CONTRACTUL DE DONATIE - definitie, obiectul donatiei, conditiile donatiei, irevocabilitatea donatiilor, donatiile simulate, donatiile indirecte

CONTRACTUL DE DONATIE

Definitie

Donatia este un contract solemn, unilateral si cu titlu gratuit prin care una din parti, numita donator, cu intentie liberala isi micsoreaza in mod actual si irevocabil patrimoniul sau cu un drept (real sau de creanta), marind patrimoniul celeilalte parti, numita donatar, cu acelasi drept, fara a urmari sa primeasca ceva in schimb (art.801 si 803 C.civ.)2.

Dupa cum rezulta din aceasta definitie, ceea ce caracterizeaza donatia este trecerea unor valori dintr-un patrimoniu in altul fara echivalent, cu intentia de a face o donatie (animus donandi). Aceasta intentie, concreti-zata in mcheierea contractului in forma si in conditiile prevazute de lege, justifica marirea unui patrimoniu in detrimentul altuia, constituind cauza ei. Precizam, de asemenea, ca donatia - ca varietate a contractelor cu titlu gratuit - reprezinta o liberalitate, deoarece are ca efect micsorarea patri-moniului donatorului cu bunul donat, spre deosebire de contractele dezin-teresate (de exemplu, comodatui, mandatul sau depozitul cu titlu gratuit etc.), prin care nu se micsoreaza patrimoniul celui care procura altuia un folos, motiv pentru care acestea din urma nu sunt supuse regulilor de fond si de forma prevazute pentru donatii.

Interpretarea contractului

Codul civil nu prevede reguli speciale de interpretare a clauzelor contractului de donatie. In consecinta, se aplica regulile generale de interpretare a contractelor (art.977-985). Se impune insa o precizare; daca nu exista certitudinea ca partile au incheiat un contract de donatie (o liberalitate), deci interpretarea este necesara chiar pentru calificarea juridica a contractului (donatie sau un alt contract, de exemplu, de intretinere, de locatiune, de comodat etc.), atunci interpretarea urmeaza sa se faca in sensul aplicarii regulilor care guverneaza actele cu titlu oneros - care sunt reguli de drept comun -, iar nu a regulilor prevazute pentru liberalitati care, fiind exceptionale sunt supuse unei interpretari restrictive. Concluzia privind incheierea intre parti a unui contract de donatie trebuie sa fie temeinic ancorata in elementele conventiei intre parti.

Precizam ca, in nici un caz, executarea unei obligatii civile irnperfecte (naturale) nu poate fi calificata drept o liberalitate (de exemplu, executarea unei obligatii prescrise, repararea pagubei cauzate desi conditiile raspunderii civile nu sunt intrunite, intretinerea unei rude fata de care nu exista obligatie legala de tntretinere etc.). Nici premiile sau cadourile ori recompensele oferite (in scopuri publicitare) de un comerciant clientilor nu constituie donatii, nefiind facute animus donandi, in activitatea sa profesionala comerciantul nu poate fi generos. Nici operele de binefacere nu urmeaza regulile prevazute pentru donatii .

Obiectul donatiei

Conditii. Potrivit dreptului comun, bunul (dreptul) care formeaza obiectul contractului trebuie sa fie in circuitul civil (art.963 C.civ.), sa fie determinat sau determinabil (art.948 si 964 C.civ.), posibil, licit si sa existe sau sa poata exista in viitor (de exemplu, recolta viitoare). Dintre bunurile viitoare numai succesiunile nedeschise nu pot forma obiectul donatiei (art.702 si 965 C.civ.). Dupa deschiderea mostenirii mostenitorul poate instraina universalitatea dobandita, respectiv cota-parte indiviza, nu numai cu titlu oneros, dar si cu titlu gratuit, deci prin donatie. In nici un caz, bunurile viitoare nu pot constitui obiectui darului manual.

Daca bunul donat este individual determinat donatorul trebuie sa aiba calitatea de proprietar (fie si sub conditie). Daca contractul are ca obiect lucrul altuia, donatia este nula absolut in toate cazurile (indiferent de solutia ce se admite in materia vanzarii lucrului altuia) intrucat donatorul se poate abtine sa dobandeasca proprietatea lucrului altuia si deci donatia contravine principiului irevocabilitatii.

Daca incheierea contractului de donatie este insotita, precedata sau urmata de incheierea unui alt contract (cu participarea unei alte persoane, straine de donatie), trebuie sa se stabileasca corect ce se doneaza (quid donat), adica obiectul donatiei, pentru ca solutionarea problemelor de drept specifice contractului de donatie (capacitatea, revocarea, reductiu-nea etc.) sa nu se rasfranga asupra celuilalt contract cu privire la care reglementarile in materie de donatie nu sunt incidente.

