Definirea interprinderilor mici si mijlocii

In ultimul deceniu s-a inregistrat o dezvoltare importanta a micilor afaceri care au luat amploare in statele din S-E Asiei. Ca urmare a dezvoltarii acestui sector a crescut prosperitatea, cresterea nivelului de trai si o dezvoltare importanta atat a acestor state cat si a celor industrializate.

P. Drucker spunea ca "micile afaceri reprezinta catalizatorul principal al cresterii economice." Aceste mici afaceri contribuie in buna masura la realizarea unor obiective fundamentale ale oricarei economii nationale. IMM-urile joaca un rol insemnat in economie din urmatoarele motive:

Supletea structurilor care le confera o capacitate ridicata de adaptare la fluctuatiile mediului economic;

Intreprinderile mici si mijlocii se pot integra relativ usor intr-o retea industriala regionala, ceea ce contribuie pe de o parte la dezvoltarea economica a regiunii respective, iar pe de alta parte la reducerea somajului si cresterea nivelului de trai, pentru ca ofera locuri de munca;

Dimensiunea lor redusa, care contribuie la evitarea birocratiei excesive si la evitarea dezumanizarii;

IMM-urile formeaza la nivelul individual un ansamblu mult mai usor de controlat/condus.

Nu exista o definitie unanim recunoscuta a IMM-urilor. Pentru a fi considerata mica/mijlocie o afacere trebuie sa indeplineasca anumite conditii.

Definirea IMM-urilor, are in vedere urmatoarele aspecte: 

dimensiunea afacerii: cifra de afaceri, capital social, numarul de personal, profitul, (cel mai important/frecvent criteriu utilizat este cel al numarului de personal);

unitatea de conducere: Confederatia generala a intreprinderilor mici si mijlocii (Confederation General PME) afirma ca IMM este o intreprindere stapanita si condusa de 1 persoana. Statisticile arata ca 45% au fost create si conduse de una si aceiasi persoana.

Definitia IMM-urilor: sunt organisme cu vocatie industriala sau comerciala cu un centru de profit si cu o singura activitate.

In aprecierea marimii unei intreprinderi se au in vedere criterii cantitative si calitative:

cantitative: volumul vanzarilor, numarul salariatilor, profit;

calitative: la atingerea unui anumit nivel al productivitatii muncii, atingerea unui anumit grad al unitatii in mediul economic, la atingerea unui anumit nivel de comportament.

In SUA intreprinderile sunt considerate mici si mijlocii daca numarul proprietarilor (persoanelor) este intre 1-20; au o localizare geografica bine determinata, managementul este independent, separat de proprietar, iar cifrele de afaceri se invart in jurul a catorva milioane de $ (comert cu amanuntul: 8 mil $; comert cu ridicata 22 mil $).

In UE criteriul principal este cel al numarului de salariati clasificat pe 3 categorii:

micro-intreprindere: 1-9 salariati;

intreprinderi mici: 10-99 salariati;

intreprinderi mijlocii: 100-499 salariati.

Romania a preluat partial acest criteriu de clasificare:

micro-intreprindere: 1-9 salariati;

intreprinderi mici: 10-49 salariati;

intreprinderi mijlocii: 50-249 salariati.

Cadrul legal de functionare a IMM-urilor este asigurat prin Legea 133/1999 privind stimularea intreprinzatorilor privati pentru infiintarea si dezvoltarea IMM-urilor. IMM-urile isi desfasoara activitatea in sfera: productiei de bunuri materiale si servicii.

Aceste intreprinderi pot infiintate in orice domeniu de activitate, in general servicii, constructii generale, comert cu amanuntul sau ridicata. In servicii ele ofera servicii specializate cu un pronuntat caracter tehnic (exemplu: saloane de coafura si cosmetica, atelier de reparatii a incaltamintelor, spalatorii etc.). Aceste servicii pot fi oferite atat consumatorilor individuali cat si intreprinderilor.

