Comparatii, paralele, deosebiri si asemanari intre auditul public intern si alte concepte economice

COMPARATII, PARALELE, DEOSEBIRI SI ASEMANARI INTRE AUDITUL PUBLIC INTERN SI ALTE CONCEPTE ECONOMICE

Comparatii, paralele, deosebiri si asemanari intre auditul public intern cu contabilitatea, control financiar, audit extern si inspectia :

Utilizatorii informatiei contabile fac confuzie intre notiunile si activitatile de contabilitate, control financiar, audit intern si audit financiar.

De aici reiese ca auditul intern intra in corespondenta cu alte domenii economice, cum ar fi: contabilitatea, controlul financiar, audit financiar extern etc.

Astfel, contabilitatea este procesul logic prin care se inregistreaza, clasifica si transforma in unitati monetare toate activitatile economice dintr-o entitate patrimoniala, pe cand auditul intern si financiar este activitatea de examinare a inregistrarilor contabile efectuate si a corectitudinii operatiunilor legate de tranzactiile economice.

Datorita functiilor sale, sistemul informational contabil reprezinta principala sursa de informare pentru audit .

Scopul auditului intern este cel de protejare a valorilor active, promovarea eficientei exploatarii, asigurarea respectarii dispozitiilor administratiei si asigurarea fidelitatii si exactitatii informatiei contabile.

Auditul intern este un serviciu organizat independent in structura unei entitati economice si in directa subordonare a conducatorului acesteia, "care consta in efectuarea de verificari, inspectii si analize ale sistemului propriu, ale sistemului de control intern in scopul evaluarii obiective a masurii in care aceasta asigura indeplinirea obiectivelor entitatii si utilizarea resurselor in mod economic, eficace si eficient si pentru a raporta conducerii constatarile facute, slabiciunile identificate si masurile propuse de corectare a

deficientelor si de ameliorare a performantelor sistemului de control intern".

Auditorul intern este subordonat direct managerului unitatii patrimoniale si actioneaza in functie de obiectivele primite, ceea ce inseamna, in general, ca munca sa este orientata in functie de dezideratele conducerii entitatii patrimoniale si nu numai conform principiilor si normelor general admise.

Deoarece numarul operatiilor contabile efectuate de o entitate patrimoniala este foarte mare, auditorul intern nu poate verifica toate rulajele sau soldurile unui cont, dar foloseste pentru a analiza aceste aspecto anumite tehnici specifice de audit financiar: tehnica sondajului, tehnica observarii fizice, procedura confirmarii directe, tehnica examinarii conturilor anuale etc.

Un factor esential pentru eficacitatea auditului intern il reprezinta independenta, aceasta fiind determinata de statutul ce i se acorda auditorului in cadrul unitatii patrimoniale. Activitatea principala desfasurata se concretizeaza in constatari si recomandari.

Deci, prin activitatile de audit intern se evalueaza eficacitatea sistemelor contabile si de control intern.

Indiferent de metodele, mijloacele si tehnicile utilizate pentru prelucrarea datelor, auditul financiar intern urmareste realizarea urmatoarelor trei grupe de obiective:

- realitatea, sinceritatea si integritatea informatiilor furnizate de catre evidenta economica;

- legalitatea, realitatea, necesitatea si economicitatea operatiunilor economico-financiare consemnate in evidenta, precum si integritatea patrimoniului agentului economic;

- utilizarea corecta a Standardelor Internationale de Contabilitate.

La aceste principii se adauga regulile de evaluare a elementelor patrimoniale la data intrarii in patrimoniu, cu ocazia inventarierii la inchiderea exercitiului, cu ocazia iesirii din patrimoniu, sau la darea in consum.

Totodata, auditul intern se concentreaza asupra detectarii aspectelor de exploatare sau risipa, ineficacitate sau costuri excesive, ce pot fi reduse, de introducere a metodelor

noi de control operational.

Auditul intern are rolul de a asigura utilizatorii de informatii asupra:

- respectarii principiilor contabile general acceptate si a procedurilor interne stabilite de conducerea intreprinderii;

- reflectarii de catre contabilitate a imaginii fidele, clare si competente a patrimoniului, a situatiei financiare si a rezultatelor obtinute de catre entitatea patrimoniala.

Lucrarile de audit financiar pornesc de la cunoasterea activitatii unitatii, pozitia acesteia in topul firmelor, principalele riscuri ce pot apare, luand in considerare rezultatele tuturor controalelor anterioare si cele ale auditului intern.