Problema se pune in practica in cazul finantarii cumpararii sau construirii unei case; obiectul donatiei este suma de bani sau casa? Regula este ca, in cazul prestarii unei sume de bani in vederea achizitio-narii unui imobil, obiectul donatiei este suma de bani . Tot astfel, daca donatia se realizeaza prin transcrierea dreptului de proprietate asupra (sau si asupra) altei persoane decat aceea care plateste pretus imobilului, ceea ce se doneaza este pretul (parte din pret), iar nu imobilul, dar numai daca donatia este concomitenta cu plata pretului catre vanzator. In schimb, daca transcrierea se face dupa incheierea vanzarii si plata pretului la care donatarul n-a luat parte, obiectul donatiei il formeaza imobilul .

Drept consecinta, daca obiectul donatiei este suma de bani, nulitatea contractului de donatie sau reductiunea, raportul ori revocarea donatiei nu va afecta dreptul de proprietate al dobanditorului (donatarului) asupra imobilului. In schimb, daca donatia a avut ca obiect imobilul, toate conse-cintele aratate se vor rasfrange asupra lui.

Conditiile donatiei

Intre persoane prezente

Conform art.813 C.civ. toate donatiile se fac prin act autentic. Deci contractul produce efecte juridice numai daca consimtamantul ambelor parti este manifestat in forma autentica. Neres- pectarea acestei forme se sanctioneaza cu nulitatea absoluta a contrac-tului, indiferent de persoana donatorului sau donatarului (persoana fizica sau juridica, de drept public sau privat).

Forma autentica este o masura de protectie a vointei donatorului, care dispune in mod actual si irevocabil de un drept in favoarea unei alte persoane, fara ca acel element activ sa fie inlocuit in patrimoniul sau printr-o valoare echivalenta.

Intrucat cerinta formei este prevazuta in mod imperativ, sub sanctiu-nea nulitatii absolute, deci ad validitatem, dovada existentei unei donatii nu poate fi facuta cu martori, chiar daca ar exista un inceput de dovada scrisa.

Nulitatea donatiei pentru lipsa formei autentice poate fi invocata de orice persoana interesata sau de instanta din oficiu si nu poate fi inlaturata in nici un fel. Astfel, de exemplu, nu poate fi validata printr-un act confir-mativ al donatorului (quod nullum est confirmari nequit) si nici acoperita printr-un proces verbal incheiat cu prilejul transcrierii imobilului ori prin alte acte oficiale ulterioare manifestarii de vointa, daca actul juridic initial este nul.

Precizam, de asemenea, ca inzestrarea unui copil in vederea incheierii casatoriei, avand caracterul unei donatii, nu poate fi facuta decat tot prin inscris autentic. Intrucat parintii nu au o obligatie civila imperfecta (na-turala) de a-si mzestra copiii, nici executarea benevola a donatiei in scop in inzestrare, nu poate acoperi nulitatea si deci se poate cere restituirea prestatiei efectuate in baza actului nul, ca donatie, iar nu valabila ca act de plata facuta in executarea unei obligatii civile imperfecte.

Pentru ca donatia nula pentru vicii de forma sa produca efecte juridice, ea trebuie sa fie refacuta in intregime cu respectarea formei cerute de lege (art.1168C.civ.).

In schimb, dupa moartea donatorului, nulitatea unei donatii pentru vicii de forma, cat si in privinta oricarei alte exceptii, poate fi acoperita prin confirmarea, ratificarea sau executarea voluntara a donatiei de catre mostenitorii sau reprezentantii donatorului (art.1167 alin.3 C.civ.) daca confirmarea, ratificarea sau executarea este benevola si facuta in deplina cunostinta de cauza. Renuntarea la efectele nulitatii este opozabila si cre-ditorilor, daca nu este frauduloasa.

Pentru a explica aceasta dispozitie, se spune ca in persoana succeso-rilor donatorului nulitatea pentru nerespectarea formei devine relativa in intelesul ca ei pot in mod valabil sa confirme donatia autorului lor lovita de nulitatea de forma si, bineinteles, nulitatea poate fi invocata numai de citre ei. Altii spun ca, in realitate, ne aflam in prezenta unei nulitati absolute care exceptional poate sa fie acoperita. Impartasim parerea potrivit careia donatia nula absolut pentru vicii de forma lasa in persoana succesorilor o obligatie civila imperfecta (naturala) care, fiind executata sau confirmata de bunavoie si in deplina cunostinta a cauzei de nulitate, nu da loc la repetitie (art. 1092 alin.2 C.civ.). Bineinteles, confirmarea sau ratificarea produce efecte numai fata de succesorii care au consimtit.

