Bilantul contabil - document de baza al analizei echilibrului financiar

Bilantul contabil - document de baza al analizei echilibrului financiar

Contabilitatea este singura forma a evidentei economice care reflecta intreaga activitate economica a unitatilor patrimoniale. Ea realizeaza acest lucru, nu ca un scop in sine, ci pentru a asigura informatiile necesare fundamentarii deciziilor de conducere economica, pentru a asigura gestiunea patrimoniala si pentru a se cunoaste rezultatele activitatii economice.

Multa vreme, secole in sir, informatia contabila a deservit cu succes aceste teluri, s-a impus ca fiind necesara, a fost folosita si de comercianti si de bancheri si de administratia localitatilor.

Pe o anumita treapta a dezvoltarii economico-sociale, activitatea economica s-a amplificat in mod deosebit si, corespunzator, s-a amplificat informatia contabila. Au aparut mari intreprinderi industriale, s-a dezvoltat transportul maritim apoi cel feroviar, au aparut ramuri noi folosind unele cercetari stiintifice in domeniul fizicii si al chimiei etc.

Cresterea cantitatii si diversitatii informatiei contabile, legata de progresul economic mondial, a ingreunat folosirea ei in conducerea activitatilor economice. Informatia contabila, acum numeroasa si diversificata, nu putea fi folosita cu usurinta de conducatori. In aceste conditii s-a simtit nevoia unor masuri de sistematizare si generalizare a informatiei contabile, aceasta ducand la usurarea folosirii ei. Asa se face ca, din necesitati practice, dar si prin contributia a numerosi reprezentanti ai gandirii contabile, contabilitatea si-a creat o serie de posibilitati de sistematizare si generalizare a informatiei sale, dintre care cea mai importanta lucrare a primit numele de bilant.

Asadar, bilantul reprezinta un instrument contabil despre care se vorbeste din cele mai vechi timpuri, ca situatie finala a unei activitati desfasurate.

Aristotel, in lucrarea ''Politica'' vorbeste despre bilantul preventiv, respectiv despre bugetul de venituri si cheltuieli, iar autorul italian Branbilla vorbeste despre bilantul cetatii Treviza din 1341. Alti autori mentioneaza incheierea, in anul 1368, a unui bilant al cetatii Roma, iar mai tarziu al orasului Milano[1].

Principiul dublei reprezentari a patrimoniului inseamna ca in bilant se afla inscris patrimoniul dar privit din doua puncte de vedere. Pe de o parte este privit din punct de vedere al formei sale concrete si astfel patrimoniul imbraca forma de active imobilizate si active circulante. Pe de alta parte, acelasi patrimoniu este privit in bilant din punct de vedere al provenientei si astfel privit, patrimoniu imbraca forma de surse patimoniale.

Cu timpul, cele doua parti ale bilantului au capatat si denumiri proprii, caracteristice. Astfel, partea stanga a bilantului poarta denumirea de activ. In aceasta parte se reflecta patrimoniul unitatii din punct de vedere al formei sale concrete, respectiv in activ se gasesc activele imobilizate si activele circulante. Denumirea de activ, data partii din stanga bilantului nu este intamplatoare, ci este data de o principala caracteristica ce o au componentele sale, respectiv ele sunt deosebit de active, in sensul ca se afla intr-o continua miscare dintr-o stare fizica de existenta in alta. Astfel, de exemplu, activele banesti se consuma cumparand materie prima, acestea se consuma devenind produse finite si ele se vand transformandu-se din nou in bani.

Partea dreapta a bilantului, a fost denumita pasiv, unde se gaseste tot patrimoniul, dar privit din punct de vedere al provenientei, deci in pasiv se gasesc sursele patrimoniale.

Denumirea de pasiv data partii din dreapta bilantului, nici ea nu este intamplatoare, ci provine de la o caracteristica principala ce o au componentele sale, si anume tendinta lor relativ statica. Si ele se modifica in timp, dar mult mai lent decat se petrec faptele in activ.

In activitatea practica, de cativa ani, bilantul nu mai are din punct de vedere grafic, forma asemanatoare unei balante cu doua laturi, ci are forma de tabel in care cele doua parti se succed. Aceasta insa nu schimba cu nimic esenta fenomenului. O forma grafica a bilantului este prezentata in tabelul 1.1..

Lucrare: Motivatia si satisfctia in munca -premisele reusitei si succesului profesional Lucrare: Procesul asigurarea calitatii - tratarea produsului neconform

Tabelul 1.1.

B I L A N T U L

incheiat la data de

ACTIV PASIV

Abordarile contemporane privind bilantul contabil au in vedere conceptul de patrimoniu privit sub aspect juridic, economic si economico-juridic.

Aceasta din urma acceptie a patrimoniului ( economico-juridica ) il defineste ca ansamblul bunurilor ( corporale si necorporale ) al drepturilor si obligatiilor ce caracterizeaza situatia unei entitati patrimoniale la un moment dat.     

Bilantul cuprinde evaluate elementele patrimoniale, respectiv posturile bilantiere in doua momente. La incheierea exercitiului financiar precedent si la incheierea exercitiului financiar pentru care s-a intocmit. Plecand de la conceptul de patrimoniu, bilantul poate fi analizat din mai multe unghiuri.

