Capitalismul si politicile economice: Ludwig von Mises

Ludwig von Mises (29 septembrie 1881-10 octombrie 1973),economist si filozof politic austriac-american,fiu al unei familii evreiești din Galiția(Ucraina) este reprezentatul cel mai de seama al Școlii austriece de Drept și Economie. In opera lui Mises liberalismul iși gasește o fundamentare a carei coerența și rigoare intelectuala sunt greu de egalat. Pentru ganditorul austriac, ordinea proprietații private este conceptul ce subsumeaza perfect filozofia politica liberala. In opinia sa, toate celelalte realizari teoretice majore ale liberalismului - pledoaria pentru libertate, toleranța, pace -pot fi ințelese drept consecințe firești ale dreptului la proprietate privata.

Cartea "Politici economice.Ganduri pentru cei de azi și cei de maine." conține cele șase prelegeri susținute de Mises la Buenos Aires in 1958 și publicate postum in limba engleza, in anul 1979, sub titlul "Economic Policy.Thoughts for today and Tomorrow.". Cartea este importanta pentru ca trateaza simplu chestiuni ce sunt esențiale pentru conviețuirea oamenilor in societate, structurate in șase capitole, corespunzand celor șase prelegeri:"Capitalismul" , "Socialismul","Intervenționalismul", "Inflația", "Investițiila straine","Politici și idei".

CAPITOLUL I : Capitalismul

Prima conferința susținuta de Mises și prezentata in capitolul I, a fost despre capitalism.

Acest capitol debuteaza cu o explicație a diferenței dintre termenul figurativ "rege" atribuit diverșilor intreprinzatori și ceea ce reprezinta, de fapt, in cadrul pieței acești intreprinzatori. Astfel, spre exemplu, "un rege al ciocolatei" nu domnește independent de piața și de clienții sai, acesta depinzand intru totul de clienții pe care ii servește, fiind in permanența atent la nevoile acestora.

Totodata se vorbește de perioada de dinaintea capitalismului, mai exact cu doua sute de ani in urma. In aceasta perioada oamenii din clasele inferioare se ocupau exclusiv cu lucrul pamantului și traiau in condiții mult inferioare celor din capitalism, iar industriile produceau numai pentru consumul claselor inalte.

Inceputurile capitalismului modern sunt legate de doua probleme existente in aceea perioada: creșterea numarului populației din zona rurala, considerata a fi "o amenințare la adresa ordinii sociale existente " și lipsa materiilor prime. Astfel, guvernanții erau obligați sa ii trimita in ateliere de binefacere, fie in aziluri pentru saraci.

In timpul acestei situații ingrijoratoare a aparut capitalismul, cand o parte din acești oameni saraci au inceput sa deschida mici ateliere care produceau exclusiv pentru producția de masa, la prețuri relativ scazute. Acum se face și diferența intre principiile capitaliste de producție și cele feudale, deoarece se observa faptul ca in capitalism muncitorii sunt și consumatori, aceste roluri nemaifiind imparțite in clase sociale ca in feudalism.

In perioada capitalista companiile feroviare considerau ca dețin monopolul și nu acceptau ideea de a avea competitori. Parerea autorului este contrara acestui gen de gandire și considera ca puterea companiilor feroviare depindea de capacitatea lor de a servi consumatorii mai bine decat orice alt mijloc de transport, excluzand imitația sau copierea. Un exemplu foarte bun sunt mijloacele de transport care s-au inventat in SUA și care au fost un puternic rival al transportului feroviar.

Din punctul de vedere al autorului capitalismul este raspunzator pentru faptul ca noi traim și ne bucuram de un nivel de trai mult mai dezvoltat. In ciuda tuturor beneficiilor capitalismului, acesta din urma a fost atacat și criticat de catre aristocrați și posesorii de pamant, deoarece aceștia erau nevoiți sa plateasca salarii mult mai mari angajaților. Mult timp și istoricii au falsificat realitatea afirmand ca fabricile angajau femei și copii in ciuda faptului ca aceștia ar fi trait in condiții satisfacatoare. In realitate ei traiau in condiții deplorabile, fabricile oferindu-le astfel hrana necesara. De aceea este clar ca situația oamenilor din trecut era mult mai dificila, afacerile capitaliste aducand aceste condiții intr-un stadiu din ce in ce mai dezvoltat.

