Indicatorii de apreciere, de rentabilitate a inteprinderii

Indicatorii de apreciere, de rentabilitate a inteprinderii

Rentabilitatea unei activitati reprezinta capacitatea acesteia de a produce venituri care sa acopere cheltuieli antrenante de activitatea in cauza si sa conduca la obtinerea de venit net, indiferent de formele pe care acesta le imbraca. In acest sens, rentabilitatea ca latura financiara a activitatii economice, reprezinta un deosebit de important criteriu pus la baza deciziilor economice ce se adopta la nivel micro si chiar macroeconomic. Chiar daca, in cazuri de exceptie, rentabilitatea nu se constituie ca functie obiectiv al modelului de dezvoltare si functionare al inteprinderii, acest rol jucandu-l maximizarea volumului de utilitati ce trebuie create, ea este o foarte importanta restrictie, in sensul ca societatea nu poate accepta satisfacerea nevoilor din ce in ce mai diverse in conditiile diminuarii venitului net ce se creaza. Economiile ce rezulta de pe urma cresterii productivitatii muncii trebuie sa se reflecte in sporuri de venit net ce se utilizeaza pentru dezvoltarea sub multiple aspecte, a societatii in ansamblu.

Sfera de cuprindere, respectiv modalitatile de exprimare a rentabilitatii, se apreciaza in mod diferit functie de nivelul de organizare al economiei. Pornind de la formula generala de exprimare a eficientei economice, ca un raport intre efectele obtinute si eforturile depuse, chiar in cadrul unui anumit nivel de organizare a economiei (micro si macroeconomic) se pot deosebi mai multi indicatorii de caracterizare a acesteia, in functie de elementele ce se iau in considerare atat in cuantificarea efectului cat si a efortului. Astfel, la nivel microeconomic, in caracterizarea eficientei, ca efect poate fi avut in vedere valoarea adaugata, cash-flow-ul net sau profitul, in timp ce latura efort poate fi apreciata prin prisma capitalurilor avansate in circuit, a capitalurilor consumate sau a veniturilor degajate din circuit.

Rentabilitatea, ca forma a eficientei economice este caracterizata la nivel microeconomic prin intermediul ratei rentabilitatii. Ratele rentabilitati reflecta sintetic caracteristicile economice si financiare ale inteprinderilor, importanta cunoasterii acestora fiind determinata de mai multe aspecte:

permite analiza si compararea performantelor inteprinderilor;

favorizeaza orientarea structuri productiei pe ramuri, subramuri, produse, in sensul selectarii celor care ofera cele mai ridicate avantaje;

stimuleaza gestiunea prin utilizarea rationala a resurselor;

contribuie la cresterea interesului intreprinzatorului pentru diferentierea produselor bazate in principal pe modernizarea conceptului de calitate;

favorizeaza segmentarea pietei si diferentierea strategiilor comerciale.

In functie de elementele de calcul utilizate se deosebesc mai multe categorii de rate ale rentabilitatii, care pot fi grupate astfel:

a) rate de rentabilitate economica;

b) rate de rentabilitate financiara;

c) rate ale rentabilitati resurselor consumate;

d) rate de rentabilitate comerciala.

a) Rata rentabilitati economice masoara performantele totale ale activitatii unei firme si se poate exprima sub mai multe forme, dintre care amintim:

rata rentabilitatii economice a capitalului investit (Rec) exprima eficienta capitalului economic alocat activitatii productive a inteprinderii si se poate calcula raportand profitul brut la capitalul permanent, astfel:

=

in care:

Pb = profitul brut

Cp = capital permanent.

rata rentabilitatii economice a activelor (Rea) - se determina prin raportarea rezultatului net din exploatare ( RNE) la activul economic:

=

in care:

RNE = rezultatul net din exploatare;

= activul economic sau capitalul investit, adica valoarea medie a activelor imobilizate si valoarea medie a activelor circulante.

Lucrare: Motivatia si satisfctia in munca -premisele reusitei si succesului profesional Lucrare: Procesul asigurarea calitatii - tratarea produsului neconform

rata rentabilitati capitalurilor avansate (Rav) - "return on Asset" (ROA) se determina cu formula:

in care:

Pb(n) = profitul brut (net) obtinut;

        = activul economic sau capitalul investit, adica valoarea medie a activelor imobilizate si valoarea medie a activelor circulante avansate.

b) Rata rentabilitatii financiare exprima eficienta utilizarii capitalului (propriu sau permanent) al inteprinderii, fiind un indicator semnificativ in aprecierea performantelor economice - financiare ale inteprinderii.

Rata rentabilitatii financiare are in vedere provenienta capitalurilor, fiind influentata de structura financiara a inteprinderii si de gradul de indatorare al acestuia. In functie de elementele luate in calculul ratei, se deosebesc mai multi indicatori:

rata rentabilitatii financiare a capitalului propriu(Rf) - "Return on Equity"

(ROE) - exprima capacitatea inteprinderilor de a realiza profit net pe baza capitalurilor proprii si se determina astfel:

in care:

Pn - profitul net obtinut;

Cpr - capitaluri proprii.

rata rentabilitatii financiare a capitalului permanent (Rfc) care se determina prin raportarea rezultatului inainte de impozitare din care deduc dobanzile capitalului permanent:

in care:

Pb- profit brut;

D - dobanzi;

Cp - capital permanent.

c) Rata rentabilitatii resurselor consumate (Rc) se determina prin raportarea profitului net la consumul de resurse implicat de obtinerea acestuia, exprimand eficienta efortului materializat in costuri si se determina cu formula:

in care:

Pn - profit net;

Ct - cheltuieli totale.

