SCOALA CLASICA

1.Fiziocratii

Trei remarci permit situarea fiziocratilor in istoria gandirii economice:

1. ei au fost ultimii care s-au intrebat daca anumite ramuri de activitate puteau, mai bine decat altele, asigura bogatia unei natiuni. Ei au apreciat ca agricultura este singura ramura productiva si singura capabila sa produca venit net;
2. ei au fost primii care s-au intrebat care erau cele mai bune institutii economice si au fondat un regim bazat pe libertate si proprietate;
3. ei au fost primii care au analizat activitatea economica precum un flux continuu de venituri, trecand de la o clasa a populatiei la alta si au considerat ca pot reprezenta aceste diverse fluxuri printr-un tablou sintetic.

In conceptia fiziocratilor, produsul net reprezinta diferenta de valoare in plus, fata de cea necesara acoperirii bunurilor consumate si nevoilor muncitorilor (fata de costurile de productie). Cu toate acestea, fiziocratii n-au putut ignorat realitatea ca venitul nu avea drept unica sursa agricultura. Fiziocratii nu au putut explica veniturile globale si nete ale unor categorii sociale: industriasii, comerciantii, decat prin redistribuirea celor create  in agricultura. Acest lucru este inexact si el a fost demonstrat (relevant) de evolutia ulterioara a vietii si teoriei economice.

Pentru Francois Quesnay (1694-1774), existau 3 clase de indivizi

1. Clasa productiva reunind pe lucratorii (fermieri) pamantului;
2. Clasa proprietarilor, formata din proprietarii de pamant: clerul, administratia de stat, etc;
3. Clasa "sterila", compusa din industriasii, comerciantii si meseriasii liberi.

Partea cea mai importanta a teoriei fiziocratilor a fost "credinta intr-o ordine naturala si esentiala". Pentru ei, ordinea naturala era ansamblul institutiilor capabile sa asigure prosperitatea societatii si deci, fiind dat punctul lor de plecare, dezvoltarea productiei agricole.

In viziunea fiziocratilor, functiile statului erau urmatoarele:

• pastrarea ordinii naturale;
• instructia in vederea respectarii ordinii naturale;
• realizarea lucrarilor publice.

Anne Robert Jaques Turgot (1727-1781), a facut tranzitia dintre fiziocrati si clasici. Cu toate ca adopta principalele pozitii ale lui Quesnay, el trece analiza de la termenul de flux in terminologia de preturi si pune bazele teoriei clasice a valorii, preturilor si dobanzii. Pe de alta parte el studiaza randamentul nonpromotional deschizand calea pe care va merge apoi si Ricardo.

2.Scoala clasica engleza

Adam Smith (1723-1790) - considerat parintele Economiei Politice.

Adam Smith a fost contemporan cu fiziocratii francezi. Intreaga lui conceptie a fost elaborata in perioada afirmarii modului de productie capitalist in Anglia. Lucrarea lui principala 'Avutia natiunilor. Cercetarea asupra naturii si cauzelor ei', a aparut in anul 1776. Elaboratul stiintific a lui Adam Smith trateaza

Lucrare: Motivatia si satisfctia in munca -premisele reusitei si succesului profesional Lucrare: Procesul asigurarea calitatii - tratarea produsului neconform

• probleme de economie politica;
• probleme de politica economica;
• probleme de istorie economica;
• probleme de istoria gandirii economice;
• probleme de finante;

Preocuparile principale ale lui Adam Smith au fost:

1. Determinarea bogatiei natiunilor si a cailor de crestere a ei ;
2. Repartizarea bogatiei intre membrii societatii;
3. Descoperirea legilor economice obiective.

Teza fundamentala a lui Adam Smith este libertatea economica. Ordinea naturala se stabileste spontan, cu conditia sa existe intre oameni concurenta. Concurenta perfecta fara monopol, sau ingradiri subiective este macanismul care va asigura libertatea economica.

Principiile care inspira intreaga opera sunt

1. Diviziunea muncii;
2. Organizarea spontana a vietii economice sub actiunea interesului personal;
3. Politica liberala.