O imbunatațire a condițiilor de trai a putut fi observata dupa Revoluția Industriala, cand numarul populației Angliei s-a dublat. Tot in aceasta perioada au inceput sa se realizeze și schimburi de produse intre țari, evitandu-se astfel foametea in Anglia, deoarece exporturile realizate constituiau plata pentru hrana importata.

Dupa dezvoltarea capitalismului din Anglia, in Europa continentala, oamenii instariți din mediul rural reacționeaza impotriva acestui sistem de producție, deoarece aceștia iși pierd o mulțime de lucratori in beneficiul industriilor capitaliste care ofereau salarii mai bune.

Astazi, in țarile capitaliste, ratele salariale nu sunt stabilite de o clasa diferita de cea a persoanelor salariate, iar diferențele privind nivelul de trai dintre doua clase sociale sunt mult mai reduse fața de perioada feudalismului.

Termenul de "capitalism" a fost dat tocmai de unul din dușmanii acestuia, Karl Marx, care considera capitalismul cel mai rau din toate sistemele, menit sa ii "inavuțeasca pe cei bogați ți sa ii saraceasca pe cei saraci" și care a elaborat o teza despre sosirea socialismului.

Marxiștii iși susțineau teoria legata de creșterea salariilor care ar determina o sporire a numarului de muncitori. Dar aceasta teza a lui Marx, impartașita de mai mulți socialiști ,se folosește de imaginea muncitorului la fel ca cea utilizata de biologi pentru a studia viața animalelor.

Autorul respinge ideea marxiștilor care aseamana oamenii cu niște animale, acesta considerand ca oamenii au aspirații, dorințe, "altele decat hrana și reproducerea speciei".

Astfel, Mises susține ca o creștere a salariilor nu influențeaza doar creșterea populației, ci și o redresare a nivelului mediu de trai, acesta depinzand de capitalul real investit. De aceea exista diferențe intre condițiile existente in SUA și cele din India. In India au fost adoptate metode de inlaturare a bolilor contagioase, determinand creșterea populației, dar și creșterea saraciei.

Capitalismul este strans legat de capitalul investit, prosperitatea unei țari fiind proporționate cu capitalul investit pe individ și provenind din adoptarea politicilor economice "sanatoase".

CAPITOLUL II: Socialismul

Socialismul pune in evidența conceptul de libertate economica reprezentata de economia de piața, de sistemul in care cooperarea indivizilor in cadrul diviziunii sociale a muncii e realizata prin intermediul pieței.

Libertatea economica este acea libertate care, intr-o economie de piața, ii permite cetațeanului sa iși aleaga singur cariera, sa decida singur ce produse sa consume, in concluzie sa-și organizeze singur viața. In contrast, in regim socialist cariera este stabilita prin decret guvernamental, existand o singura autoritate economica, și ea are dreptul sa controleze toate deciziile referitoare la producție.

Insa cea mai importanta diferența care apare intre cele doua regimuri este proprietatea privata: in Capitalism aceasta forma de proprietate este majoritara și are un deosebit rol in dezvoltarea pieței, pe cand in Socialism nu exista proprietate privata, ci numai proprietate de stat.

In sistemul socialist nu exista piața, deoarece socialiștii considera ca "toate relele lumii acesteia provin din experiența pieței și a prețurilor pieței" și doresc abolirea acesteia. Libertatea in regimul economic de piața exista atunci cand fiecare ii deservește pe concetațenii sai și este in schimb deservit de aceștia. Insa in cazul socialismului, libertatea individuala este anulata, consumatorul nu mai are rol de decizie și toți indivizii trebuie sa se supuna ordinii conducerii statului. Mises spune ca:"Libertatea inseamna intr-adevar libertatea de a greși". Adica un individ trebuie lasat sa faca propriile alegeri,nu forțat așa cum se intampla in cazul socialismului, unde acesta este anulat și transformat in sclav care intreprinde doar acțiunile dictate de superior.

