Economie
Analiza fundamentala a actiunilorAceasta latura a analizei pietei porneste de la premisa ca pretul oricarui produs este rezultatul actiunii cererii si ofertei pentru produsul respectiv si ca, la randul lor, aceste doua componente ale pietei care determina formarea pretului, sunt supuse actiunii diversilor factori de influenta. Modul in care nivelul cererii si al ofertei influenteaza evolutia pretului este cunoscut si foarte simplu de redat, insa in momentul in care trecem la urmatorul nivel ne lovim de diversitatea factorilor de influenta a acestor doua componente. Aceste corelatii pot fi detaliate in functie de gradul de evolutie intr-un sens sau altul a celor doua componente una fata de cealalta. De exemplu, daca cererea si oferta cresc, insa cererea creste mai mult decat oferta, este de asteptat ca pretul sa inregistreze o usoara crestere. Pentru fiecare astfel de factor se pot construi scenarii logice de influenta, insa problema cea mai spinoasa nu este numarul foarte mare de factori care actioneaza asupra cererii si ofertei pentru un produs sau altul, ci faptul ca unii dintre ei sunt foarte greu de cuantificat, iar actiunea lor nu este una constanta. In orice moment, din multimea factorilor de influenta unii sunt dominanti, determinand intr-o proportie covarsitoare miscarea pretului intr-o directie sau alta, in timp ce altii au o influenta minora si pot fi chiar eliminati din calcul in unele cazuri. In alte situatii, aceiasi factori care au fost dominanti pot deveni secundari, rolul dominant fiind luat de altii. De aceea, intr-o analiza pe principii fundamentale, trebuie identificati cat mai multi factori de influenta si studiate consecintele actiunii lor asupra cererii si ofertei pentru produsul analizat. In cazul in care se omite din calcul unul din acesti factori, rezultatele analizei pot fi distorsionate, iar daca acel factor devine unul dominant sau apare un factor surpriza, consecintele devin dezastruoase in tranzactii. Analiza fundamentala presupune calculul unor indicatori care sa permita eventualilor investitori cunoasterea valorii de piata a emitentului, valoare care este data pe de o parte de situatia economico-financiara proprie, iar pe de alta parte de caracteristicile pietei pe care se negociaza actiunile sale. Indicatorii ce pot fi calculati in acest sens sunt: 1. Profit pe actiune (Earning per share -EPS)
PPA - profit pe actiune; Pn - profit net (calculat dupa plata impozitului pe profit); N - numarul total de actiuni existente pe piata. 2. Dividend pe actiune (DPA)
Pnr - Profit net repartizat actionarilor Dividendul pe actiune reprezinta, pentru posesorul actiunii, venitul produs de investitia sa, deci este un flux financiar. Spre deosebire de acesta, profitul pe actiune reprezinta pentru emitent un element important al valorizarii unei actiuni. 3. Rata pret/castig (PER -Price Earning Ratio)
PER -arata cat de mult sunt dispusi sa plateasca investitorii pentru a castiga o unitate din investitia facuta. O valoare ridicata a indicatorului poate evidentia atat o actiune scumpa cat si incredere in activitatea firmei. 4. Rata de distribuire a dividendelor (d)
d - ofera informatii cu privire la dividendele oferite actionarilor; Marimea acestui indicator depinde de decizia privind distribuirea profitului, si anume: daca "d' tinde catre zero, rezulta preocuparea emitentului pentru asigurarea autofinantarii prin reinvestirea profitului; daca "d' tinde catre 100%, rezulta preocuparea pentru mentinerea interesului actionarilor de a detine actiunile societatii care distribuie dividende mari; daca "d' este egal cu 100%, societatea emitenta nu incorporeaza in rezerva nici o unitate monetara din profitul obtinut; daca "d' este mai mare decat 100%, se apeleaza la rezervele acumulate anterior, in vederea distribuirii lor ca dividende. 5. Valoarea neta a activelor pe actiuni (Net Asset Value per share - NAV) NAV = (Capital social+Rezerve)/ Numar de actiuni - arata ce ar primi un actionar daca firma ar fi lichidata si activele vandute la valoarea din bilant. 6. Randamentul curent (Current yield - Rc) Rc = Dividend pe actiune/Pretul unei actiuni*100 - arata care este procentul din pretul curent de piata al unei actiuni care se asteapta sa fie inapoiat unui actionar ca dividende in numerar in timpul anului viitor. 7. Randamentul unei actiuni - este produs atat de dividende cat si de cresterea valorii de piata a actiunii respective
