Intreprinderea – operator economic in cadrul economiei de piata

Intreprinderea – operator economic in cadrul economiei de piata

Cunoasterea pietei de catre intreprinderi necesita studierea cererii si ofertei. In anul 1977 D. Patrichie, in lucrarea „Marketing industrial”, aparuta la Editura tehnica, mentiona: „Procesul de previziune, cautand a prefigura atat actiunile intreprinse de unitatile economice, cat si evolutia viitoare a mediului de influenta, are un rol deosebit in fundamentarea programelor de productie si comercializare, precum si stabilirea strategiei si tacticii ce urmeaza a fi folosite in intreprinderi. Sisteme sau ramuri in politica de piata”.

Asadar: Marketingul

este privit ca unitate a doua laturi:

in primul rand ca o conceptie moderna despre raporturile intreprinderii cu piata si mijloace utilizate pentru materializarea acesteia;

in al doilea rand, ca o activitate ce urmareste concretizarea raporturilor intreprinderii cu piata (investigatii ale pietei si consumului, probe si teste pe piata, actiuni promotionale, urmarirea comportamentului pe piata a produselor);

In succesiunea derularii lor, principalele activitati de marketing sunt:

analiza informatiilor obtinute – proiectarea comportamentului ulterior;

introducerea si testarea noului prototip testat in piata de proba;

construirea si prezentarea concluziilor cu privire la perspectiva produsului;

stabilirea unei politici de preturi a produsului, atat in momentul lansarii pe piata, cat si in fazele succesive acestui proces;

pregatirea pietei pentru primirea produsului;

agresivitatea lansarii pe piata a produsului si informarea continua a consumatorului;

organizarea judicioasa a procesului de vanzare;

studierea continua a gradului de satisfacere a nevoilor consumatorului;

sinteza principalelor elemente oferite de studiul pietei privind orientarea productiei catre necesitatile consumatorilor.

Specialistii semnaleaza, in principal, trei tipuri de comportament fundamental ale  intreprinderii in cadrul pietei.

Astfel incat ele elaboreaza:

Strategii nediferentiate:

are la baza elaborarea unui singur program de implementare in cadrul pietei, tinand seama de toti cumparatorii potentiali.

Strategii diferentiate:

se concretizata in programe specifice pentru fiecare segment de piata identificat.

Strategii concentrate

intreprinderea isi orienteaza toate drepturile spre un singur segment de piata sau spre un numar limitat de segmente.

Analiza: Aplicatia unui model de selectie de proiecte Analiza: Exemple de grile - TQM an III

Avand in vedere comportamentul intreprinderii fata de ritmul schimbarilor tehnologice si a cerintelor pietei, intalnim trei tipuri de strategii:

Strategia ofensiva – accentul cade pe cercetarea stiintifica, ingineria tehnologica si introducerea masiva a progresului tehnic (ind. de „cipuri);

Strategia defensiva – urmareste consolidarea realizarilor obtinute de intreprindere si desfasurarea in continuare a activitatii pe aceleasi directii de inovare (R.R.);

Strategia de intrepatrundere – urmareste depistarea de catre intreprinderi a eventualelor goluri pe linie de productie si de desfacere ce apar in economie. Aceasta strategia presupune o mare mobilitate din partea intreprinderii si o buna cunoastere a pietei interne si externe.

Dupa pozitia intreprinderii in cadrul pietei se desprind urmatoarele tipuri de strategii:

Strategii de mentinere a pozitiei intreprinderii in cadrul pietei (asa-zisa cota de participare);

Strategii de dezvoltare a activitatii de piata – presupune marirea volumului productiei sortimentelor existente;

Strategii de restrangere a activitatii de piata – cu referire la anumite produse si nu la intreaga activitate de piata a intreprinderii („sticle de lampa”).

In functie de reactia intreprinderii fata de schimbarile pietei strategiile se pot grupa in:

Strategii active – influenteaza in mod activ si modeleaza piata (Coca-cola);

Strategii adaptive – intreprinderea tine pasul cu schimbarile pietei prin adaptarea activitatii proprii la acestea;

Strategii pasive – sunt specifice intreprinderilor cu potential productiv redus care asteapta intai schimbarile de pe piata, pentru ca ulterior sa se adapteze la acestea.

Asadar:

Strategia de piata a intreprinderii trebuie sa fie realista deoarece ea intervine activ in procesul de proiectare a mijloacelor folosite pentru pregatirea pietei in vederea promovarii produselor sale.

Indicatorii a activitatii intreprinderii

Rezultatele activitatii intreprinderii au o expresie fizica, precum si o expresie baneasca.

expresie fizica:

se face prin intermediul unitatilor natural-fizice (p.m./ha; hl/cap de vaca furajata, etc.);

se pot utiliza unitati de masura natural conventionale (U.M.; UUm, etc.).

expresie baneasca:

este mai cuprinzatoare si in acelasi timp da posibilitatea surprinderii nuantate a rezultatelor.

In acest fel, se pot exprima rezultatele globale prin intermediul cifrei de afaceri, rezultatele finale cu ajutorul indicatorului ce exprima valoarea adaugata, rezultatele nete prin intermediul profitului net.

Asadar:

cifra de afaceri:

pune in evidenta totalitatea incasarilor realizate de o firma, pe baza operatiunilor comerciale efectuate de obicei intr-un an;

prin intermediul acestui indicator (denumit si „vanzari sau venituri brute”) se apreciaza dimensiunea intreprinderii si puterea ei economico-financiara.

Profitul brut (total)

exprima marimea profitului brut obtinut de catre o intreprindere intr-o anumita perioada de timp;

se determina prin scaderea din cifra de afaceri a intreprinderii a costului aferent productiei;

acest indicator mai este cunoscut si sub denumirea de venit global.

valoarea adaugata:

reflecta contributia factorului munca si a factorului capital (capital fix) in procesul utilizarii lor, de catre intreprindere;

valoarea adaugata reflecta ceea ce se adauga intr-o intreprindere la suma ce reprezinta cheltuielile, materii prime, materiale, energie;

altfel spus, acest indicator, cuprinde consumul factorului munca si a capitalului fix si nu cuprinde consumul intermediar.

profitul net

este indicatorul care reflecta parte din venitul global (brut) al intreprinderii care ramane dupa scaderea din acesta a impozitelor si a altor prelevari prevazute de lege.

In tara noastra legislatia prevede a se scade urmatoarele elemente:

salariul intreprinzatorului;

dobanda la capitalul investit;

chiria pentru cladiri;

arenda pentru pamant;

partea destinata rezervelor;

prelevarile si donatiile facute in scop umanitar, etc.

Este de mentionat faptul ca la nivel de intreprindere se opereaza cu o serie de indicatori microeconomici, care sunt utilizati nu numai pentru a exprima rezultatele economice (pentru analize economice), ci si pentru a proiecta activitatea viitoare a intreprinderii (planificarea si elaborarea de strategii).

*