De asemenea, se poate determina si rata rentabilitatii cheltuielilor de exploatare (Rce) prin raportarea rezultatului din exploatare la cheltuielile din exploatare, astfel:

in care:

Re - rezultatul din exploatare;

Ce - cheltuieli din exploatare.

d) Rata rentabilitatii comerciale exprima capacitatea inteprinderii de a genera profit pentru o anumita marime a cifrei de afaceri si se deosebesc mai multe modalitati de calcul a acestui indicator:

rata rentabilitatii veniturilor (Rv) care se determina prin raportarea profitului obtinut la cifra de afaceri:

in care:

Pb(n) - profit brut (net);

CA - cifra de afaceri.

rata marjei de exploatare () se determina prin raportarea excedentului brut din exploatarea la cifra de afaceri, astfel:

in care:

EBE - excedentul brut din exploatare;

CA - cifra de afaceri.

rata marjei comerciale () este utilizata mai ales de inteprinderile cu activitate comerciala si se calculeaza cu formula:

in care:

MC - marja comerciala (adaosul comercial).

Determinarea si analiza indicatorilor rentabilitatii comerciale prezinta o importanta deosebita deoarece reflecta strategia comerciala a firmei, reflecta sintetic influenta constrangerilor pietei si a politicii preturilor de vanzare evidentiind totodata eficienta activitatii de exploatare: productiva, administrativa si comerciala.

In cazul inteprinderilor cotate la bursa se pot determina si unii indicatori specifici care prezinta interes atat pentru actionarii firmei cat si pentru potentialii investitori de pe piata financiara. Dintre acesti indicatori, mai importanti sunt:

indicatorul profitului pe actiune (Pa) - care exprima profitul net aferent fiecarei actiuni, conform relatiei:

in care:

Pn - profit net;

Na - numarul de actiuni.

coeficientul de capitalizare bursiera sau "price earrning ratio" (PER) care compara cursul bursier al actiunii cu profitul pe actiune:

in care:

Cba - cursul bursier al actiunii;

Pa   - profitul pe actiune.

Acest indicator exprima cat se plateste pentru 1 leu profit.

randamentul dividendelor (Rd) care se calculeaza prin raportarea dividendului pe actiune al cursului bursier al actiunii, astfel:

in care:

Da - dividendul pe actiune;

Cba - cursul bursier al actiunii.

Cresterea rentabilitatii economice reprezinta o necesitate obiectiva pentru existenta inteprinderii in conditiile economiei de piata. Atat ridicarea gradului de inzestrare tehnica a inteprinderii, cat si imbunatatirea conditiilor de desfasurare a activitatii productive implica obtinerea unui volum sporit de venit net, pe seama caruia sa se satisfaca nevoile reproductiei largite si, in acelasi timp, sa se asigure un nivel corespunzator al calitatii vietii.

Marimea si dinamica rentabilitatii sunt influentate de o multitudine de factori care sintetizeaza direct sau indirect modul de desfasurare al activitatii intr-o unitate economica, inclusiv influenta mediului economic in care ea actioneaza si la care trebuie sa se adapteze. Avand in vedere modul de calcul al ratei rentabilitatii un factor important de sporire a acesteia il reprezinta cresterea masei profitului, cu care se afla intr-o relatie de directa proportionalitate. Aceasta, la randul ei, este influentata de o serie de factori cum sunt:

volumul fizic, structura si calitatea productiei, care actioneaza asupra masei profitului atat separat cat si in unitatea lor. Cand celelalte elemente raman neschimbate, masa profitului este direct proportionala cu volumul fizic al productiei. La un anumit volum fizic si o anumita calitate a productiei, schimbarea structurii sortimentului in favoarea produselor cu rentabilitate sporita determina o crestere a masei profitului. Ridicarea calitatii produselor fabricate permite practicarea unor preturi mai ridicate conducand la sporirea masei profitului;

pretul de vanzare al productiei are influenta directa asupra masei profitului, stabilita ca diferenta intre pret si cost.

costul de productie care, in conditiile economiei de piata si al sporirii concurentei, este elementul asupra caruia trebuie sa se actioneze in sensul gasirii modalitatilor de reducere, ceea ce echivaleaza cu sporirea masei profitului si a ratei rentabilitatii.

Intre cele mai importante directii de actiune in vederea reducerii costurilor de fabricatie mai semnificative sunt:

cresterea productivitatii muncii prin incorporarea progresului tehnic si imbunatatirea tehnologiilor de fabricatie, ridicarea calificarii personalului, imbunatatirea organizarii muncii;

reducerea consumurilor specifice de materii prime, materiale, energie; reducerea pierderilor pe durata transporturilor si depozitarii;

modernizarea fluxurilor interne si a aprovizionarii locurilor de munca;reproiectarea si innoirea sortimentelor de fabricatie;

imbunatatirea gradului de utilizare a masinilor si utilajelor, respectiv cresterea randamentului orar al acestora;

accelerarea vitezei de rotatie a activelor circulante;

perfectionarea metodelor de conducere si gestionare a inteprinderilor.