Pasii de reforma ai PAC si evaluati impactul acestora asupra PAC

Prezentati progresiv pasii de reforma ai PAC si evaluati impactul acestora asupra PAC.

La reuniunea de la Berlin din martie 1999,liderii UE au cazut de acord asupra viitoarei reforme a PAC in contextul planificarii bugetare pe termen mediu pt 2000-2006.

Reformele sunt in mod esential o amplificare a reformelor MacSharry.

Ele vor continua reducerea "price-floor" si compensarea fermierilor pt o parte a pierderilor prin cresterea platilor directe.

Reforma propusa prin Agenda 2000 a angajat UE sa fixeze cheltuielile toatale ale PAC in termeni reali.Aceasta este ceva nou deoarece reformele MacSharry nu au inclus angajamente bugetare totale si,de fapt,cheltuielile PAC au continuat sa creasca pe durata  anilor'90.

Este important de notat ca tratamentul special acordat fermierilor in UE nu era neobisnuit. La inceputul anilor '90, generozitatea UE era la jumatatea grupului tarilor membre OCDE. OCDE (1994) raporta ca subventia echivalenta pe fermier in UE era de 13.000 $, mai putin de jumatate decat in cazul tarilor AELS (Suedia, ElveNia, Norvegia, Finlanda si Austria) si aproape egala cu cea din SUA si Japonia.

Acest obstacol politic punea in dilema reforma; scaderea preturilor era exclusa,

dar cumpararea intregii productii de alimente era prea costisitoare.

Prima reactie a UE a fost aceea de a incerca saanalizeze problema, concentrandu-se pe situatia surplusului faranici o modificare fundamentala in sistemul "price-floor'. Asa cum arata Comisia Europeana(1994), perioada 19831991 a constat in "ani de experimentari'.

De-a lungul anilor '80, UE a experimentat un set ad-hoc si extrem de complex

de controale asupra producNiei agricole. Putem puncta doua politici notabile. Contingentele de productie au fost introduse in 1986 pentru fermierii din domeniul produselor lactate; ele fusesera utilizate pentru sfecla de zahar incepand din 1968; 

taxarea fermierilor atunci cand depaseau plafoanele de productie specifica te ajuta direct problema bugetului si incerca sa descurajeze productia, insa a creat mari dificultati administrative, care au deschis poarta fraudelor.

Pana la mijlocul anilor '80, principala modalitate de a face fata costurilor inalte ale PAC a fost cresterea contributiei statelor membre, insa, cand Spania si Portugalia au aderat in 1986, politica in cadrul Consiliului de Ministri s-a modificat semnificativ. PAC a ajutat putin fermierii spanioli si portughezi deoarece clima ii impiedica sa produca acele bunuri pe care PAC le sprijinea cel mai mult, adica lapte, grau si carne de vita. Cei nou-intrati s-au aliat cu doua tari sarace (Irlanda si Grecia) pentru a modifica prioritatile cheltuielilor UE in directia "cheltuielilor structurale' in tarile sarace. Aceasta situatie a impus primul program general real menit sa limiteze costurile PAC in 1988.