere de mana de lucru superior calificata si, prin influenta sa asupra proceselor de productie, reduce nevoia de forta de munca bruta. Este, insa, adevarat, ca acest factor nu este cu totul exogen, in sensul ca introducerea tehnologiei avansate poate fi o reactie de aparare fata de concurenta intensificata la nivel international.

relativul declin al ratei de crestere a fortei de munca calificate in perioada anilor '80

sisteme de invatamant care nu produc calificarile cerute

influenta mai redusa a sindicatelor asupra stabilirii nivelurilor salariilor si individualizarea contractelor de munca

Gradul de sindicalizare a cunoscut un declin important in toate tarile dezvoltate.

migratia fortei de munca

Exista o puternica migratie a fortei de munca dinspre tarile in curs de dezvoltare spre cele dezvoltate. In comparatie cu exportul "indirect" de munca necalificata pe care il reprezinta exportul de bunuri, exportul "direct" reprezentat de migratie este mult mai influent. Cu timpul, migratia exercita un efect mai puternic deoarece acesta se cumuleaza de la an la an: un flux anual de imigranti de 1% ajunge sa reprezinte un stoc de 10% din forta de munca totala la capatul a 10 ani, pe cand un flux comercial care produce o crestere cu 1% a sporului implicit de forta de munca (necalificata) exercita acelasi impact de 1% in fiecare an.

cel mai adesea, in tarile in curs de dezvoltare nu muncitorii necalificati  sunt confruntati cu o crestere a cererii. Exista numeroase indicatii (mai ales din Asia) ca in industriile de export sunt cerute niveluri elementare de calificare, astfel incat salariile acestor muncitori au tendinta sa creasca. De asemenea, firmele transnationale localizeaza in tarile dezvoltate activitati care sunt considerate intensive in forta de munca necalificata in tarile dezvoltate, dar care sunt relativ intensive in forta de munca calificata in tarile in curs de dezvoltare.

Efectul modest al comertului se datoreaza si unor caracteristici particulare ale sale:

in cele mai multe tari dezvoltate, cea mai mare parte a veniturilor si a ocuparii fortei de munca este creata de activitati de servicii, din care multe nu sunt comercializabile

orientarea geografica a comertului tarilor dezvoltate: tarile dezvoltate au un comert reciproc foarte intens. In consecinta, comertul cu tari in curs de dezvoltare, care ar putea exercita efectele aminitite asupra ingalitatii veniturilor, este foarte restrans. E.g., importurile SUA din tari unde salariile sunt mai mici de jumatate din salariile americane reprezentau doar 2,6% din PIB in 1990, in crestere foarte usoara de la 1,8% in 1960.

diferentele intre nivelurile de calificare nu sunt atat de pronuntate pe cat ne-am putea astepta; in SUA, 15,9% din angajatii in ramurile concurate de importuri sunt absolventi de colegiu, iar ponderea acestora in ramurile exportatoare nu este semnificativ mai mare: 20,5%.