Suspendarea contractului individual de munca

Suspendarea contractului individual de munca

Notiunea suspendarii. Executarea contractului individual de munca reprezinta un proces ce se desfasoara in timp. In acest interval pot interveni anumite imprejurari, prevazute chiar de lege, care sa impiedice temporar infaptuirea obiectului si efectelor contractului, deci a obligatiilor reciproce ale partilor. survine astfel suspendarea acestuia.

S-a sustinut ca suspendarea contractului de munca "nu este o creatie a legiuitorului, ci un concept doctrinar dand expresie unor imprejurari de fapt". Aceasta sustinere a fost partial exacta avand in vedere ca legislatia muncii nu a reglementat in mod unitar institutia suspendarii, asa cum o face, in prezent, Codul muncii. Nu mai putin insa este adevarat ca temeiurile suspendarii au fost, de regula, prevazute de lege. Asa fiind, nu doctrina a creat aceasta institutie, ci legiuitorul. Nu poate fi insa ignorat rolul literaturii juridice in cuprinderea laolalta a tuturor temeiurilor suspendarii intr-o institutie unitara, denumita ca atare si in formularea principiilor generale ale ei.

Institutia suspendarii constituie una din modalitatile prin care dreptul muncii asigura protectia (ocrotirea) salariatului.

Suspendarea contractului este in realitate o suspendare a principalelor sale efecte - prestarea muncii si plata acesteia - ce se manifesta printr-o incetare temporara a traducerii lor in viata. ea se deosebeste de incetarea contractului de munca, care presupune disparitia efectelor sale.

Suspendarea reprezinta un rezultat determinat de aplicarea si functionarea a doua principii fundamentale din dreptul muncii si anume:

stabilitatea raporturilor de munca, care impune cu necesitate mentinerea in fiinta a contractului;

caracterul sinalagmatic al acestui contract care presupune prestatii succesive, iar atunci cand o parte inceteaza in mod temporara executarea obligatiilor asumate, cealalta sa procedeze in mod simetric la sistarea temporara a indatoririlor sale. Deoarece contractul de munca face parte din categoria celor cu executare succesiva, cand va exista o discontinuitate temporara in indeplinirea prestatiilor prin care, in mod normal, se realizeaza insusi obiectul acestuia de catre salariat, vom asista si la incetarea temporara a prestatiilor corelative din partea angajatorului.

Pentru ca neindeplinirea prestatiilor sa duca la suspendarea contractului si nu la incetarea acestuia, este neaparat necesar ca neexecutarea sa fie temporara (trecatoare) si sa nu aiba caracter culpabil. In cazul cand aceasta conditie nu este indeplinita, contractul de munca nu va fi suspendat, ci va inceta.

In executarea obligatiilor exista o anumita ordine ce nu poate fi inversata: obiectul contractului se realizeaza in timp, intai prin prestarea muncii de catre salariat, si numai dupa aceea se naste obligatia angajatorului de a-l remunera. Aceasta ordine in executarea prestatiilor nu poate fi inversata, plata anticipata a salariului nefiind in principiu, posibila. Consecinta aceste reguli consta in aceea ca suspendarea contractului are loc numai atunci cand obiectul nu se realizeaza prin prestatiile succesive la care salariatul s-a obligat si nu in cazul in care, din diferite motive, nu este platit salariul la termenul convenit de parti.

In situatia in care angajatorul nu si-ar fi indeplinit obligatia de a plati salariul, persoana incadrata nu poate refuza prestarea muncii, invocand exceptia non adimpleti contractus, ci are deschisa calea actiunii in justitie pentru obligarea angajatorului la executarea prestatiei ce-i revine.

Ea poate, totodata, solicita incetarea contractului prin demisie daca angajatorul nu isi indeplineste obligatiile asumate prin contractul individual de munca (art. 79 alin. 8 din Codul muncii).

Cu titlu de exceptie insa, suspendarea contractului se poate datora culpei angajatorului, si anume in cazul anularii concedierii salariatului. Pe perioada de la data desfacerii si pana la reintegrarea in munca a celui in caza contractul de munca se afla in situatia juridica de suspendare.

Pentru definirea exacta a notiunii de suspendare, trebuie mentionat ca nu in toate cazurile in care salariatul nu presteaza munca este vorba de suspendarea contractului. Prin insasi natura ei, prestarea muncii este discontinua, perioadele de munca alternand cu cele de odihna. Dar, nici repausul de la o zi la alta, ori cel de la sfarsitul saptamanii, nici cel din sarbatorile legale sau perioada in care salariatul se afla in concediu de odihna nu pot fi considerate ca suspendari ale contractului. Acestea sunt intreruperi firesti ale muncii pentru ca salariatul sa-si poata reface forta de munca si tin de insusi specificul contractului respectiv.

Lucrare: Organizarea contabilitatii societatii comerciale Lucrare: Vestimentatia omului de afaceri - imaginea unui om de afaceri

Cazurile de suspendare. Neindeplinirea temporara a executarii prestatiilor de catre salariat poate fi generata de diverse cauze, unele rezidand din vointa partilor, altele actionand independent, fiind exterioare vointei lor. Tot astfel, se pot deosebi cazuri in care suspendarea isi are sursa in vointa unei parti sau imprejurari ce sunt determinata de fapta tertilor.

Exista, prin urmare, mai multe cazuri de suspendare si anume:

suspendarea de drept;

suspendarea din initiativa salariatului;

suspendarea din initiativa angajatorului;

suspendarea prin acordul partilor.

Suspendarea de drept. Intervine in virtutea legii, din pricina unor imprejurari ce, independent de vointa partilor, fac cu neputinta prestarea muncii. potrivit art. 50 din Codul muncii, contractul se suspenda de drept in urmatoarele situatii:

a)     concediu de maternitate;

b)     concediu pentru incapacitate temporara de munca;

c)      carantina;

d)     efectuarea serviciului militar;

e)     exercitarea unei functii in cadrul autoritatii executive, legislative ori judecatoresti, pe toata durata mandatului, daca legea nu prevede altfel;

f)      indeplinirea unei funtii de conducere salarizate in sindicat;

g)     forta majora;

h)     in cazul in care salariatul este arestat preventiv, in conditiile Codului de procedura penala;

i)       in alte cazuri expres prevazute de lege.