C1 - cursul la revanzarea actiunii C0 / cursul la cumpararea actiunii Indicatorii prezentati nu sunt singurii care pot fi calculati vis-a-vis de evaluarea unei actiuni la un moment dat si nici nu este suficienta raportarea doar la unul dintre acestia, insa ei sunt reprezentativi pentru determinarea unei valori corecte a actiunii luate in considerare in procesul evaluarii. Analiza tehnica a actiunilor Exista specialisti care desi sunt de acord cu "versiunea fundamentala", prefera sa puna accentul pe latura tehnica a analizei. Analiza tehnica cauta sa determine intensitatea cu care se produce un eveniment. in mod normal, analiza tehnica nu face prognoze, ci doar reflecta miscarea cursului. Cursul bursier poate fi caracterizat ca un semnal care influenteaza comportamentul investitorului, care se adapteaza la conditiile pietei. Analiza tehnica se bazeaza pe urmatoarele considerente: toti factorii care influenteaza cursul sunt deja continuti prin nivelul cursurilor inregistrate; cursurile actiunilor se incadreaza in trenduri; comportamentul participantilor la piata este de cele mai multe ori irational; trecutul se repeta. Formarea cursului la bursa este caracterizata printr-un numar mare de variabile. Pentru a prognostica evolutia cursului, ar trebui sa existe informatii complete in legatura cu toate variabilele ce influenteaza comportamentul de piata. Aceasta cerinta este insa imposibil de satisfacut deoarece cunostintele despre acesti factori care influenteaza piata sunt limitate. In cadrul analizei tehnice, cursul actiunii este cel mai important element, iar toti factorii care influenteaza piata se reflecta in nivelul cursului. Miscarea cursului pe o perioada suficient de indelungata formeaza un trend. Totodata, evolutia cursului este influentata de motivatia participantilor la piata, care poate fi rationala sau irationala. De regula si mai ales in situatiile-limita, participantii la piata, ca masa, reactioneaza irational. Deci cursurile actiunilor nu reflecta numai datele fundamentale, ci si asteptarile si temerile participantilor la piata. Daca toti participantii la piata ar actiona rational, analiza tehnica nu si-ar mai avea rostul, deoarece modelele fundamentale economice ar fi capabile sa dea o prognoza corecta. Comportamentul cererii si ofertei pentru o actiune pe o anumita piata va fi marcat si in viitor in principal de asteptare. Dar deoarece asteptarile participantilor la piata sunt influentate de o multitudine de factori diferiti, nu pot fi determinate relatiile dintre faptele economice si asteptari, acesta fiind si motivul pentru care se foloseste analiza tehnica. Se considera ca istoria se repeta pe pietele financiare, si aceasta nu pentru ca ar fi aceleasi conditiile, ci pentru ca oamenii nu isi modifica comportamentul. Cine vrea sa determine evolutiile viitoare pe pietele financiare trebuie sa cerceteze trecutul. Punctul de pornire este si aici comportamentul uman, care este raspunzator pentru cumpararile si vanzarile de pe piata actiunilor. Analiza tehnica considera modurile de comportament ale oamenilor ca relativ constante. Analiza tehnica se bazeaza pe studiul istoric al cursului actiunilor, in cadrul caruia trebuie evidentiati trendul, ciclul si factorii aleatorii. Pentru a putea efectua o analiza tehnica este nevoie de trei elemente: pretul, volumul si numarul pozitiilor deschise pe o anumita piata. Aceste date sunt relativ usor de obtinut si de stocat, iar graficele pe care le construiesc tehnicienii sunt relativ simple si directe ele putand fi aplicate oricarui produs ce este tranzactionat pe o piata libera la un moment dat. Analiza tehnica se bazeaza in primul rand pe date ale cursurilor trecute si incearca sa identifice componente ale trendului, cu ajutorul carora, apoi, sa poata fi facuta o prognoza asupra evolutiilor viitoare ale cursului. Analiza tehnica moderna incearca sa identifice atat componentele trendului, cat si componentele ciclice si sa integreze