In sfarsit, precizam ca si sarcinile sau conditiile donatiei trebuie sa fie prevazute in forma solemna.

Intre absenti

In cazul in care contractu de donatie se incheie intre absenti, prin oferta si acceptare separate, atat oferta de a darui, cat si acceptarea trebuie sa fie facuta in forma autentica, altfel nu vor produce efecte juridice, fiind nule absolut cu toate consecintele si regulile de mai sus aratate (art.814 alin.l C.civ.).

Pentru validitatea donatiei acceptata printr-un inscris separat, se mai cere ca acceptarea sa aiba loc in timpul vietii donatorului (art.814 alin2. C.civ.). In caz de moarte a donatorului mai inainte de acceptare (cu care se echivaleaza situatia cand acesta devine incapabil), oferta devine caduca.

Bineinteles, si donatarul trebuie sa fie in viata in momentul acceptarii, cand se realizeaza acordul de vointa necesar in vederea incheierii contrac-tului. Daca donatarul inceteaza din viata inainte de acceptare, mostenitorii sai nu pot accepta donatia deoarece autorul lor nu le-a putut transmite nici un drept, iar oferta de donatie s-a facut intuitu personae. Cu atat mai puternic cuvant, creditorii nu ar putea accepta donatia (nici in timpul vietii donatarului) pe calea actiunii oblice (dreptul de a accepta fiind exclusiv personal, implicand aprecieri de ordin moral) si nici ataca refu-zul acceptarii donatiei pe calea actiunii pauliene, pentru ca donatarul nu-si micsoreaza patrimoniul, ci pierde numai ocazia de a-l mari.

Pe langa aceste conditii, pentru ca donatia acceptata prin inscris separat sa produca efecte, se mai cere ca actul de acceptare sa fie comunicat (notificat) donatorului, in timpul vietii lui (art.814 alin.2 C.civ.) si inainte de a fi devenit incapabil. Pana in momentul primirii comunicarii donatorul poate revoca donatia (oferta de donatie). Revocarea poate fi nu numai expresa, ci si tacita. Astfel, faptul ca, inainte de comunicarea actului de acceptare, donatorul vinde lucrul care urmeaza sa faca obiectul donatiei, constituie o revocare tacita. (Revocarea nu trebuie sa fie notifi-cata donatarului).

Intrucat prin acceptare se realizeaza, in fapt, acordul de vointa - numai 'efectele' donatiei (art.814 alin.2 C.civ.) fiind amanate pana la comuni-care - nu excludem posibilitatea notificarii acceptarii de catre succesorii sau creditorii donatarului, caci notificarea nu mai presupune aprecieri de ordin moral.

Statul estimativ

Daca donatia are ca obiect bunuri mobile, corpo-rale sau incorporale, pe langa conditiile examinate se mai cere ca obiectele mobile donate sa fie trecute intr-un stat estimativ semnat de donator si donatar si care sa cuprinda descrierea si evaluarea, cel putin globala, a lucrurilor mobile daruite (art.827 C.civ.).

Statul estimativ poate sa fie cuprins in chiar corpul inscrisului de do-natie, dar partile pot intocmi si un inscris separat sub semnatura privata , nefiind necesara redactarea lui in forma autentica; insa inscrisul trebuie sa fie semnat de ambele parti.

Art.827 C.civ. prevede necesitatea statului estimativ pentru 'valabili-tatea' donatiei de bunuri mobile facuta prin act (autentic). In schimb, art. 772 C.civ. prevede posibilitatea evaluarii bunurilor mobile donate, 'in lipsa acestui stat' estimativ, prin expertiza, ceea ce mseamna, cel putin implicit, recunoasterea validitatii darului. Astfel fiind, se poate admite ca lipsa statului estimativ nu atrage nulitatea (absoluta sau relativa) a donatiei, fiind cerut numai ad probationem.

Darurile manuale si donatiile indirecte sunt scutite de formalitatea statului estimativ.

Donatia de imobile

Daca donatia are ca obiect un imobil, cerintele de forma trebuie sa fie respectate in toate cazurile, iar nu numai in cazul terenurilor(art.2 alin 1 din L.nr.54/1998).In schimb, dreptul de preemptiune (art.48-49) nu este aplicabil in cazul donatiei.

In ceea ce priveste publicitatea imobiliara, precizam ca inscrierea in cartea funciara nu afecteaza validitatea contractului.