Lucrare: scrisoare de intentie si cresterea vanzarilor Lucrare: Notiunea de calitate

Astfel, in socialism totul are loc cu ajutorul intelepciunii, a talentului și a inzestrarilor care alcatuiesc suprema autoritate. Dar autorul pune in evidența faptul ca fiecare om este experimentat intr-un anumit domeniu, fiecare poate acumula o anumita cantitate de informații. De aceea oamenii sunt diferiți, existand persoane mai experimentate intr-un domeniu și mai puțin in altul. Fiecare are libertatea de a gandi și de a experimenta anumite idei, concepții intr-un anumit mod.

Pe de alta parte, in regimul marxiștilor suprema instanța guvernamentala trebuie convinsa de valoarea ideilor, acestea fiind adoptate dupa un anumit proces de dezvoltare.

Daca ar fi sa alegem intre socialism și capitalism ca sisteme economice problema este diferita. Socialiștii nu au banuit ca industria și operațiile intreprinderilor se bazeaza pe calcule precise. Astfel, intregul sistem al pieței este ținut in funcțiune de faptul ca exista o diviziune a muncii, calculate de diverși afaceriști.

Daca piața s-ar aboli, ceea ce socialiști ar fi dispuși sa faca, toate calculele inginerilor și tehnologilor ar fi facute in zadar. Ce doreau socialiștii era o economie fara piața și prețuri ceea ce este imposibil, descoperind și ei, in final, acest lucru.

CAPITOLUL III:Intervenționismul

In cel de-al treilea capitol autorul aduce in discuție intervenționismul,adica implicarea guvernului in piața economica,nelimitandu-și activitatea la prezervarea ordinei

Guvernul trebuie sa participe nu numai la protejarea pieței,ci sa intervina in formarea preturilor, a salariilor, a dobanzilor si a profiturilor.Acesta tine sa intervina pentru a-i forta pe oamenii de afaceri sa-si desfasoare afacerile intr-o maniera diferita de cea pe care ar fi ales-o daca ar fi trebuit sa asculte numai de consumatori. Guvernul tine sa-si aroge puterea sau, cel putin, parte din puterea care intr-o economie libera de piata apartine consumatorilor.

Autorul amintește doua exemple istorice faimoase care ilustreaza esecul politicilor de control al preturilor,deoarece guvernul recurge la controlul prețurilor numai dupa ce populația incepe sa se planga de creșterea prețurilor.Totodata se amintește socialismul intrucat guvernul determina in cele din urma tot ce tine de sistemul economic.

Doua dintre țarile care au cunoscut inflația in primul razboi mondial au fost Germania si Anglia.Prețurile au crescut iar cele doua guverne au impus controlul prețurilor,de la lapte si oua la intreaga piața economica.Astfel, cu cat avansau mai mult, cu atat mai mare era inflatia generata.Dupa trei ani de razboi au elaborat un plan pe care l-au denumit Planul Hinderburg.Acesta urmarea ca, guvernul sa controleze intreg sistemul economic german "preturi, salarii, profituri, totul." In timp ce Germania trecea prin aceasta situație,in timpul celui de-al doilea razboi mondial,Marea Britanie avea același comportament ca cel al Germaniei.Guvernul britanic a pornit de la controlarea catorva prețuri pana la controlarea intrgului sistem economic,un fel de socialism.Astfel diferența dintre cele doua sisteme economice era nesesizabila,guvernul fiinc cel care ordona.

Un alt exemplun dat de Mises este controlul chiriilor.Daca guvernul controleaza chiriile,persoanele care vroiau sa se mute din apartamente mai mari in unele mai mici,din motive familiale,nu o mai faceau.La Viena,și chiar in Statele Unite, venitul proprietarilor unui apartament mediu nu depasea, datorita reglementarilor, pretul a doua calatorii cu mijloacele de transport in comun, aflate in proprietate publica.Astfel,nimic nu ii determina pe oameni sa se mute,iar cu cat guvernul se implica mai mult in piața economic cu atat mai mult era atras spre socialism.

Mises concluzioneaza cel de-al treilea capitol cu faptul ca implicarea guvernului in probleme economice duce la situații neplacute și adeseori haotice.