Astfel conceput, bilantul are in primul rand o importanta economica in sensul ca fiecare post bilantier contine informatii despre un element patrimonial de care agentul economic are nevoie pentru a-si desfasura activitatea in bune conditii. Orice activ imobilizat sau circulant, orice sursa, orice proces economic, fie ca are forma de cheltuieli sau forma de venituri, satisfac anumite necesitati economice ale unitatii patrimoniale, creeaza conditiile necesare pentru ca agentul economic sa participe la activitati din sfera productiei si cea a circulatiei.

Din punct de vedere economic, bilantul dezvaluie capitalurile titularului de patrimoniu. Capitalurile sunt prezentate atat sub aspectul originii lor, sub forma resurselor ( aporturi de capital, rezerve, datorii, beneficii etc. ), cat si al modului de utilizare ( bunuri economice, creante, pierderi etc. ). Rezultatul acestui mod de interpretare il constituie ecuatia economica a bilantului:

sau

	ACTIV = PASIV

Bilantul privit din punct de vedere economic permite sa se raspunda la sfarsitul exercitiului la intrebari de natura urmatoare: de unde vin fondurile necesare finantarii necesitatilor intreprinderii?, care a fost intrebuintarea data resurselor de care intreprinderea a dispus?.

Este de remarcat in acelasi timp si importanta juridica a bilantului corespunzator personalitatii juridice pe care unitatea patrimoniala o are. De exemplu, in activ sunt elemente patrimoniale, respectiv posturi bilantiere ce exprima relatii juridice, contractuale, cu alti agenti economici sau chiar cu persoane fizice. Postul bilantier 'Clienti', postul bilantier 'Debitori diversi' sau postul bilantier ' Decontari cu asociatii privind capitalul', sunt doar cateva exemple de posturi bilantiere cu proeminenta valoare juridica. In ceea ce priveste pasivul bilantului, toate posturile bilantiere au importanta juridica, exprimand relatii de acest fel. De exemplu, postul bilantier 'Capital social', la fel postul bilantier 'Furnizori', postul bilantier 'Personal - remuneratii datorate' sau 'Dividende de plata'. Evident ca intre importanta economica a bilantului si cea juridica exista relatii de interconditionare, in care principala este importanta economica. Aceasta inseamna ca nu poate exista importanta juridica fara importanta economica, pe cand invers este posibil ca unele posturi bilantiere cu importanta economica sa nu aiba in acelasi timp si importanta juridica.

Asadar, abordarea juridica a bilantului are ca rezultat evidentierea in activ a drepturilor de proprietate si de creanta, iar in pasiv a datoriilor intreprinderii fata de terti si datoriile acesteia fata de aportorii de capitaluri. Din punct de vedere procedural, relatia de baza ce decurge dintr-o astfel de interpretare este:       

unde:

S - situatia neta;

A - active;

D - datorii.

Situatia neta constituie valoarea datoriilor intreprinderii fata de asociati sau, altfel spus, valoarea drepturilor pe care le poseda proprietarii asupra entitatii patrimoniale. Intr-o acceptiune mai larga, situatia neta este echivalenta capitalurilor proprii.

Bilantul nu cuprinde numai situatia patrimoniala la un moment dat, ci el are si importanta de a oglindi rezultatele financiare finale prin prezenta in bilant, ca post bilantier distinct, elementul patrimonial 'Profit si pierdere'. Acest post bilantier se gaseste totdeauna in pasivul bilantului.

Deci, o alta grupa de abordari se concentreaza asupra capacitatii bilantului de a raspunde nevoilor analizei economico-financiare.

Bilantul este considerat in contabilitate ca "o stare pe loc". El se intocmeste pe baza celorlalte informatii contabile. In aceste conditii, pentru ca un bilant sa fie calitativ superior, trebuie ca insasi contabilitatea sa fie organizata si realizata la un nivel superior. In conformitate cu legislatia financiar-contabila, toate unitatile patrimoniale, inclusiv institutiile, trebuie sa intocmeasca bilant si sa-l prezinte la termen, catre Directia Generala Judeteana a Finantelor Publice.

Pe baza celor prezentate despre bilant, se pot trage urmatoarele concluzii:

a - bilantul este un tablou ce reflecta in expresie valorica si intr-o forma sistematizata, situatia patrimoniului agentilor economici, la un moment dat, precum si rezultatele financiare finale obtinute de acestia;

b - sistematizarea informatiei contabile in bilant se face in trepte si duce la obtinerea unor indici si indicatori din ce in ce mai sintetici, cu valoare sporita pentru fundamentarea deciziilor de conducere economica;

c - intre activul si pasivul bilantului, trebuie sa existe o deplina egalitate, numita egalitate bilantiera. Aceasta deoarece la baza intocmirii bilantului sta principiul dublei reprezentari a patrimoniului ceea ce face ca orice post bilantier din activ sa aiba o sursa de provenienta in pasiv, dupa cum oricarei surse prezente in pasivul bilantului sa-i corespunda un activ patrimonial, prezent in partea stanga a bilantului.