In comertul cu amanuntul IMM-urile ofera marfuri spre vanzare direct consumatorilor si ele se pot clasifica in: lanturi de magazine sau unitati independente.

In comertul cu ridicata sunt de regula intermediari intre productie si comertul cu amanuntul. De regula in constructii si industria prelucratoare exista putine IMM-uri datorita costurilor ridicate si datorita ciclurilor de productie relativ lungi.

Lucrare: Motivatia si satisfctia in munca -premisele reusitei si succesului profesional Lucrare: Procesul asigurarea calitatii - tratarea produsului neconform

Organizarea interna a IMM-urilor este influentata in mod fundamental de doua aspecte:

a) In 80% din cazuri conducerea este asigurata de proprietar ceea ce impiedica intr-o anumita masura aparitia si manifestarea disocierii de autoritate;

b)   Salariatii sunt slab sau putin sindicalizati ceea ce contribuie la formarea unor relatii privilegiate intre salariati si proprietari. Aceasta relatie este influentata de personalitatea conducatorului.

Organizarea si structura IMM-urilor depind de interactiunea dintre intreprindere si familia proprietarului, apare necesitatea obiectiva de a gestiona cu mare grija aceasta interactiune.

Aceasta situatie indica mai multe probleme:

mentinerea concentrata (eficace) a puterii la nivelul fiecarei generatii;

succesiunea si transpunerea (transmiterea) puterii;

gestionarea unei politici de personal care sa permita coexistenta relatiilor familiale si nefamiliale;

compatibilitatea evolutiei intreprinderii cu evolutia familiei.

In general se contureaza in viata economica doua tipuri de IMM:

1)       Mica intreprindere traditionala care de regula nu are o strategie pe termen lung, are o piata restransa de desfacere, iar procesele de realizare a bunurilor si eventuala linie de dezvoltare sunt transmise prin experienta din generatie in generatie.

2)       Noul tip de IMM (IMM-urile moderne) pun in aplicare o tehnologie de varf, cauta piete noi, se orienteaza spre gasirea unui crenel tehnologic, spre crearea de produse mai bine adaptate destinatiei lor, produse de calitate superioara insotite de un service superior mai ales in ceea ce priveste fiabilitatea, rezistenta si finisajele. IMM-urile moderne de regula prezinta competenta in realizarea unui produs complex, competenta dobandita fie prin studii de specialitate ale angajatilor fie prin aptitudini deosebite si experienta acestora.

Rolul si importanta IMM-urilor

Rolul si importanta IMM-urilor decurg din urmatoarele trasaturi ale acestora:

Ofera noi locuri de munca;

Favorizeaza inovarea si flexibilitatea;

Se constituie practic in locuri unde personalul se perfectioneaza si de unde se poate indrepta apoi spre intreprinderile mari;

Stimuleaza concurenta;

Ajuta la buna functionare a intreprinderilor mari pentru care presteaza diferite servicii sau produc diferite subamsamble;

Fabrica produse si presteaza servicii in conditii de eficienta.

Perspectivele IMM-urilor

Desi in ultimul timp acest sector a inregistrat un recul in economia romaneasca, se va accentua importanta IMM-urilor cel putin din urmatoarele considerente:

Exista o tendinta de modificare a ponderilor intre ramurile economiei nationale in favoarea serviciilor (a revenit la moda activitatea de servicii);

S-au creat asociatii care reprezinta si apara interesele IMM-urilor (acestea dau semne ca functioneaza). Exemplu: Agentia Nationala a Intreprinderilor Mici si Mijlocii (organizatie guvernamentala); Centrul Roman pentru Intreprinderi Mici si Mijlocii (organizatie neguvernamentala) etc.;

Au aparut si apar publicatii de specialitate pentru IMM-uri;

Au inceput sa apara specialisti pregatiti in mod deosebit pentru activitatea in IMM-uri;

Legea 133/1999 precum si celelalte acte normative si legi sau ordonante au oferit o serie de facilitati pentru IMM-uri (finantare de programe pentru pregatire profesionala, facilitati la acordarea de credite, alte facilitati economico-financiare in special impozitul pe profit).