CAPITOLUL IV: Inflația

In capitolul al patrulea autorul ne pune in evidența consecințele inflației, ceea ce ar trebui sa facem pentru a diminua aceasta problema cu care se confrunta majoritatea țarilor.

Atunci cand un guvern sporește cantitatea banilor de hartie, poate apare inflația adica o tendința de scadere a puterii de cumparare a banilor și de creștere a prețurilor.

In continuare Mises spune ca din punctul de vedere al guvernelor nu exista nici o alta rezolvare a problemelor financiare decat prin punerea de taxe și impozite sau prin imprumutare. Dar autorul le aduce la cunoștința ca guvernele sunt incredințate,ca exista o alta metoda de rezolvare,"pur și simplu tiparindu-i".

O  explicație a existenței inflației este aceea ca ea nu este consecința modului cum sunt cheltuiți banii guvernamentali,ci a situației cum iși obține acești bani.

Daca guvernul ar folosi banii stranși din taxe pentru a face noi angajari sau pentru a cre te salariile celor deja angajați, atunci oamenii ale caror salarii s-au marit vor putea sa-și satisfaca mai multe nevoi, adica sa cumpere mai mult. In consecința, daca guvernul o sa mareasca salariile pe seama taxelor impuse,contribuabilii vor cheltui mai puțin, pe cand angajații vor cheltui mai mult. Dar daca guvernul nu impune taxe in acest scop, folosind banii tipariți, inseamna ca o parte din oameni vor avea aceeași cantitate de bani pe cand ceilalți vor dispune de mai mulți, ajungandu-se astfel la o competiție intre aceste doua tabere. Cum masa monetara a crescut, producția a ramas constanta și exista persoane care pot cumpara mai mult atunci cererea pentru aceeași cantitate de producție crește și din acestea ne va rezulta o creștere a prețurilor.

In urma inflației unele persoane pot avea de caștigat.Autorul susține acest lucru pentru ca este posibil ca din creșterea veniturilor acelor beneficiari care au "capatat bani nou-veniți"dinaintea inflației, sa profite de ei in timpul acesteia, achiziționand anumite bunuri la prețurile corespunzatoare fostei configurații a raportului de schimb intre bani și alte marfuri.

Autorul critica guvernul care este singurul vinovat de apariția inflației. Dar exista un lucru singur referitor la inflație, acela fiindca mai devreme sau mai tarziu aceasta trebuie sa inceteze. Acest lucru poate avea loc atunci cand omenii realizeaza ca guvernul nu va face nimic pentru a inceta inflația și aceștia incep sa cumpere bunuri la orice preț, provocand creșteri dramatice ale prețurilor intr-un final ajungandu-se ca sistemul monetar sa se prabușeasca.

In continuare autorul incearca sa ne simplifice oarecum aceaste probleme, spunandu-ne ca o creștere a cantitați de bani dintr-o economie aduce dupa sine scaderea puterii de cumparare a unitații monetare. El incearca sa ne raspunda la unele intrebari pe care ni le-am pune oricare dintre noi. Una din ele ar fi aceea ca de ce oamenii ințeleg acest lucru deși este atat de rea și de ce ea a devenit aproape un mod de viața. Autorul ne aduce la cunoștința și situația dezolanta din SUA unde se vorbește de o rezolvare urgenta a acestei situații. Dar el ne mai spune ca doar "se vorbește, nu se acționeaza".

Mises ne explica și un termen deosebit de folosit in limbajul economiștilor: "utilizarea deplina a forței de munca". Din punctul de vedere al autorului acest concepție de o piața nemanipulata de sindicate și de guvern, adica la o creștere a cererii de locuri de munca, rata salariilor va tinde sa creasca, iar atunci cand este nevoie de angajați mai puțini, rata salariilor va tinde sa scada. Singura metoda de a avea loc acest lucru este aceea de menținere a unei piețe neobstrucționate a mainii de lucru.