Capacitatea partilor

Incapacitati de a primi

1. Persoanele fizice neconcepute si organizatiile care n-au dobandit personalitatea juridica nu au capacitatea de a primi donatii. Copilul conceput (infans conceptus) poate fi gratificat (art.808 C.civ.).

Persoanele neconcepute pot fi gratificate numai indirect, de exemplu, prin liberalitati cu sarcini, facute unor terte persoane capabile . lar organizatiile (entitatile) care n-au dobandit personalitatea juridica vor putea primi donatii in cursul constituirii (de la data actului de infiintare) 'dar numai intrucat acestea sunt cerute pentru ca persoana juridica sa ia fiinta, in mod valabil' (art.33 alin.3 din Decretul nr. 31/1954). Astfel, daca donatia se face in vederea alcatuirii patrimoniului propriu necesar pentru dobandirea personalitatii juridice. Dupa dobandirea personalitatii juridice, unitatea poate primi donatii cu respectarea principiului specia-litatii capacitatii de folosinta.

2. Cetatenii straini (persoanele juridice straine) si apatrizii nu pot primi donatii avand ca obiect dreptul de proprietate asupra terenurilor (art.41 alin.2 din Constitutie) .

3. Medicii si farmacistii, inclusiv persoanele care practica ilegal medicina , care au tratat pe o persoana in boala din care moare (acea boala fiind cauza mortii), nu pot primi donatiile ce bolnavul a facut in favoarea lor in cursul acestei boli. Aceasta dispozitie se aplica si preotilor care au asistat pe donator din punct de vedere religios in cursul ultimei boli (art.810 alin.1 si 3 C.civ.).

Observam ca ceea ce intereseaza este nu calitatea de medic, farmacist sau preot, ci asistenta cu caracter repetat sau de continuitate acordata bolnavului in calitatile vizate de lege. Prin urmare, bolnavul poate gratifi-ca un prieten medic, daca nu l-a tratat in cursul ultimei boli.

Sunt exceptate de la interdictia vizata, si deci sunt valabile, donatiile remuneratorii, daca sunt potrivite cu starea materiala a donatorului si cu serviciile prestate de donatar (art.810 alin.2 C.civ.).In literatura de specialitate se recunoaste si validitatea donatiei facuta medicului de catre bolnavul care este sotui lui

4. Minorii si interzisii au dreptul de a primi donatii, dar nu au exercitiul acestui drept. In principiu, donatia facuta unui incapabil sau cu capacitate de exercitiu restransa se accepta prin reprezentantii sai legali sau cu incuviintarea prevazuta de lege. Art.815 C.civ. contine insa o protectie speciala in favoarea minorilor si interzisilor, permitand ca donatiile facute lor sa fie acceptate si de catre ascendentii lor de orice grad, chiar daca nu sunt tutorii lor si parintii s-ar afla in viata si ar refuza sa accepte.

In cazul minorului cu capacitate de exercitiu restransa art.815 C.civ. trebuie sa fie interpretat - dupa parerea noastra - in sensul ca nu numai tutorele sau parintii, dar si ascendentii minorului pot incuviinta accepta-rea. Dar daca donatia contine si element oneros (donatie cu sarcini sau sub conditie), deci acceptarea constituie un act de dispozitie, ea trebuie sa fie, in toate cazurile, autorizata in prealabil de autoritatea tutelara

5. Surdo-mutul care nu stie sa scrie nu poate accepta o donatie decat cu asistarea unui curator special numit de autoritatea tutelara (art.816 C.civ.comb. cu art. 152 si 159 C.fam.), care va avea rolul de interpret al vointei surdo-mutului (surdului sau mutului) in sensul art.61 alin.2 din Legea notarilor publici si a activitatii notariale nr.36/1995.

Persoanele juridice. In legatura cu capacitatea de a accepta o donatie, se impune sa facem unele precizari privitor la acceptarea oferte-lor de donatie facute in favoarea persoanelor juridice. Am vazut ca, in principiu, persoanele juridice pot primi donatii daca dreptul, care formeaza obiectul donatiei, corespunde scopului stabilit prin lege, actul de infiintare sau statut (art.34 din Decretul nr.31/1954 si art.l din Decr. nr.478/1954 privitor la donatiile facute statului).

