Aspecte teoretice cu privire la continutul analizei economico-financiare

ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARA

Analiza financiara a societatilor comerciale este o componenta indispensabila a managementului financiar, care castiga tot mai mult teren in practica economica. Este tot mai evident faptul ca analiza financiara a activitatii agentilor economici reprezinta o prioritate fundamentala pentru succesul in afaceri al oricarui intreprinzator.

Analiza economica este o componenta a analizei fenomenelor si proceselor ce se desfasoara in natura si societate, care vizeaza fenomenele ce au loc in mediul economic. Analiza economica cerceteaza activitatile sau fenomenele din punct de vedere economic, respectiv al consumului de resurse si al rezultatelor obtinute. Esentialul in analiza economica il constituie luarea in considerare a relatiilor structural-functionale si a celor cauza - efect.

Analiza financiara sustine Ioan Mihai s.a. 'consta intr-un ansamblu de instrumente si metode care permite aprecierea situatiei financiare si a performantelor unei intreprinderi'¹

Analiza financiara, este de parere Maria Niculescu s.a., 'In acceptiunea de componenta de baza a diagnosticului global strategic, este orientata spre investigarea unor aspecte complexe, convergente in ultima instanta cu obiectivele economico-financiare ale oricarui agent economic'.

Analiza financiara, apreciaza Ion Stancu ca 'este activitatea de diagnosticare a starii de performanta financiara a intreprinderii de performanta financiara a intreprinderii la incheierea exercitiului. Ea isi propune sa stabileasca punctele tari slabe ale gestiunii financiare, in vederea fundamentarii unei noi strategii de mentinere si dezvoltare intr-un mediu concurential'[1].

Analiza financiara ca si o componenta a analizei fundamentale presupune o examinare a bilantului, conturilor anuale, a pozitiei pe piata si a perspectivelor unei intreprinderi in contextul macroeconomic, a sectoarelor si ramurilor economice.

Analiza financiara a bilantului contabil serveste reflectarii echilibrului financiar scurt si lung sub doua aspecte si anume: modul cum s-a realizat si consecintele in planul solvabilitatii, lichiditatii si riscul de neplata al intreprinderii.

Profesorul Iacob Petru Pantea, este de parere ca ' analiza financiara valorifica datele bilantului contabil sub forma a trei abordari specifice, dupa cum urmeaza: analiza bilantului propriu-zis, analiza pe baza contului de profit si pierdere si analiza combinata'[1].

Analiza financiara pe baza bilantului evidentiaza modalitatile de realizare a echilibrului financiar pe termen lung si pe termen scurt.

Analiza financiara evidentiaza performanta agentului economic in termeni de rentabilitate si risc, performante cu care s-a incheiat exercitiul anterior si care va incepe altul.

Analiza financiara este un sistem complex de tratare a informatiilor economice trecute si de perspectiva a societatii comerciale, sistem bazat pe metode de cercetare stiintifica, care vizeaza in principal urmatoarele obiective:

- ameliorarea conducerii firmei pornind de la un diagnostic precis;

- constituie un element de decizie in contractarea unui imprumut;

- asigura baza informationala pentru cumpararea sau vanzarea de actiuni la bursa

- asigura stadiul starii unui concurent, client sau furnizor in planul gestiunii, al solvabilitatii sau al rentabilitatii sale.

Referat: Metoda abc (activity based costs) - fundament economic al sistemelor de management bazate pe costuri Proiect: MANAGEMENTUL RELATIEI CU CLIENTUL (Consumer Relationship Management -CRM) o strategie performanta in optimizarea raportului cerere-oferta

Analiza economico-financiara este un studiu metodic si sistematic al situatiei si evolutiei unei firme sub aspectul structurii economice, financiare si al rentabilitatii pe baza bilantului si a anexelor sale, a contului de profit si pierdere, precum si a altor informatii puse la dispozitia analistului de catre sistemul informational al firmei.

1.2 Analiza de ansamblu a situatiei financiar-patrimoniale

Analiza financiara se inscrie in problematica analizei pe baza de bilant, a contului de profit si pierdere a agentilor economici, evidentiind in acelasi timp substarile de lichiditate, solvabilitate, echilibru si faliment ale acestora.

Bilantul contabil este un tablou sintetic care evidentiaza starea de echilibru intre resurse si utilizarea acestora, intr-o perioada de timp, determinata de obicei de durata exercitiului financiar.

Activul bilantier cuprinde averea unei societati comerciale care, in functie de gradul de lichiditate, se poate descompune in urmatoarele segmente:

active lichide, formate din sume si alte valori aflate in casieria unitatii, precum si din sumele inscrise in conturile bancare

active cu lichiditate partiala, formate din stocuri, creante si titluri de valoare, care pot fi transformate in lichiditati intr-o proportie de 50-70%

active cu lichiditate redusa, formate din imobilizarile corporale, necorporale si financiare a caror lichiditate este cuprinsa intre 20-50%[2].

Activele lichide si cele cu lichiditate partiala reprezinta, din punctul de vedere al ciclului de exploatare, alocari ciclice, care se transforma succesiv pe parcursul unui ciclu de exploatare.

Activele cu lichiditate redusa sunt alocari permanente, intrucat permit recuperarea investitiei financiare pe parcursul mai multor cicluri de exploatare.

Elementele componente ale pasivului bilantier, dupa gradul lor de exigibilitate, se grupeaza in:

-pasive exigibile pe termen scurt, formate din datoriile fata de furnizori, bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale si diversi creditori

-pasive exigibile pe termen lung, formate din imprumuturile pentru investitii

-pasive, formate din capitalurile proprii si din provizioane pentru riscuri si cheltuieli.

Analiza bilantului contabil vizeaza cele doua componente ale acestuia si se realizeaza atat static, cat si in dinamica, si anume:

-analiza statica care se bazeaza pe ponderi in care fiecare post se exprima ca o marime procentuala din totalul activului sau a pasivului bilantier

-analiza in dinamica care se bazeaza pe indici in care posturile din bilant sunt exprimate sub forma de modificari procentuale fata de valoarea aceleiasi pozitii a unui an de baza considerat egal cu 100% (indici cu baza fixa) sau succesiv fata de perioada precedenta (indici cu baza in lant).