Fluxul circular al venitului

Fluxul circular al venitului

Fluxul circular al venitului descrie tranzactiile ce au loc pe pietele produselor, ale factorilor de productie si pe piata financiara intre toate sectoarele institutionale care participa la producerea, distribuirea si utilizarea produsului si venitului national.

Cum rezulta din schema acestui flux (Figura 1.1), venitul apare la inceput sub forma preturilor (salarii, rente, dobanzi) serviciilor factorilor de productie (munca, natura, capitalul) achizitionate de firme. Gospodariile cheltuiesc aceste venituri pentru cumpararea bunurilor de consum, plati care reprezinta pentru firme incasari (venituri) pe care le vor folosi in achizitionarea de noi servicii ale factorilor de productie.

Circuitul descris mai sus reflecta schema de baza a fluxului circular din economie, unde agentii economici apartinand celor doua sectoare de baza din economie (firmele si gospodariile) alterneaza in rolurile de vanzatori si cumparatori pe pietele produselor si ale factorilor de productie. Circuitul interior (marcat cu linie continua) reflecta fluxurile reale din economie (de bunuri si servicii ale factorilor de productie) iar circuitul exterior, marcat cu linii intrerupte, evidentiaza fluxurile monetare, de venituri si cheltuieli. Daca gospodariile ar cheltui integral veniturile obtinute pentru cumpararea bunurilor de consum si daca firmele ar folosi integral incasarile pentru achizitionarea serviciilor factorilor de productie, fluxul circular s-ar desfasura, continuu, la acelasi nivel, respectiv volumul productiei, veniturilor si cheltuielilor ar ramane neschimbat.

In realitate, in fluxul circular al veniturilor intervin si celelalte sectoare institutionale. De asemenea, o parte din venit este retrasa din circuit sub diferite forme, retrageri care, de regula, sunt insotite de intrari (injectii) in fluxul circular al venitului.

Exista trei forme principale ale retinerilor sau retragerilor din fluxul circular al venitului si anume: economiile (E) reprezinta veniturile pe care gospodariile nu le cheltuiesc pentru consum si care, in mod normal, sunt depuse in banci, societati de valori mobiliare, fonduri de pensii etc; impozitele si taxele (IT) care includ toate taxele si impozitele platite de posesorii de venit administratiei publice centrale si locale; importurile (IM) cuprind cheltuielile gospodariilor pe bunuri de consum din import si platile facute de firme pentru importul unor materii prime si materiale. In IM intra si achizitionarea de actiuni ale unor firme straine precum si depozitele bancare ale rezidentilor in exterior. Deci retragerile totale (R) sunt:

R = E + IT + IM

Intrarile sau injectiile in fluxul circular al venitului cuprind tot trei componente principale si anume: investitiile (I) facute de firme pentru cresterea stocului de capital (sursele de finantare a investitilor sunt mijlocite de institutiile financiar-bancare); cheltuielile publice (CP) care includ achizitiile guvernamentale de bunuri si servicii, precum si transferurile catre alte sectoare (pensii, alocatii, ajutoare etc); exporturile (EX), respectiv veniturile realizate de firme din vanzarea de bunuri si servicii in exterior. (EX includ si investitiile straine precum si dividendele incasate de gospodarii din actiunile detinute la firme straine. Deci injectiile totale (J) sunt:

J = I + CP +EX

Retragerile si injectiile din si in fluxul circular al venitului insotesc si se conditioneaza reciproc. Astfel, daca cresc economiile realizate de gospodarii, institutiile financiar-bancare vor dispune de surse sporite pentru finantarea investitiilor, dupa cum cresterea exporturilor creeaza premise pentru cresterea importurilor. Cum se vede si din schema fluxului circular al venitului, relatiile dintre economii si investitii, impozite si cheltuieli guvernamentale, importuri si exporturi nu sunt directe, ci mijlocite de institutiile financiar-bancare, administratiile publice si exteriorul. Aceasta nu inseamna ca pentru o perioada data exista o egalitate intre componentele retragerilor cu cele ale intrarilor, respectiv: E=I; IT=CP; IM=EX.

Echilibrul fluxului circular al venitului se realizeaza in dinamica, iar o politica economica expansionista implica, de regula, un exces al injectiilor fata de retrageri. O astfel de situatie, in care influxurile depasesc retragerile (J>R) poate fi, de exemplu, rezultatul unui climat favorabil al afacerilor si investitiilor, al unei politici de stimulare a exporturilor, a unor masuri de crestere a cheltuielilor publice sau de reducere a impozitelor si taxelor etc. Excesul injectiilor peste retragerile din fluxul circular al venitului inseamna implicit o expansiune a cererii agregate care, la randul sau, poate determina o crestere economica reala cu efectele favorabile cunoscute privind ocuparea fortei de munca, cresterea veniturilor si a consumului populatiei etc. Masura in care expansiunea cererii agregate va avea ca rezultat cresterea reala a productiei si a venitului sau, dimpotriva, a preturilor (inflatiei) depinde insa de forma si dinamica curbei ofertei agregate, problema ce va fi analizata in capitolul urmator.

Cresterea venitului ca efect al excesului de influxuri va fi insotita, la randul sau de o crestere a retragerilor care tind sa reechi-libreze fluxul circular al venitului. Astfel, venituri mai mari realizate de gospodarii inseamna economii sporite, taxe si impozite mai mari platite administratilor publice, cresterea cererii pentru bunuri din import etc. Cu alte cuvinte, in timp asistam la o tendinta permanenta de reechilibrare, la un nivel mai ridicat al venitului, a fluxului sau circular. Acesta este in esenta procesul cresterii economice.

Cresterea economica se afla in centrul strategiilor si politicilor macroeconomice. Aprecierea performantelor dobandite in aceasta directie necesita insa instrumente si tehnici de evaluare corecta a productiei nationale.

Exista trei moduri de evaluare a productiei nationale care, in esenta, privesc agregarea celor trei fluxuri (de bunuri, de venituri si de cheltuieli) din schema de baza a circuitului economic. Prima modalitate de calcul consta in insumarea tuturor bunurilor produse in economia nationala in perioada respectiva. Productia de bunuri genereaza venituri pentru participantii si furnizorii de servicii ale factorilor de productie. Ca urmare, a doua modalitate de evaluare a outputului national este de a aduna toate veniturile respective. In final, productia este destinata vanzarilor pe piata, a caror valoare este egala cu cea a cheltuielilor pentru achizitionarea bunurilor produse. Deci, a treia modalitate de calcul este agregarea fluxului de cheltuieli.

In acest model simplificat al circuitului economic de ansamblu, unde nu exista retrageri si influxuri agregarea celor trei fluxuri ne conduce in principiu la acelasi rezultat Ajungem astfel la una din identitatile macroeconomice de baza:

Productia nationala ~ Venitul national ~ Cheltuielile nationale

In realitate, dupa cum s-a vazut in circuitul economic de ansamblu au loc retrageri si injectii, iar in derularea fluxurilor materiale si financiare intervin toate sectoarele institutionale. In practica, calculul rezultatelor macroeconomice este prin natura sa o problema dificila, care implica o serie de complicatii si subtilitati. Pentru a ajunge la rezultate corecte trebuie identificate numeroasele variabile economice si corelatiile intre ele, astfel incat constructia agregatelor macroeconomice sa evite atat omisiunile cat si inregistrarile repetate.