Teoria despre comertul international a lui Adam Smith, este extinderea conceptiei sale despre diviziunea muncii. In virtutea ei, fiecare tara trebuie sa se specializeze pe producerea acelor bunuri pentru care are cele mai abundente si mai ieftine resurse.

In legatura cu capitalul, Adam Smith abordeaza mai multe aspecte

• natura capitalului;
• sursa acumularii de capital;
• structura capitalului.

Adam Smith realizeaza o structura de clasa clara, a societatii din timpul sau: muncitori, capitalisti si proprietari funciari. Potrivit structurii de clasa, A. Smith apreciaza ca valoarea marfurilor se compune din salariu, profit si renta, adica el confunda valoarea marfurilor cu veniturile diferitelor clase sociale.

Robert Thomas Malthus (1766-1834)

Prin conceptia asupra populatiei, Malthus, este considerat initiatorul structurilor demografice. Desi ipotetic si infirmat de evolutia ulterioara, modelul lui Malthus, a atras atentia asupra unei probleme majore si reale a societatii, aceea a raportului dintre evolutia populatiei si a mijloacelor de subzistenta.                       

David Ricardo (1772-1823)

Ca si Adam Smith, D.Ricardo era convins ca relatiile de productie capitaliste sunt cele mai bune, sunt vesnice si corespund naturii umane. Pentru  D. Ricardo, egoismul domina atat activitatea economica cat si etica. Metoda de cercetare in opera lui D. Ricardo ca si in intreaga economie politica clasica, este abstractizare. Sarcina economiei politice consta, dupa parerea lui D. Ricardo in explicarea legilor distribuirii avutiei. El mai are contributii importante si cu privire la elaborarea unei teorii a valorii precum si a uneia, a rentei funciare

3.Scoala clasica franceza

In Franta, la inceputul secolului al XIX-lea, A.Smith a avut o serie de admiratori. Autorii francezi s-au ferit intodeauna de D.Ricardo, deoarece ei nu au adoptat niciodata ideile lui in materie de repartitie a veniturilor.

Scoala franceza nu s-a bucurat de un asa de mare prestigiu ca rivala sa engleza. Ea a fost totusi reprezentanta printr-un bun economist, Jean Baptiste Say 1767-1832

Rationamentul deductiv a lui Say este acompaniat de observatii pozitive asupra vietii de afaceri pe care ca si Ricardo, a cunoscut-o foarte bine. Spiritul sau analitic se manifesta in definitia bine cunoscuta a Economiei Politice simpla expunere a manierei in care se formeaza, se distribuie si se consuma bogatiile . Aportul lui Say la dezvoltarea economiei politice se concretizeaza prin tratarea problemelor productiei, schimbului, repartitiei. Dar cea mai importanta mentiune trebuie facuta referitor la celebra sa lege a debuseelor Produsele se schimba contra produse . Aceasta lege a fost interpretata ulterior, de maniera ca, in mod necesar si permanent cererea globala este egala cu oferta globala . Legea debuselor a devenit in acest fel, o formula anticipata a teoriei echilibrului economic.

Reactii impotriva scolii clasice

In prima jumatate a secolului al XIX-lea, civilizatia burgheza era in plina dezvoltare. Accentul pus pe libertate si proprietate privata, sustinute de scoala clasica creau convingerea ca noua oranduire sociala va putea asigura progresul nelimitat. Dar satisfactia nu era generala. Anglia a cunoscut dupa razboaiele napoleoneene o grava depresiune economica. Franta, apoi America au inteles ca procesul economic nu este continuu, ca piata este rupta din cand in cand de crize.

Dezvoltarea studiilor istorice a pus la indoiala legile naturale Institutiile liberale n-au mai fost considerate ca cele mai bune sau ca singurele necesare ci numai ca perfectibile.

Pe plan politic asistam la redesteptarea nationalismului in tarile mai putin industrializate si promovarea unor practici protectioniste. Reactiile impotriva scolii clasice au fost dintre cele mai diverse, mergand de la criticarea legilor si ordinii naturale, pana la punerea sub semnul intrebarii a orinduirii capitaliste in sine si a viitorului ei. Ca si reprezentanti amintim Simone de Sismondi 1806-1873

John Stuart Mill (1806-1873).