Auditorul financiar intelege bine activitatile de audit intern pentru a putea face o planificare eficienta si pentru a-si desfasura rapid activitatea de audit, in sensul de a nu stanjeni activitatea din institutie.

In opinia mea, auditorul extern in derularea muncii sale, are in vedere urmatoarele aspecte ale activitatii de audit intern:

- modalitatea de organizare a auditului intern;

- gradul de independenta al auditorilor interni in intreprindere;

- neimplicarea auditorilor interni in alte sarcini decat cele legate de audit;

- auditorul intern nu ia parte la aplicarea propriilor sale recomandari;

- libertatea auditorilor interni de a comunica si colabora cu auditorii externi;

- tematica misiunilor de audit intern;

- reactia managementului la recomandarile facute de auditorii interni;

evaluarea competentei profesionale a auditorilor interni.

Rapoartele auditorilor interni difera de cele ale auditorilor externi.

Raportul de audit financiar este unul de certificare a situatiilor financiare,

intocmit in baza legislatiei si a Standardelor Internationale de Contabilitate si audit, pe cand rapoartele auditorilor interni sunt de fapt dari de seama cu privire la activitatea unitatii, modalitati de eficientizare a activitatii si de sporire a profitabilitatii.

In concluzie, relatia intre auditul financiar si auditul intern este mentionata in normele legale, astfel: auditorii financiari efectueaza cu ocazia planificarii si executarii mandatului de audit financiar, evaluarea functiei de audit intern atat sub aspectul gradului de adecvare a ariei de cuprindere a programelor conexe aplicate, cat si a performantelor acestuia, pentru a determina masura in care se pot baza pe rezultatele auditului intern in

desfasurarea activitatii de audit financiar, iar alinierea auditului intern la standardele internationale in domeniu se realizeaza prin normele de audit intern elaborate de Camera Auditorilor Financiari din Romania.

Daca in cazul auditului intern este posibil ca managerul sa influenteze intocmirea raportului de audit, in cazul auditului extern managerul nu poate avea nici un fel de influenta.

Punctele comune ale auditului intern cu cel extern sunt urmatoarele:

- utilizeaza aceleasi instrumente, chiar daca metodologia difera;

- nici unul din ele nu intervin in gestiune;

- nu au voie sa realizeze altfel de lucrari in cadrul firmei;

- au acces reciproc la programele si dosarele de lucru;

- urmaresc respectarea normelor legislative, profesionale si a Standardelor de Contabilitate si Audit;

- stabilesc masurile ce sunt luate pentru eliminarea deficientelor;

- ambele sunt implementate in tara noastra ca urmare a indeplinirii conditiilor de aderare la Uniunea Europeana.

Diferentele intre auditul intern si extern se pot enumera:

Eseu: Subsistemul metodologic managerial Lucrare: Oboseala in munca - cauzele oboselii

- auditorul intern verifica si evalueaza tranzactiile derulate, performantele angajatilor, in general, toata activitatea entitatii economice de la inceput si pana la finalizarea ei, iar auditorul extern incepe munca sa prin a examina rezultatele societatii, deci lucreaza in sens invers;

- auditorul intern nu poate fi considerat independent fiind subordonat managerului, pe cand auditorul extern este in totalitate independent;

- lucrarile de audit intern se realizeaza in permanenta in intreprindere, nu sunt ciclice, cum este cazul auditului situatiilor financiare;

- auditorul intern formuleaza opinii despre desfasurarea adecvata a activitatii la fiecare post de lucru, iar auditorul extern certifica regularitatea, sinceritatea si imaginea fidela a conturilor, rezultatelor si situatiilor financiare in conformitate cu prevederile legale si cele ale Standardelor Internationale de Contabilitate.

Sistemele de contabilitate, control financiar si audit intern al unei entitati patrimoniale nu sunt apreciate izolat. Fluxul informational prin care auditorul intern realizeaza aprecierea controlului financiar al unei entitati patrimoniale, ce utilizeaza Standardele Internationale de Contabilitate .

Deasemene auditul inter analizeaza controlului financiar intern.

Sistemul de control financiar cuprinde urmatoarele elemente de baza:

- asigurarea unui plan eficient de organizare, adica o definire a raspunderilor, sarcinilor si a modului de circulatie a informatiilor;

- competenta si integritatea personalului;

- existenta unei documentatii cu privire la producerea si arhivarea informatiilor.