Pot aparea probleme (neajunsuri) in activitatea IMM-urilor cum ar fi:

Managerii (conducatorii) nu au pregatirea necesara;

Lipsa resurselor financiare;

Deficientele activitatii de marketing;

Pot aparea dificultati in recrutarea personalului;

Pachet salarial (nemotivant) fata de firmele mari;

Sunt mai instabile (rata mare de aparitie (creare) si dispartie (faliment)).

Consecintele unui faliment sunt prezente:

a)       in plan material;

b)      in plan psihologic: de regula un patron care a dat faliment nu se apuca prea repede de o alta afacere;

c)       poate avea si efecte sociale: reducerea locurilor de munca, disparitia anumitor produse de pe piata.

Cauzele falimentului pot fi multiple, unele au caracter obiectiv altele subiectiv.

Printre cauzele falimentului unui IMM amintim urmatoarele:

Caracteristicile intreprinzatorului: lipsa abilitatilor sale atat in plan organizatoric cat si in plan profesional;

Incapacitatea de a gestiona resursele de care dispune precum si incapacitatea de a previziona nivelul acestora;

Mediul extern al firmei care isi manifesta prezenta prin factorii sai perturbatori.

Cadrul general de desfasurare a activitatilor comerciale in Romania este stabilit de Constitutia din 1991, reiterat prin Legea de Revizuire a Constitutiei Romaniei nr. 429/2003.

Aceasta precizeaza expres ca economia Romaniei este o economie de piata (art. 135). Conform Constitutiei, statul este obligat sa asigure libertatea comertului si protectia concurentei loiale. In economia Romaniei actioneaza, asadar, legea cererii si a ofertei. La baza acesteia se afla proprietatea privata care este protejata si GARANTATA. In acest sens, Constitutia, in art. 44 intitulat Dreptul de proprietate privata stipukeaza expres la alin. (1): 'dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate'. Proprietatea privata beneficiaza de acelasi conditii, fiind ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titularul acesteia.

In acest cadru general actioneaza legi specifice care reglementeaza aspecte diferite cum ar fi modul de infiintare, autorizare si functionare a societatilor comerciale, impozite si taxe, protectia consumatorilor etc.

Toate aceste legi specifice respecta principiile generale inscrise in Constitutie.

Cadrul legal este dat de Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, O.U.G. nr. 44/2008 privind desfasurarea activitatilor economice de catre persoanele fizice autorizate, intreprinderile individuale si intreprinderile familiale, Legea nr. 26/1990 privind registrului comertului. Aceasta lege nu cuprinde o definitie a societatii comerciale, definitia fiind rezultatul doctrinei juridice.

Societatea comerciala este o grupare de persoane constituita pe baza unui contract de societate si beneficiind de personalitate juridica, in care asociatii se inteleg sa puna in comun anumite bunuri, pentru exercitarea unor fapte de comert, in scopul realizarii si impartirii beneficiilor rezultate.

Societatea comerciala are o unica finalitate; ea se constituie in scopul de a desfasura o activitate comerciala; societatea este comerciala doar daca obiectul ei, prevazut obligatoriu in actul constitutiv, consta in savarsirea uneia sau mai multor fapte de comert obiective (art. 1 din Legea nr. 31/1990). Exercitarea activitatii comerciale este ratiunea de a fi a unei SC. In consecinta, pentru a dobandi calitatea de comerciant, SC trebuie sa se constituie cu respectarea conditiilor prevazute de lege in acest sens.

