Contractul de sublocatiune si cesiunea contractului de locatiune

CONTRACTUL DE SUBLOCATIUNE SI CESIUNEA CONTRACTULUI DE LOCATIUNE

§ l. Contractul de sublocatiune

Potrivit art. 1418 alin. 1 C. civ., "locatarul are dreptul de a subinchiria contractul sau catre altul ", in tot sau in parte, in baza unui contract de sublocatiune.

Contractul de sublocatiune este un acord de vointa, in temeiul caruia locatarul, care a dobandit folosinta temporara a unui bun pe baza unui contract de locatiune preexistent, subinchiriaza acel bun unui tert, care se obliga sa-i plateasca chirie; locatarul devine, astfel, locator (sublocator), iar tertul cu care contracteaza, sublocatar.

Pentru a fi valabil contractul de sublocatiune se cer a fi indeplinite doua conditii (prima impusa de lege si a doua creata de literatura de specialitate):

- transmisiunea folosintei sa nu fie interzisa prin contractul de locatiune preexistent, caz in care locatiunea devine un contract intuitu personae. In nici un caz o asemenea interdictie nu poate fi prezumata.

- sublocatiunea sa nu fie convenita in conditii care sa contravina celor din contractul principal (de exemplu, folosirea lucrului inchiriat pentru o alta destinatie).

A. Capacitatea partilor

Contractul de imprumut de folosinta este un act de administrare, ceea ce inseamna ca atat comodantului, cat si comodatarului trebuie sa aiba capacitatea de a incheia astfel

de acte.

Deoarece comodatul nu este translativ de proprietate, comodantul nu trebuie sa aiba neaparat calitatea de proprietar al bunului imprumutat, el putand fi si uzufructuar sau locatar, daca prin conventie darea in imprumut n‑a fost interzisa. Comodatarul, insa, nu poate imprumuta mai departe lucrul, deoarece il detine "spre a se servi de dansul" (art. 1560

C. civ.), deci pentru folosinta proprie, afara daca partile n‑au convenit altfel.

B. Consimtamantul partilor trebuie sa nu fie viciat prin eroare, dol sau violenta. Prezenta viciilor de consimtamant va atrage nulitatea relativa a contractului.

C. Obiectul contractului de comodat

Potrivit art. 1560 C. civ., obiect al contractului de comodat il pot constitui numai bunurile nefungibile si neconsumptibile pe care comodatarul sa le poata restitui in natura lor specifica, la incetarea contractului. Bunurile care se imprumuta trebuie sa se afle in circuitul civil si pot fi atat bunuri mobile, cat si imobile, daca imprumutul acestora din urma nu este interzis prin lege sau este permis doar in anumite conditii.

D. Cauza in contractul de comodat trebuie sa existe, sa fie licita si morala.

E. Dovada contractului de comodat

Aceasta se face conform regulilor generale prevazute de art. 1191 si urm. C. civ., fiind suficient ca inscrisul (ad probationem) sa fie redactat intr‑un singur exemplar, daca valoarea lucrului imprumutat depaseste 250 lei.

In schimb, faptul material al predarii lucrului poate fi dovedit prin orice mijloc de proba, indiferent de valoarea acestuia.

§ 3. Efectele contractului de comodat

Fiind un contract unilateral, contrac

Contractul de sublocatiune constituie un accesoriu al contractului de locatiune preexistent si este supus acelorasi conditii de validitate, produce aceleasi efecte si are aceleasi cauze de incetare.

Sublocatiunea nu produce efecte fata de locator, drepturile si obligatiile dintre locator si locatarul principal fiind in continuare neatinse.

Locatorul nu are o actiune directa contra sublocatarului, ci doar o actiune oblica, subrogatorie, in calitate de creditor al locatarului.

§ 2. Cesiunea contractului de locatiune

Potrivit art. 1418 C. civ., locatarul poate sa cedeze contractul sau catre un tert, operatiune care constituie o vanzare a dreptului de folosinta. Pentru a fi opozabila tertilor, cesiunea contractului de locatiune trebuie sa fie acceptata prin act autentic de catre locator sau notificata acestuia (art. 1393 C. civ.).

In cazul cesiunii facuta in conditiile art. 1393 C. civ., locatarul este inlocuit cu cesionarul, care se subroga in toate drepturile si obligatiile acestuia.