sistematic volumul tranzactiilor in analiza. A face diferenta intre trend, ciclu si intamplare are o importanta hotaratoare in alegerea strategiei investitionale. La baza analizei tehnice se afla teoria lui Charles H. Dow (expusa intre anii 1900 si 1902 in numeroase articole publicate in "Wall Street Journal'), potrivit careia piata, in ansamblul ei, variaza, producand miscari ale cursului comparabile cu valurile. Potrivit teoriei lui Dow, majoritatea actiunilor cotate la bursa au un comportament similar, iar evolutia pietei poate fi caracterizata prin trei tipuri de trend: primar, secundar si tertiar. Trendul primar este considerat de catre Dow ca fiind cea mai importanta componenta a trendului, in timp ce celelalte tipuri de trend apar ca o reactie sau fluctuatie in cadrul trendului precedent. Dow considera ca trendul primar are o durata cuprinsa intre unu si mai multi ani, cel secundar dureaza de la cateva saptamani pana la un an, si cel tertiar, de la cateva zile la cateva luni. Clasificarea in trend primar, secundar si tertiar are o foarte mare importanta practica, aceasta nu numai datorita duratei si dimensiunii diferite a celor trei tipuri de trend, ci mai ales intensitatii cu care aceste trenduri isi fac punctul de intoarcere. Trendul primar, spre deosebire de trendul secundar si de cel tertiar, nu reactioneaza puternic la evolutii zilnice de curs. Pe piata bursiera, hotaratoare nu sunt variatiile pe termen scurt, ci trendurile pe termen lung. Castigurile participantilor cu succes la piata provin intotdeauna din faptul ca acestia au urmarit trendurile primare si au ignorat trendurile secundare ce se opun trendului primar. Acestea pot contribui la cresterea performantei daca sunt folosite in decizii de investire, in asa fel incat sa se obtina rezultatul corect pe termen lung. Cele mai bune conditii de sansa si risc pe pietele de actiuni exista intotdeauna atunci cand asteptarile pe termen mediu in ceea ce priveste trendul coincid cu cele pe termen lung. Conform lui Charles Dow, trendul primar ascendent poate fi impartit in trei faze: faza de acumulare. in aceasta faza sunt estompate toate "stirile proaste' referitoare la cursuri. Interesul publicului pentru actiuni este minim si numai investitorii care vad departe in timp sunt in situatia de a achizitiona actiunile in aproprierea punctului lor de minim. In aceasta faza capacitatea de reactie la vestile proaste este mica, iar cea de reactie la stirile favorabile este ridicata; faza de "make up'. Cursurile incep sa-i atraga pe investitori. Stirile din economie incep sa se imbunatateasca si interesul public fata de piata actiunilor castiga din nou teren. in aceasta faza piata abia daca reactioneaza la stiri. Vestile proaste nu mai sunt privite ca relevante pentru viitor, iar vestile bune nu fac decat sa confirme un trend care se afla deja in plina miscare. Uneori se intampla ca faza de "make up' sa se transforme, catre sfarsitul sau, intr-o dominatie irationala a unui moment in care participantii la piata nu se mai ocupa decat de tranzactii la bursa. in aceasta parte a fazei de "make up', sensibilitatea in raport cu stirile este foarte mare. Vestile bune sunt rasplatite cu o accelerare a trendului, iar cele rele sunt pedepsite cu o prabusire a cursului; faza de distribuire incepe in momentul in care piata actiunilor a ajuns la un nivel ridicat al valorii. Interesul public fata de piata actiunilor isi atinge maximul, iar stirile din economie nu ar putea sa fie mai bune. in aceasta a treia si ultima faza, investitorii care reusesc sa vada departe in timp vand actiunile achizitionate in faza de acumulare. Trendul este caracterizat prin intermediul a trei elemente tehnice: suportul si rezistenta, liniile de trend si rafturile de trend. ■ Prin suport se intelege acel curs al unei actiuni la care cererea depaseste ca volum oferta, cursul recapatand o tendinta de crestere. Rezistenta desemneaza un anumit nivel al cursului la care oferta depaseste cererea, cursul capatand din nou o tendinta de scadere. Pragurile suport si rezistenta pot fi determinate pe baza maximelor si minimelor atinse de curs in perioada precedenta. Conceptele de rezistenta si suport sunt esentiale