SC este persoana juridica deoarece are elementele constitutive impuse de lege: organizare de sine-statatoare, un patrimoniu propriu si un scop determinat (art. 26, lit. e) din Decret 31/1954). Personalitatea juridica ii confera SC calitatea de a fi titulara de drepturi si obligatii, de a fi un subiect (colectiv) de drept. De asemenea, ca orice persoana juridica, SC are capacitate juridica; ea dispune de aptitudinea de a avea  drepturi si obligatii (capacitate de folosinta) si de a exercita drepturi si obligatii (capacitate de exercitiu). Capacitatea de folosinta - se dobandeste din ziua inmatricularii in RC (art. 41, alin. 1 din Legea nr. 31/1990). Cu toate acestea, la societatile comerciale exista si o capacitate de folosinta restransa de la data autentificarii/intocmirii actelor constitutive, cat priveste drepturile constituite in favoarea ei, indeplinirea obligatiilor si a oricaror masuri preliminare ce ar fi necesare, dar numai intrucat sunt cerute pentru ca persoana juridica sa ia fiinta in mod valabil (art.33 (3) din Decretul 31/1954).

Ex: Am semnat actul constitutiv al unei societati comerciale pentru a carei legala constituire este impusa ad validitatem forma inscrisului sub semnatura privata, dar nu am inregistrat inca societatea la Registrul Comertului. Pot sa inchei contract de inchiriere a unui spatiu comercial? Ce acte pot sa inchei pana la inmatricularea in Registrul Comertului?

Conform dispozitiilor Legii 31/1990 privind societatile comerciale coroborate cu dispozitiile Decretului nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si juridice, persoanele juridice care sunt supuse inregistrarii (deci si societatile comerciale) au capacitatea de a avea drepturi si obligatii de la data inregistrarii lor. Decretul 31/1954 prevede insa si anumite exceptii, intre acestea inscriindu-se si situatia privitoare la spatiu. In ceea ce priveste actele ce se pot incheia in perioada dintre semnarea actului constitutiv si inregistrarea la Registrul Comertului, art. 33 alin. 3 din Decretul 31/1954 prevede ca: 'persoana juridica are capacitatea chiar de la data actului de infiintare cat priveste drepturile constituite in favoarea ei, indeplinirea obligatiilor si a oricaror masuri preliminare ce ar fi necesare, dar numai intrucat acestea sunt cerute pentru ca persoana juridica sa ia fiinta in mod valabil'.

Tipuri de societati

Conform art. 2 din Legea nr. 31/1990, SC imbraca una dintre urmatoarele forme juridice: a) societate in nume colectiv; b) societate in comandita simpla; c) societate pe actiuni; d) societate in comandita pe actiuni si e) societate cu raspundere limitata (art.2 L.31/1990).

Deosebirile dintre diferitele forme de SC au drept criteriu intinderea raspunderii asociatilor fata de terti pentru obligatiile societatii (art. 3 din Legea nr. 31/1990).

Societate in nume colectiv (SNC) - art. 75-87 din Legea nr. 31/1990. Este SC ale carei obligatii sociale sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a tuturor asociatilor.

Societate in comandita simpla (SCS) - art. 88-90 din Legea nr. 31/1990. Este SC ale carei obligatii sociale sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a asociatilor comanditati; asociatii comanditari raspund numai pana la concurenta aporturilor lor.

Societate pe actiuni (SA) - art. 91-186 din Legea nr. 31/1990. Este SC al carei capital social este impartit in actiuni, iar obligatiile sunt garantate cu patrimoniul social; actionarii raspund numai in limita aportului lor.

Societate in comandita pe actiuni (SCA) - art. 187-190 din Legea nr. 31/1990. Este SC al carei capital social este impartit in actiuni, iar obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a asociatilor comanditati; asociatii comanditari raspund numai pana la concurenta aporturilor lor.

Societate cu raspundere limitata (SRL) - art. 191-203 din Legea nr. 31/1990. Este SC ale carei obligatii sociale sunt garantate cu patrimoniul social; asociatii raspund numai in limita aportului lor.