Cresterea stocului de capital

Cresterea stocului de capital

O crestere a stocului de capital al unei tari prin investitii nete, ca si in cazul sporirii fortei de munca, va duce la cresterea stocului de resurse productive din tara respectiva si, astfel, va reprezenta o posibila sursa de crestere economica. Am aratat anterior ca investitiile (care fac posibila producerea mai multor bunuri de consum in viitor) necesita o retinere de la consumul curent, astfel incat resursele sa fie dirijate spre producerea unor forme diverse de capital. Cu alte cuvinte, se impun economisiri daca dorim sa fie realizate investitii.

In analiza modelului keynesist simplificat am evidentiat un rol al investitiilor in economie: ele reprezinta o componenta a cererii agregate. Pentru ca modelul are in vedere un orizont pe termen scurt, putem sa nu tinem cont de faptul ca modelul are in vedere un orizont pe termen scurt, putem sa nu tinem cont de faptul ca investitiile nete sunt insotite de o suplimentare a stocului de capital al unei tari (reamintim ca, prin investitii nete, avem in vedere acele investitii care includ inlocuirea echipamentului uzat fizic sau moral). Tot usi, intr-un model cu un orizont pe termen lung, trebuie avute in vedere ambele roluri ale investitiei: de componenta a cererii agregate si de surplus la stocul de resurse productive. Acesta este obiectivul urmarit de modelul cresterii economice a lui Harrod si Domar - una dintre cele mai simple teorii ale cresterii, care transforma modelul keynesist simplificat pe termen scurt intr-un model pe termen lung.

Fig. 17. Harta izocuantelor care ilustreaza o functie de productie cu factori strict complementari. Pentru a produce la costuri minime, proportia dintre munca si capitalul angajat va fi fixa, fiind determinata de dreapta OAB

Modelul Harrod - Dom ar de crestere economica. Acest model este denumit astfel dupa creatorii lui, economistul englez Sir Roy Harrod si cel american, E. Domar.

Deoarece este un model simplificat, trebuie sa incepem cu prezentarea ipotezelor sale:

a)                   Vom presupune ca economia este inchisa si nu exista nici o activitate economica a statului. Aceasta inseamna practic ca nu exista importuri, exporturi, cheltuieli publice, impozite si ca, pentru a fi atins echilibrul, investitiile planificate trebuie sa fie egale cu economisirile planificate.

b)               Exista numai doi factori de productie, munca (L) si capitalul (K), si, in aceasta versiune simplificata a modelului, nu se inregistreaza nici un progres tehnic.

c)                   Munca este omogena, masurata in unitatii proprii, si crestecu o rata naturala constanta, n.

d)                   Exista randamente constante de scara. Adica, daca atat munca, cat si capitalul cresc cu un anumit procent, productia creste cu acelasi procent.

e)               Economisirile (S) reprezinta un procent fix de venit (Y). Aceasta inseamna ca S = sY, unde s reprezinta inclinatia medie si marginala spre economisire. Investitia (I) este autonoma si nu exista depreciere.

f)                    Nivelul potential al venitului national (Y_p) este proportioal cu cantitatea de capital si cu ceade munca. Astfel, putem nota K = vY_p si L = uY_p, unde v este raportul constant dintre capital si productie, iar u este raportul constant dintre cantitatea de munca si productie. Acest tip de functie de productie este supranumit functie de productie cu factori strict complementari. Izocuantele care ilustreaza o asemenea functie sunt in forma de L, ca in figura 16. Atat capitaiul,cat si munca trebuie utilizate in combinatii fixe: in grafic cresterea muncii si a capitalului de la 0L| si OK] la 0L₂ si 0K₂ determina cresterea productiei de la Qi la Q₂ (adica din punctul A in punctul B). Daca numai unul dintre factori ar creste, sa spunem capitalul, de la 0K| la 0K₂, munca ramane nemodificata, valoarea productiei nu se va modifica, mentinandu-se la Qi (reprezentata prin punctul C).