pentru intelegerea multitudinii de tehnici si metode folosite in analiza tehnica. Suportul si rezistenta pot fi aplicate atat pentru intervale scurte si medii, cat si pentru intervale lungi de timp; ele formeaza baza pentru alegerea strategiei investitionale potrivit orizontului investitional. Corespunzator orizontului investitional, rezistenta si suportul indica, in evolutia cursului unei actiuni, cand trebuie cumparate si cand trebuie vandute actiunile. Daca cursul scade sub dreapta suport, operatorii cumpara actiuni care se afla deja in portofoliul lor. Cu cat cursul se mentine mai mult pe nivelul de suport si cu cat volumul tranzactiilor efectuate la acest nivel de curs este mai mare, cu atat mai important devine acest prag suport pentru evolutia viitoare. Daca cursurile incep sa creasca, investitorii ce asteapta cursuri mai favorabile vad cum isi pierd sansele si, sub presiunea cursurilor ascendente, vor fi atrasi de piata. Cererea lor determina o amplificare a cresterii, si alti investitori, ce inca mai sovaie, vor fi la randul lor atrasi de piata. Din contra, daca pragul suport este spart, investitorii ce au cumparat actiuni in ultimele zile sau in ultima saptamana vor inregistra o pierdere. intotdeauna cand investitorii inregistreaza o pierdere din cauza pozitiei lor pe actiuni, exista inclinatia de a vinde aceste actiuni in conditiile pretului de achizitie, pret ce ar permite parasirea pozitiei fara a inregistra pierderi. Acesta este motivul pentru care dintr-un suport se ajunge la o rezistenta. Explicatia este similara in cazul in care se inverseaza rolurile intre rezistenta si suport. ■ liniile de trend reprezinta unul dintre cele mai importante elemente in analiza tehnica (figura 8.5). O linie de trend se formeaza prin unirea cu o linie dreapta a valorilor minime sau maxime ale cursului. O linie de trend ascendenta se obtine prin unirea minimelor crescatoare, iar o linie de trend descendenta, prin unirea maximelor descrescatoare. Cu ajutorul liniilor de trend pot fi proiectate in viitor tendintele existente, unde inclinatia liniei de trend reda o indicatie asupra vitezei trendului. Atat timp cat linia de trend nu este incalcata semnificativ, ea va folosi la determinarea momentului potrivit pentru cumpararea sau vanzarea unei actiuni. Intr-un trend ascendent, o scadere a cursului sub linia crescatoare este considerata o ocazie de a cumpara. intr-un curs descendent, o crestere a cursului pana in apropierea sau imediat peste linia de trend descrescatoare este | considerata o oportunitate pentru a vinde. Pentru evolutia viitoare, dupa depasirea liniei de trend sunt posibile te variante: miscarea ascendenta poate continua, insa cu un trend lent; poate incepe o miscare laterala a cursului; se ajunge la o modificare a trendului si cursurile incep un trend diferit de cel precedent. Rafturile de trend sunt reprezentari ale evolutiei cursului actiuni studiate care pun in evidenta miscari semnificative ce depasesc suportul sau rezistenta inregistrata anterior Analistii utilizeaza patru mari categorii de grafice: grafice liniare; grafice punctuale; grafice bara; grafice "lumanare" (japoneze). Utilizata in practica de foarte multi participanti la piata eficienta analizei tehnice a fost pusa la indoiala adesea, contestat fiind insusi principiul de la care pleaca - extrapolarea. Practica indelungata a activitatii de evaluare a actiunilor a aratat ca o cheie a succesului nu este utilizarea exclusiva a unui model sau a unui tip de analiza, ci combinarea lor in functie de contextul in care se face evaluarea (tip de piata, orizont de timp) precum si de factorii luati in considerare a influentat valoarea de piata a unei actiuni. Acest indicator poate fi privit prin prisma a doua acceptiuni: un termen de recuperare a investitiei constand in cumpararea unei actiuni pe seama profiturilor nete viitoare incasate si un indicator ce cuantifica gradul de atractivitate pe care il reprezinta o actiune pe piata de capital. Desi interpretarea acestui indicator nu este unitara practica a aratat ca exista un nivel relativ stabil al PER pentru un anumit sector de activitate care poate fi luat drept punct de reper in modelele de evaluare.
|