Fluxuri financiare la nivelul intreprinderii

Intreprinderea si mediu economic

Deciziile financiare care caracterizeaza activitatea financiara a unei societaši pot fi reprezentate intr-o schema generala de forma urmatoare:

DECIZIA DE INVESTIRE

Operašiuni          ACTIVE DECIZIA DE FINANTARE

de IMOBILIZATE

investitii (active industriale, 2a PIETE

(ciclul comerciale si 1 FINANCIARE Operatiuni

investitiilor financiare) 2b de

Manageri 4b Ofertantii finantare

Operatiuni           ACTIV NET de capital (ciclul de

de DE - actionari finantare)

exploatare EXPLOATARE 3 4a - creantieri

(ciclul de (active circulante financiari

exploatare minus datoriile

de exploatare) STRUCTURA FINANTARII

PORTOFOLIU DE STATUL

ACTIVE

Finantare

2a Investitii

2b Dezinvestire

Fluxul lichiditatilor de exploatare

4a Remunerarea si rambursarea creantierilor; varsarea dividendelor

4b Reinvestirea

Aceasta schema pune in evidenša fluxurile de lichiditaši (sau fluxuri monetare) care rezulta din diferite decizii financiare. Fazele parcurse sunt numerotate 1-4 si au semnificašia:

in faza 1 agentii economici si populašia care dispun de lichiditaši ofera societašii fondurile care-i sunt necesare ca aceasta sa-ńi realizeze proiectele de investitii. Apare o confruntare intre cererea de lichiditaši a societašii, pe de o parte ńi oferta de lichiditaši a celor ce investesc capital, pe de alta parte. Piaša financiara in sens larg (sau piaša de capitaluri) constituie locul de intalnire a ofertei ńi cererii. In contrapartida acestei lichiditaši, intreprinderea emite titluri (active financiare) care sunt fie titluri de proprietate (acšiuni pentru societatea respectiva), fie titluri de creanša (sau de imprumut). In consecinša, piaša financiara este in egala masura piaša unde se confrunta cererea ńi oferta de titluri. In sens strict, piaša financiara este compusa din piaša acšiunilor ńi obligašiunilor care constituie titluri pe termen lung. operašiunile de colectare a capitalurilor reprezinta operašiuni de finanšare;

in faza 2a, managerii societatii decid alocarea fondurilor colectate, acšionand in vederea achizišionarii de active. Aceste operašiuni constituie fluxul financiar legat de activitatea (ciclul) investišiilor. Activele achizišionate pot fi active industriale sau comerciale ńi active financiare, emise de alte intreprinderi sau institušii financiare. In continuare, societatea poate sa cedeze (vanda) aceste active ńi sa primeasca in contrapartida un flux de lichiditaši  - acest flux se numeńte de dezinvestire (2b);

Analiza: Informatii despre procesul de evaluare - selectare a ofertelor de proiect Proiect: Continutul finantelor firmei: functia financiara a firmei

- Achizišionarea de active industriale ńi comerciale este realizata in vederea obšinerii ulterioare de fluxuri de lichiditaši care provin din operašiunile de exploatare (3). Realizarea acestor operašiuni presupune achizišionarea sau crearea de active dešinute temporar (stocuri, creanše clienši etc.). Fluxurile de lichiditaši ce provin din exploatare sunt completate de fluxurile ce provin din activele financiare;

- fluxurile de lichiditaši din exploatare, plus fuxurile provenind din activele financiare ńi din dezinvestire, din care se scad prelevarile fiscale, sunt fie utilizate pentru a remunera (sub forma de dobanda) ńi rambursa pe creanšieri (4a), respectiv pe cei care au contribuit cu fonduri prin cumpararea de titluri de creanša, fie varsate acšionarilor sub forma de dividende (4a), fie reinvestite in societate (4b). Operašiunile de remunerare ńi rambursare sunt considerate ca operašiuni de finanšare; ele sunt rezultatul deciziilor de finanšare prin colectarea fondurilor de pe piaša financiara prin titluri de creanša. Operašiunea de reinvestire constituie, in acelańi timp, o operašiune de investišii ńi una de finanšare.

Deciziile care sunt luate de managerii societašii pot fi grupate in doua mari categorii:

decizii privind investitiile (sau dezinvestitiile), relative la constituirea si gestionarea portofoliului de active;

deciziile privind finanšarea, care se refera la structura finanšarii (pool  de fonduri sau pool de resurse).

