GANDIREA ECONOMICA DIN ANTICHITATE

1.1.Gandirea economica din Orientul Antic

Primele reflectii despre viata economica in general au aparut cu mii de ani inaintea lui Hristos. Asa cum apreciaza cei mai multi dintre cercetatori, primele actiuni de reflectare asupra realitatii economice s-ar fi intreprins in statele Orientului si Egiptului Antic in cadrul general al organizarii vietii statale si sub impulsul initiativei private. Este vorba despre impulsul dat gandirii economice de activitatile comerciale ale fenicienilor, colonizarile grecesti etc. Primele reflectii cu caracter economic s-au referit la credit, impozite, vami etc. Initial elementele gandirii economice au aparut in lucrarile cu caracter juridic. De exemplu, Codul lui Hammurabi (1782-1750 i.e.n), reprezenta o culegere de legi care consfinteau din punct de vedere juridic sclavagismul statutul sclavului . Potrivit acestui cod societatea se compunea din

a Oamenii liberi care aveau drept de proprietate imobiliara, de a face comert si de a se bucura de privilegii.

b Subordonatii- oameni liberi sau sclavi eliberati care dispuneau de proprietate mobiliara.

c Sclavii- oameni aserviti fara proprietate si fara drepturi cetatenesti.

Acest cod cuprindea prevederi referitoare la dobanzi, salarii, durata muncii etc. El urmarea consolidarea statului si a proprietatii sclavagiste.

Biblia-contine o serie de reflectii economice de conduita, cu orientare sociala larga vizand apararea populatiei sarace, urmarind realizarea armoniei sociale. Ea prevede prescriptii in favoarea celor saraci, urmareste prohibirea si limitarea nivelului dobanzii, precizeaza conditiile de returnare a creditelor, de redistribuire a pamanturilor, de eliberare in anumite cazuri a sclavilor etc.

1.2.Gandirea economica din Grecia Antica

Ganditorii antici au cea mai mare contributie prin intermediul reflectiilor de natura economica la dezvoltarea gandirii economice din antichitate.

Grecia cu orasele sale cetati a reprezentat un cadru favorabil dezvoltarii unei bogate si diversificate activitati economice care a stimulat deosebit si gandirea in domeniul respectiv.

Notiunea de Economie Politica apartine grecilor. Primele notiuni economice sunt rezultatul unui extraordinar progres al gandirii umane in metropola inteligentei grecesti din secolele V-III i.e.n., care a fost ATENA. Atena a exercitat asupra Mediteranei si imprejurimilor sale prin comertul marin, politica si moneda sa, o puternica influenta care poate fi comparata numai cu cea a Marii Britanii asupra coloniilor sale in secolul al XIX-lea. Marile lucrari publice, serviciile si emulatiile civice ale Greciei au favorizat dezvoltarea generala dar si pe cea a gandirii economice.

XENOFON (430-355 i.e.n.)- istoric, filozof si scriitor, discipol a lui Socrate (469-399 i.e.n). Cele mai cunoscute lucrari sunt "Oeconomikos" si "De Vestigalibus". In Oeconomikos:

-schiteaza regulile unei bune gestiuni financiare

-analizeaza diviziunea muncii, veniturile, banii, politica economica;

-se ocupa de agricultura abordand problemele din aceasta ramura din punct de vedere al culturii taranesti mici si mijlocii al tehnicii necesare unei bune agriculturi etc;

-afirma ca agricultura este baza prosperitatii economice (precedandu-i pe fiziocrati);

-bogatia in conceptia lui este un mijloc si nu un scop, ea foloseste numai in masura in care este just utilizata in raport cu trebuintele.

PLATON (427-347 i.e.n. si-a exprimat gandirile sub forma unor dialoguri. Cele mai importante lucrari au fost: Republica, Protagora, Banchetul, Sofistul.

Lucrare: Motivatia si satisfctia in munca -premisele reusitei si succesului profesional Lucrare: Procesul asigurarea calitatii - tratarea produsului neconform

-a criticat vehement marele comert: comertul mercantil si camata

-s-a ridicat impotriva imbogatirii si acumularii exagerate ale averilor

-considera ca o societate se compune din 3 clase

1. Clasa filozofilor -superioara,dominanta si conducatoare
2. Razboinicii,militarii
3. Clasa producatorilor (agricultori,meseriasi,comercianti

in conceptia lui Platon sclavii nu erau socotiti clasa sociala

-visa la un stat agrar inchis in care prosperitatea pamantului sa fie in loturi aproape egale intre toti cetatenii asa incat sa nu se nasca deosebiri simtitoare de avere, sa nu existe nici bogati dar nici saraci

-legat de bani, dorea un schimb limitat si o intrebuintare limitata a monedei, interzicerea cu desavarsire a imprumuturilor, a comertului exterior si a cresterii rapide a populatiei;

-a exclus ideea de evolutie, pe motivul ca binele suprem este extrem si nu are nevoie de perfectionare.