In finalul capitolului, Mises spune un lucru foarte important și acela este "ca inflația nu cade din ceruri, ea nu este o calamitate naturala sau o boala care sa raspandește ca ciuma". Inflația este de fapt o "masura politica" deliberata, realizata de persoane ce recurg la inflație deoarece considera ca este o alternativa mai puțin rea decat șomajul. Dar adevarul ar fi ca pe termen scurt inflația nu vindeca șomajul.

CAPITOLUL V: Investițiile straine

De la inceputul capitolului autorul pune in evidența ceea ce oamenii gandesc despre diferența dintre nivele de trai din diferitele țari. Astazi, toți oamenii care nu au atins nivelul mediu de trai din Statele Unite cred ca ceva este in neregula cu propria lor situație economica. Dar in realitate in țarile mai puțin dezvoltante sau in curs de dezvoltare nivelul de trai este relativ scazut datorita caștigului mediu pentru același gen de munca care este mai scazut in aceste țari fața de alte țari din Europa Occidentala, Canada, Japonia și Statele Unite.Aceste diferențe nu se datoreaza inferioritații muncitorilor,ci condițiilor.

Totodata,diferențele intre țarile dezvoltate și cele in curs de dezvoltare constau și in tehnicile si utilajele modern folosite.Cu cat timpul de productivitate scade,cu atat productivitatea crește și odata cu aceastea salariile.

Autorul amintește și de dezvoltarea investițiilor straine ce a avut loc in cursul secolului al nouasprezecelea.Investițiile de capital au inceput sa joace un rol important in afacerile din intreaga lume:mai intai s-a investit in acele țari europene care din punctul de vedere al Marii Britanii nu au cunoscut o dezvoltare spectaculoasa,iar apoi,in toata lumea. Anumite tari au aratat o anumita ostilitate fata de capitalul strain, dar cea mai mare parte a lor au realizat ca pot obtine un enorm avantaj din aceste investitii straine.Astfel,Mises considera ca ridicarea nivelului de trai pretutindeni este un lucru benefic tuturor,dar nu și modalitatea prin care se face acest lucru.

Capitolul VI:Politici și idei

In ultimul capitol Mises vorbește despre sistemul politic și economic din secolele XVIII-XX si depre importanta ideilor in lumea politica și economica.

In secolele XIX-XX lumea a cunoscut o imbunatațire a condițiilor economice,ceea ce a dus la un nivel de trai mai ridicat.Dar totodata speranțele filozofilor din secolul al XVIII-lea de a nu mai fi razboaie și ca revoluțiile nu vor mai fi necesare au fost deșarte.

Oamenii de stat,filozofii si avocații din secolul al XVIII-lea și inceputul secolului al XIX-lea au dezvoltat fundamentele unui nou sistem politic care considera ca toți cetațenii cinstiți ar trebui sa se dedice bunastarii intregii țari.,fiind filozofia sociala si economica care a inlocuit interventionismul.Liderii morali și politici erau convinși pe deplin ca o natiune libera nu urmareste cotropirea. Diferentele de opinie ale partidelor erau considerate un lucru natural,deoarece era absolut normal ca lumea sa aiba pareri diferite.

Mesis ii amintește de asemenea pe Adam Smith, David Ricardo și Bastiat,economiști clasici ale caror idei au dus la marile realizari ale capitalismului.Ideile reprezinta un element crucial intrucat "Tot ce se intampla in zilele noastre in sfera sociala este rezultatul unor idei".Lumea supraviețuiește datorita ideilor marețe,iar cele mai puțin bune vor fi intotdeauna substituite de altele mai bune,venite din partea viitoarelor generații.

Concluzii personale

In concluzie, am ales acesta carte pentru ca este una dintre acelea in care sunt prezentate si analizate amanunțit diferite probleme din economie, cum ar fi: capitalismul, socialismul, intervenționalismul, inflația și investițiile straine. M-a ajutat sa ințeleg multe lucruri in ceea ce privește socialismul și capitalismul și diferențele dintre ele, dar și de unde provin anumite greșeli din economia unei firme, țari.Am invațat ce este libertatea economica,ca fiecare persoana trebuie sa ia deciziile prielnice acestuia,ca orice țara are o anumita valoare și ca dezvoltarea acestora nu se datoreaza incapacitații oamenilor de a munci,ci societații din care fac parte oamenii.