Aceste decizii implica intervenšia a patru categorii de participanši la viaša economica: acšionarii, managerii, creanšierii ńi statul.

Acšionarii sunt persoane fizice sau juridice care dešin titlurile de proprietate ale intreprinderii, cand aceste titluri sunt sub forma de acšiuni. Obiectivul acšionarilor este de a obšine remunerašie maxima pentru aportul lor de capital, aceasta depinzand de doi factori: dividendele ce se distribuie ńi evolušia valorii titlurilor. Plasamentul in acšiuni presupune un risc, deoarece valoarea acestor titluri depinde de mediul economic in care se desfańoara activitatea ńi politica intreprinderii in domeniul investišiilor ńi finanšarii. Riscul plasamentului in acšiuni se poate aprecia in funcšie de evolušia cursului acestora, daca acšiunile sunt cotate - la bursa sau pe o piaša extrabursiera.

Conducatorii intreprinderilor sunt mandataši de acšionarii acesteia sa dirijeze activitatea firmei in interesul lor.

Creanšierii (cei care acorda, sub diferite forme, imprumuturi firmei) primesc, ca remunerašie pentru creditul acordat, dobanda, in conformitate cu contractul de pe care il incheie cu firma. Ei nu obšin un spor de remunerašie daca rezultatele financiare ale intreprinderii se imbunatašesc.

Creanšele (sau datoriile) pot fi de exploatare sau pentru investišii, in funcšie de scopul pentru care au fost realizate.

Creanšele se prezinta sub mai multe forme:

titluri emise de societatea respectiva, ce pot fi negociate pe piaša, sub forma obligašiunilor;

imprumuturi bancare sau de la alte institušii financiare specializate. La acestea apeleaza cele mai multe intreprinderi;

imprumuturi sub forma de locašie sau leasing (credit-bail), care este un tip mai special de imprumut (inchiriere ńi apoi facilitaši de cumparare).

Cei care acorda credite societašilor comerciale se confrunta cu trei feluri de riscuri:

riscul ratei dobanzii. Cand fluctuašia ratei dobanzii pe piaša este "a la hausse" (are tendinša de creńtere) apare o pierdere de oportunitate, respectiv creanšierii ar fi putut sa-ńi plaseze banii intr-un mod mai profitabil. Daca imprumutul a fost sub forma de obligašiuni, valoarea de piaša a acestora va scadea;

riscul variašiei prešurilor. O creńtere a acestora conduce la o pierdere a puterii de cumparare a capitalului imprumutat.

Pentru a se proteja de aceste riscuri au fost introduse recent diverse caracteristici pe imprumuturile de tipul obligašiunilor, cum at fi rata variabila a dobanzii, in funcšie de fluctuašia unor indicatori economici prestabiliši.

riscul de nerambursare a imprumutului sau riscul de faliment, care este cu atat mai mare cu cat exista o clauza juridica privind respomsabilitatea limitata a acšionarilor societašii. Creanšierii se pot proteja faša de acest tip de risc numai analizand cu atenšie situašia economico-financiara a celui pe care il imprumuta ńi cerand garanšii solide. Rata dobanzii la imprumut va fi direct proporšionala cu riscul de nerambursare.

Statul intervine in circuitul financiar in diverse feluri, cele mai importante fiind fiscalitatea ńi oferta de capital de pe piaša. Fiecare intreprindere trebuie sa-ńi achite datoriile catre stat - impozit pe profit, TVA etc., dar, in plus faša de acestea, operašiunile care remunereaza capitalul investit (dobanzile ń.a.) influenšeaza, pe de o parte, fiscalitatea la nivelul societašii beneficiare de credit (cheltuielile financiare se deduc din baza impozabila) ńi, pe de alta parte, veniturile investitorilor (impozit pe dividende, pe cańtiguri din dobanzi etc.).

Statul intervine, de asemenea, asupra ofertei de capitaluri catre intreprinderi atat prin reglementarile legislative pe care le introduce referitoare de colectarea economiilor, cat ńi prin acšiunile de utilizare a ofertei de capital de pe piaša pentru propriile sale necesitaši (imprumuturi publice) sau pentru finanšarea societašilor comerciale cu capital majoritar de stat.