Pentru verificarea exactitatii informatiilor furnizate de unitate precum si a calitatii lucrarilor executate, este necesara realizarea unui control financiar la fiecare nivel.

Sistemul de control financiar cuprinde urmatoarele elemente de baza:

- asigurarea unui plan eficient de organizare, adica o definire a raspunderilor, sarcinilor si a modului de circulatie a informatiilor;

- competenta si integritatea personalului;

- existenta unei documentatii cu privire la producerea si arhivarea informatiilor.

In acceptiunea specialistilor, controlul financiar are anumite obiective comune cu cele ale auditului intern, care, se refera in special la:

- protejarea integritatii bunurilor si a resurselor patrimoniale;

- prevenirea erorilor si a fraudelor;

- utilizarea judicioasa si economica a elementelor patrimoniale;

- asigurarea inregistrarii corecte in contabilitate a tuturor operatiilor;

- organizare mai buna a activitatilor;

- evaluarea rezultatelor si a eficientei obtinerii lor;

- recuperarea abaterilor si corectarea erorilor.

In opinia mea, specifice controlului financiar sunt masurile intreprinse la nivelul unitatilor patrimoniale cu privire la structurile organizatorice, metodele si procedurile instituite in scopul:

a) realizarii atributiilor la un nivel calitativ corespunzator si indeplinirii cu regularitate, in mod economic, eficace si eficient, a politicilor adoptate;

b) respectarii legalitatii si a dispozitiilor conducerii;

c) protejarii activelor si resurselor;

d) efectuarii si mentinerii de inregistrari contabile complete si corecte;

e) furnizarea la timp a unor informatii complete si corecte pentru fundamentarea deciziilor conducerii.

Controlul financiar este un control dependent de conducerea institutiei si se exercita de catre personalul acestuia cu atributii pe treptele ierarhice prevazute de lege si concretizate prin regulamentele interne de organizare si functionare, iar auditul financiar presupune o independenta a auditorului fata de conducerea institutiei.

Auditului intern ii este utila existenta unui sistem de control financiar intern, deoarece, reduce lucrarile de rutina si verificarile mecanice asupra exactitatii rezultatelor contabile.

De fapt, controlul financiar si auditul financiar sunt doua notiuni distincte, care se completeaza reciproc, dar care se deosebesc prin modalitatea de exercitiu.

Controlul financiar se organizeaza de sus in jos (pe verticala), de regula in sistem piramidal, intreg aparatul de control avand ca tinta finala verificarea tuturor activitatilor din unitatea patrimoniala.

Auditul intern reprezinta totalitatea metodelor aplicate pentru indeplinirea obiectivelor definite de managementul unitatilor patrimoniale, desfasurate de catre structuri specializate, care pe baza unui plan si unei metodologii proprii, dar in conformitate cu prevederile legale, este destinata sa realizeze un diagnostic general al entitatii sub aspect tehnic, managerial si financiar contabil.

Din aceste considerente putem concluziona ca auditorii , prin stilul de munca adoptat au o gandire mult mai analitica si de perspectiva fata de angajatii care se ocupa de controlul financiar.

Controlul financiar, ca o forma de cunoastere a realitatii patrimoniale

intr-o economie de piata, are in vedere trei pozitii de interese economico financiare:

- interesele agentilor economici pentru obtinerea unui profit real;

- interesele tertilor pentru veridicitatea actelor intocmite de agentii economici si realitatea informatiilor primite de la acestia;

- interesele statului bazate pe raportarea si impozitarea reala a rezultatelor activitatii agentilor economici.

Prin urmare, conducerea entitatilor patrimoniale nu urmareste doar depistarea si corectarea deficientelor, ci si colectarea de informatii oportune si reale ce ii pot fi oferite doar cu ajutorul activitatilor de audit intern, care sa-i asigure baza informationala pentru un management de calitate, eficient si previzional. Cunoasterea asigurata prin activitatea de audit se bazeaza pe analiza riguroasa a realitatii in vederea sesizarii si remedierii eventualelor deficiente.

De asemenea, o parte importanta a activitatii de audit este aceea de identificare a obiectivelor conducerii, de exemplu:

- furnizorii de stocuri, consumabile, active imobilizate, pe ce criterii sunt alesi de catre conducerea unitatii? Pe criteriile pretului minim, distantei optime, eficienta, firma sau calitate.

