Donatia este definita de art.801 C.civ. ca fiind un act de liberalitate prin care donatorul da irevocabil un bun donatarului, care il primeste. Contractul de donatie este unilateral (se nasc obligatii numai in sarcina donatorului), irevocabil, solemn (obligatoriu trebuie sa imbrace forma autentica), translativ de proprietate, cu titlu gratuit.

Pentru a fi valabil, contractul trebuie sa indeplineasca conditiile generale de fond privind capacitatea, consimtamantul, obiectul si cauza, precum si conditia formei autentice ceruta ad validitatem.

In general, poate dona si primi prin donatie orice persoana careia legea nu ii interzice aceasta in mod expres. Nu pot dispune prin donatie minorii si persoanele puse sub interdictie, sub sanctiunea nulitatii absolute.

Asa cum prevede art.808 alin.1 C.civ., poate primi prin donatie "oricine este conceput in momentul donatiunii", ceea ce inseamna per a contrario ca nu pot primi prin donatie persoanele fizice neconcepute la data incheierii actului de donatie.

In ceea ce priveste persoana juridica, aceasta poate primi donatii din momentul dobandirii personalitatii juridice si prin exceptie, chiar de la data actului de constituire, daca bunurile obiect al donatiei servesc pentru ca persoana juridica sa ia fiinta in mod valabil. Nerespectarea acestor dispozitii este sanctionata cu nulitatea absoluta.

Sunt incapabili de a primi prin donatie si medicii, farmacistii, de la persoanele pe care le-au tratat in cursul ultimei boli de care au murit; preotii de la persoanele pe care le-au asistat religios in cursul ultimei boli. In cazul acestor persoane opereaza o prezumtie absoluta de captatie si sugestie.

Minorii si persoanele puse sub interdictie pot primi donatii, dar numai prin intermediul reprezentantului lor legal, sub sanctiunea nulitatii relative.

Acordul de vointa intre donator si donatar (consimtamantul) trebuie sa imbrace forma autentica si se poate realiza intre persoane prezente (cand donatorul si donatarul sunt fata in fata) sau intre absenti (cand donatorul si donatarul nu se afla simultan de fata la incheierea contractului).

Daca donatorul si donatarul sunt prezenti in acelasi timp la notarul public pentru incheierea contractului in forma autentica, acestia isi vor da consimtamantul pe rand si apoi semneaza actul autentic. Exista insa posibilitatea ca donatorul si donatarul sa nu fie prezenti in acelasi timp in fata notarului public. In aceste conditii, mai intai se emite oferta de donatie de catre donator, in forma autentica, care trebuie acceptata de donatar tot in forma autentica si anterior mortii donatorului (art.814 alin.2 fraza I C.civ.).

Donatia acceptata se notifica donatorului, moment de la care devine obligatorie pentru parti. Pana la acest moment donatorul isi poate revoca donatia expres sau tacit .

Obiectul si cauza contractului trebuie sa indeplineasca conditiile cerute pentru valabilitatea obiectului si cauzei actelor juridice in general.

De la conditia formei autentice sunt admise unele exceptii: darul manual (care presupune remiterea materiala a unui bun mobil corporal de la o persoana la alta cu intentia de a gratifica, respectiv de a accepta donatia), donatia indirecta (actul de gratificare a unei persoane prin incheierea unui alt act juridic decat donatia directa. Aceasta se poate realiza prin remiterea de datorie), donatia deghizata (care presupune disimularea unei donatii reale sub forma unui act cu titlu oneros. Aceasta se poate realiza pe cale ascunsa, sub forma unui contract de vanzare-cumparare, care insa trebuie sa imbrace forma inscrisului autentic).

Efectele donatiei. Donatia produce efecte in raporturile dintre partile contractante si in raporturile cu tertele persoane. In raporturile dintre partile donatia da nastere, ca orice contract unilateral, la obligatii in sarcina donatorului si anume: de a transmite dreptul de proprietate asupra bunului donat; de a predat lucrul. Spre deosebire de vanzator, donatorul raspunde pentru evictiune numai daca s-a obligat in mod expres (art.828 alin.1 C.civ.), cu exceptia donatiei  cu sarcini, cand donatorul are obligatia de garantie contra evictiunii in limita sarcinilor ce i-au fost impuse.

Donatarul nu are nici o obligatie, decat cea de recunostinta, a carei neindeplinire duce la revocarea donatiei pentru ingratitudine. In raporturile fata de terti, donatia este opozabila acestora prin indeplinirea formalitatilor de publicitate (inscriere in cartea funciara a proprietatii asupra unui imobil) sau prin transmiterea posesiei bunului donat, in cazul donatiei de bunuri mobile corporale.

Revocarea donatiilor

Desi in principiu donatiile sunt irevocabile, exista unele situatii cand legea prevede ca se pot revoca. Distingem urmatoarele cazuri de revocare a donatiilor: pentru neindeplinirea sarcinilor; pentru ingratitudine; pentru nasterea de copii survenita ulterior donatiei; intre soti; de bunuri viitoare .

Revocarea pentru neindeplinirea sarcinilor este specifica donatiei cu sarcini, cand donatarul nu indeplineste obligatiile impuse de donator, din propria sa culpa .

Ingratitudinea este opusul recunostintei pe care o datoreaza donatarul. Conform art.831 C.civ., revocarea pentru ingratitudine poate interveni in urmatoarele cazuri: a. daca donatarul a atentat la viata donatorului; b. daca donatarul s-a facut culpabil fata de donator de delicte, injurii, cruzimi; c. refuzul de alimente.

Primul caz presupune incercarea donatarului de a suprima fizic pe donator, fiind indiferent daca donatorul a fost sau nu omorat, daca donatarul a fost sau nu condamnat penal pentru fapta comisa. Ceea ce este necesar este existenta intentiei de a incerca suprimarea vietii donatorului.

Cruzimea presupune provocarea de puternice suferinte fizice unei persoane, iar injuriile inseamna fapte de insulta aduse la adresa unei persoane, care trebuie insa sa prezinte o anumita gravitate.

Refuzul de alimente presupune ca donatorul sa fie in nevoie si donatarul sa-i refuze alimentele.

In conformitate cu art.833 alin.1 C.civ. actiunea in revocare pentru ingratitudine se poate introduce in termen de 1 an de la producerea faptului sau de la data la care donatorul a cunoscut acest fapt.

Revocarea pentru nasterea de copii apare in cazul in care donatorul, in momentul donatiei nu avea nici un copil, dar ulterior donatiei i se naste unul. Copilul care se naste poate fi din sau din afara casatoriei, dar revocarea nu are loc in cazul in care ulterior donatiei, donatorul adopta un copil . Interesul urmarit este acela al protejarii copiilor impotriva actelor cu titlu gratuit ale parintilor lor. Ceea ce este foarte important este ca donatorul sa nu aiba alti copii la data donatiei, deoarece in acest caz donatia este irevocabila, chiar daca ulterior actului de donatie se mai naste un copil.

Potrivit art.939 C.civ., donatiile dintre soti facute in timpul casatoriei sunt revocabile oricand in timpul casatoriei, dupa desfacerea ei, dupa decesul sotului donatar .

Conform alineatului 3 al articolului citat, donatiile dintre soti nu sunt revocabile pentru survenirea de copii, intrucat acestia mostenesc atat pe linie paterna, cat si pe linie materna.

Tot ca o exceptie de la principiul irevocabilitatii donatiei, art.821 C.civ. declara ca donatiile de bunuri viitoare sunt revocabile . Aceste donatii se refera la bunurile pe care donatorul le va lasa la moartea sa.