Nulitatea contractului de tranzactie

Nulitatea contractului de tranzactie

Tranzactia este un contract si este supus cauzelor de nulitate a contractelor.

Tranzactia poate fi lovita de nulitate pentru aceleasi cauze ca si orice alt contract (art. 2273 alin. (1) C.civ.).

Cu toate acestea, ea nu poate fi anulata pentru eroare de drept referitoare la chestiunile ce constituie obiectul neintelegerii partilor si nici pentru leziune.

Este nula absolut tranzactia care are un obiect sau o cauza ilicita sau imorala, ori prin care se fraudeaza legea sau drepturile tertilor.

Tranzactia este anulabila pentru vicii de consimtamant.

Este nula tranzactia privitoare la un contract a carui cauza de nulitate absoluta era cunoscuta de ambele parti, afara de cazul in care partile au tranzactionat expres asupra nulitatii.

In celelalte cazuri, anularea tranzactiei poate fi ceruta doar de partea care nu cunostea nulitatea titlului (art. 2274 C.civ.).

Este, de asemenea, nula tranzactia incheiata pe baza unor inscrisuri dovedite ulterior ca fiind false.

Descoperirea ulterioara de inscrisuri necunoscute partilor si care ar fi putut influenta continutul tranzactiei nu reprezinta o cauza de nulitate a acesteia, cu exceptia cazului in care inscrisurile au fost ascunse de catre una dintre parti sau, cu stiinta ei, de catre un tert.

Tranzactia este nula daca din inscrisurile descoperite rezulta ca partile sau numai una dintre ele nu aveau nici un drept asupra caruia sa poata tranzactiona.

Tranzactia asupra unui proces este anulabila la cererea partii nu a cunoscut ca litigiul fusese solutionat printr-o hotarare judecatoreasca intrata in puterea lucrului judecat (art. 2277 C.civ.).

Nulitatea sau anularea unei clauze a tranzactiei conduce la nulitatea sau anularea intregii tranzactii, care este privita ca un tot indivizibil.

Tranzactia este indivizibila in ceea ce priveste obiectul sau. In lipsa unei stipulatii contrare, ea nu poate fi desfiintata in parte (art. 2278 C.civ.).

Motivul de nulitate al unei tranzactii judiciare (al hotararii de expedient) nu poate fi insa invocat pe calea apelului.

Explicatia consta in faptul ca instanta nu a judecat cauza, ci a luat doar act de invoiala partilor, tranzactia fiind un contract judiciar, deci nu se poate pune problema unei greseli de judecata.

Hotararea care consfinteste tranzactia intervenita intre parti poate fi atacata pentru motive procedurale numai cu recurs la instanta ierarhic superioara (art. 427 C.proc.civ.).

Tranzactia care, punand capat unui proces inceput, este constatata printr-o hotarare judecatoreasca poate fi desfiintata prin actiune in nulitate sau actiune in rezolutiune ori reziliere, precum orice alt contact. Ea poate fi, de asemenea, atacata cu actiune revocatorie sau cu actiunea in declararea simulatiei.

Hotararea prin care s-a desfiintat tranzactia in cazurile prevazute mai sus face ca hotararea judecatoreasca prin care tranzactia fusese constatata sa fie lipsita de orice efect (art. 2278 C.civ.).1

Textul art. 2278 C.civ. face o aplicatie particulara a cailor de desfiintare a contractelor in cazul tranzactiei, care este un contract judiciar.

Tranzactia are, intre partile contractante, puterea unei sentinte neapelabile deci definitive.