ARISTOTEL(384-322 i.e.n.) - numit si Stagiritul (dupa orasul natal Stagira) este considerat cel mai mare geniu al antichitatii

-fiu de medic;

si-a facut studiile in Atena

-educator a lui Alexandru Macedon;

Se straduieste sa gaseasca idealul celui mai bun stat. Scopul statului si al comunitatii era o buna viata morala. In conceptia lui Aristotel statul era format din:

1. oameni liberi;
2. sclavi

In cadrul statului, Aristotel distinge 2 feluri de activitati

1.Oeconomica - procurarea produselor si intrebuintarea lor in viata zilnica (agricultura, pastoritul, vanatoarea si pescuitul

2.Chrematistica (opusa oeconomiei) arta de a obtine bani (creditul, comertul cu marfuri

Proprietatea privata era privita de el ca fiind bazata pe natura umana-fiecare se ingrijeste mai bine de bunurile sale decat un strain.

Proprietatea publica duce la neglijarea intereselor generale si la tulburarea armoniei sociale

Meritul major al lui Aristotel, consta in aceea ca el a recunoscut viata economica demna de un studiu special

Sesizeaza ca prin intermediul monedei trebuie sa se schimbe doua marfuri de valoare egala

Condamna castigurile din comert si imprumuturile de bani cu dobanda, apreciind ca: "banii nu fac pui".

1.3.Gandirea economica in Roma Antica

Gindirea economica in Roma Antica s-a preocupat de o singura ramura: agricultura.

Ginditorii romani au combatut luxul si placerile, setea de bani si castigurile care copleseau societatea romana si au recomandat o viata simpla si virtuoasa, ca a taranului mic proprietar de altadata.

Cato cel Batran (234-149 i.e.n.) - s-a manifestat ca un potrivnic indarjit al capitalului sub forma de bani si a cametei

-s-a pronuntat pentru o agricultura bazata pe mica proprietate taraneasca

-considera ca agricultura este locul cel mai potrivit de a plasa marele capital, cel mai rentabil plasament.

COLUMELLA (sec.i-e.n.) - autor al unui vast tratat de agricultura "De rustica", cel mai complet ramas din antichitate

-este adeptul micii proprietati in agricultura

-atribuie banilor o valoare in sine determinata de conditiile economice care nu pot fi schimbate prin intelegeri si prin legi juridice.

In concluzie, putem spune ca, romanii au adus contributii majore in domeniul jurisprudentei, al organizarii administratiei, armatei, infrastructurii, artelor, dar in domeniul gandirii economice contributia lor a fost practic neinsemnata.

1.4.Evul Mediu - idei economice in doctrina crestina

Doctrina crestina se situeaza istoric vorbind in Evul Mediu. Evul mediu n-a adus un progres insemnat in dezvoltarea gandirii economice. In aceasta perioada gandirea economica va fi inclusa o lunga perioada de timp in doctrinele religioase, iar primii ganditori economici vor fi clerici. Reflectiile economice vor avea un pronuntat caracter scolastic si vor fi impregnate cu principii de morala crestina. Biserica a urmarit sa introduca principiile moralei sale in economie, principii de echitate in domeniul schimbului, creditului si monedei.

• Doctrina  pretului just (echitatea in schimb) - aceasta doctrina a insistat asupra ideii ca cele doua parti ale schimbului sa asigure in tranzactiile lor o justa echivalenta. Dar aceasta doctrina raspundea mai degraba unui scop moral.
• Prohibitia cametei - doctrina interzicerii imprumutului pentru dobanda sau camata. Dar cu timpul, puterea economica a ecleziasticilor a crescut si ei au devenit la randul lor comercianti.
• Condamnarea falsurilor monetare - in aceasta perioada falsificarea banilor era o practica foarte frecventa de aceea regatele se conduceau dupa regula "moneda este facuta de print"- altfel spus, moneda nu are valoare intrinseca ci valoarea este conferita prin vointa printului. De aici si teoria nominalista a banilor. Moneda este deci un semn banesc. Valoarea monedelor era determinata de print prin raportarea la o moneda de referinta de calcul sau de cont livra a carei greutate era fixata mai mult sau mai putin arbitrar. Deprecierile monezilor in Evul Mediu pot fi considerate ca prime semne ale unor stari inflationiste.

Nicolas Oresme a luat atitudine impotriva proprietatii printului asupra monedei.

1.5.Contributia nobilimii si a corporatiilor mestesugaresti la gandirea economica

Spre deosebire de biserica, influenta nobilimii n-a fost exprimata intr-un corp de doctrine bine inchegate. Nobilimea a fost in primul rind proprietara funciara. Gandirea nobiliara considera ca functiile publice si carierele erau moralmente si social superioare carierelor industriale, bancare si comerciale. In ceea ce priveste consumul, obiceiurile nobilimii, acestea incitau la cheltuiala.

Corporatiile mestesugaresti au influentat mult activitatea economica

-s-au preocupat de problemele economiei de schimb si a dobanzilor

-se pronuntau pentru limitarea concurentei

-au impus reguli stricte de calitate, etice, estetice, de onestitate fata de clienti.

Desi nu au adus contributii teoretice bine inchegate, corporatiile mestesugaresti au rezolvat o serie de aspecte practice care au creat cadrul dezvoltarii pe baze noi a vietii economice si au stimulat si gandirea specifica