- clientii pe ce criterii sunt alesi de catre conducerea unitatii? Pe criterii de fidelitate, angajare de lucrari mari, achitarea oneroasa si rapida a lucrarilor, sau pentru asigurarea rulajelor in orice conditii.

In opinia mea, practica de audit a dovedit necesitatea obiectiva a realizarii si a unui control intern eficient, care are drept scop:

. imbunatatirea disciplinei si a muncii in toate sferele de activitate;

. instaurarea unui climat de ordine si colaborare in cadrul tuturor compartimentelor unitatii;

. gestionarea judicioasa a bunurilor materiale si banesti;

. respectarea si aplicarea ferma si intransigenta a legislatiei nationale;

. organizarea si conducerea stiintifica a intregii activitati sociale si economice, respectandu-se programele de dezvoltare;

. buna desfasurare a procesului de transformare a deciziei in actiune si actiunii in rezultate cat mai eficiente.

Odata cu realizarea obiectivelor propuse, conducerea institutiei evalueaza posibilele esecuri si probleme, care se rasfrang asupra tuturor sferelor de activitate ale acesteia.

Ca sa se poata realiza aceste deziderate, managementul identifica riscurile, prin

implementarea unor masuri preventive de detectare, diminuare si chiar eliminare a riscurilor. Pentru aceasta, la nivel managerial, sunt luate masuri de planificare si stabilire a unor sisteme de control financiar, respectiv audit.

Aceste sisteme, pentru a fi eficiente cuprind urmatoarele aspecte:

- siguranta si integritatea informatiilor;

- aderarea la politici, proceduri si regulamente proprii;

- pastrarea in siguranta a activelor fizice;

- utilizarea eficienta a resurselor;

- realizarea obiectivelor si scopurilor stabilite cu riscuri minime.

Consider ca principalele diferente intre controlul financiar si auditul intern sunt:

- controlul financiar este efectuat de un angajat , pe cand auditul este efectuat de o persoana specializata;

- majoritatea controalelor financiare tind sa devina unele de rutina, care nu mai sunt efectuate cu atentia cu care se urmareste existenta evenimentelor neobisnuite, pe cand auditul intern urmareste in permanenta derularea evenimentelor cu scepticism

profesional

- controlul financiar este un control de tip concomitent sau operativ curent, pe cand auditul intern este o activitate periodica, planificata si aprobata anticipat

- daca in cazul controlului financiar exista posibilitatea sustragerii de la efectuarea controlului prin "mica intelegere" cu controlorul, in cazul auditului nu exista aceasta "posibilitate", aceasta insemnand ca este o activitate mai riguroasa decat cea de

control financiar;

- o persoana ce realizeaza controlul financiar poate sa abuzeze de pozitia pe care o are in unitate (de ex. un revizor contabil sau un director economic) in schimb un auditor nu are aceasta "posibilitate" si nici nu ar face vreun compromis de acest gen;

- in cazul controlului financiar pot apare erori umane cauzate de neglijenta, neatentie sau pregatire necorespunzatoare, dar in cazul auditului asemenea situatii sunt excluse;

- controlul financiar este un mijloc pentru auditul financiar extern si un obiectiv pentru auditul financiar intern;

- intrucat controlul financiar face parte din obiectivele auditului financiar, se deduce ca acesta este un "control al controalelor";

- in cazul aplicarii Standardelor Internationale de Contabilitate, controlul financiar nu are nici o tangenta cu ele, pe cand auditorul analizeaza cu atentie toata cazuistica utilizarii acestora, daca au fost corect intelese si aplicate in practica.

Intre auditul intern si inspectie confuziile se amplifica, avand in vedere, pe de o parte, ca distinctiile sunt mai subtile si, pe de alta parte, faptul ca auditorul intern si inspectorul sunt salariatii organizatiei.

Confuziile realizate se accentueaza atat din cauza folosirii gresite a vocabularului, de exmplu auditori - inspectori, inspectii de audit, cat si atunci cand activitatea practic a acestora nu se respecta, adica auditorii interni efectueaza si inspectii sau numai activitate de control, sau inspectorii realizeaza si activitati de audit intern.

In tabelul de mai jos prezentam o paralela intre inspectie si audit intern:

Inspectorul verifica persoanele, nu functiile, el verifica toate activitatile persoanei respective, pe cand auditorul selecteaza obiectivele in functie de riscuri.