6. Donatiile facute statului (organelor de stat, institutiilor bugetare, unitatilor administrativ-teritoriale, regiilor autonome sau societatilor co-merciale cu capital majoritar de stat) urmeaza sa fie acceptate dupa cum urmeaza:

- donatiile oferite ministerelor, altor organe sau institutii centrale care depind direct de Guvern, precum si unitatilor bugetare care fac parte din sistemul acestora se accepta de ministrul sau conducatorul organului ori institutiei centrale de stat;

- donatiile oferite unitatilor administrativ-teritoriale se accepta, dupa caz, de consiliul judetean sau al municipiului Bucuresti;

- donatiile oferite regiilor autonome sau societatilor comerciale cu capital majoritar de stat se accepta de conducatorii acestora insa, daca sunt de interes national, cu autorizatia prealabila a organului tutelar,iar daca sunt de interes local, cu autorizatia consiliului judetean sau al municipiului Bucuresti, dupa caz.

Daca obiectul donatiei este un teren agricol se cere si avizul Ministe-rului Agriculturii, iar daca este un imobil situat intr-o localitate, avizul Degartamentului pentru Administratia Publica Locala. In toate cazurile, bunurile grevate cu sarcini sau pentru care exista restante de impozite sau taxe pot fi acceptate numai cu avizul Ministerului Finantelor (art.2-4 din Decr. nr.478/1954).

Daca bunul care formeaza obiectul donatiei (sau legatului facut prin testament) urmeaza sa intre in domeniul public al statului sau unitatii administrativ-teritoriale, dreptul de proprietate publica se dobandeste prin acceptarea liberalitatii de Guvern, de consiliul judetean sau de consiliul local, dupa caz (art.7 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia).

Cat priveste persoanele juridice care nu sunt de stat, acceptarea donatiilor (inclusiv a darurilor manuale) se face prin organele abilitate sa incheie actejuridice in numele si pe seama persoanei juridice, respectiv prin persoanele imputernicite in acest scop. In cursul constituirii, liberalitatile facute in scopul formarii patrimoniului necesar se accepta de persoanele imputernicite (prin actul constitutiv) sa desfasoare procedura de dobandire a personalitatii juridice.

Aceste reguli de drept comun de acceptare a liberalitatilor sunt aplica-bile atat in cazul persoanelor juridice care urmaresc un scop patrimonial, cat si in cazul asociatiilor sau fundatiilor fara scop patrimonial. Ordonanta Guvernului nr.26/2000 cu privire la asociatii si fundatii nu prevede necesitatea vreunei aprobari sau autorizatii pentru acceptarea liberalitatii. Instanta competenta verifica numai indeplinirea cerintelor legale pentru constituirea asociatiei sau fundatiei (filialelor) ori federatiei si dispune, pe aceasta baza, inscrierea in Registrul asociatiilor si fundatiilor (federatiilor), personalitatea juridica fiind dobandita in momentul inscrierii.

Legislatia noastra contine anumite dispozitii speciale (derogatorii de la regulile generale) cu privire la capacitatea partilor contractante, stabilind anumite incapacitati speciale de a dispune si de a primi prin intermediul contractului de donatie.

Incapacitati de a dispune

Minorii si persoanele puse sub interdictie judecatoreasca nu pot incheia contract de donatie, in calitate de donatori, nici prin reprezentantii legali (parinti sau tutor) si nici personal cu incuviintarea ocrotitorului legal (si chiar daca s-ar obtine autorizatia autoritatii tutelare-art.129 alin. 1-3 si art. 133 alin.3 comb. cu art. 105 alin.3 si 147 C.fam.). In practica se recunoaste insa validitatea darurilor obisnuite facute de minor sau, in numele sau, de ocrotitorul legal (de exemplu, cu ocazia unor aniversari, de ziua femeii etc.) daca sunt potrivite cu posibilitatile celui ocrotit. In aceste conditii se recunoaste validitatea darului, chiar daca minorul a actionat singur; lipsa incuviintarii sau autorizatiei nu poate fi invocata. 9. In favoarea tutorelui, minorul nu poate dispune prin donatie nici dupa ce a ajuns la majorat, cat timp autoritatea tutelara n-a dat tutorelui descarcare pentru gestiunea sa (art.809 C.civ. si art. 141 C.fam.). De la aceasta regula face exceptie situatia cand tutorele este ascendentul minorului.

Momentul cand capacitatea este ceruta

Reguli aplicabile. In ceea ce priveste momentul la care trebuie sa ne raportam pentru a aprecia capacitatea partilor, nu se pun probleme daca donatia se realizeaza printr-un singur act. Daca donatia se incheie prin acte separate (intre absent), donatorul trebuie sa fie capabil in momentul facerii ofertei (cand isi manifesta vointa de a dona), in momentul acceptarii ei de catre donatar (cand se realizeaza acordul de vointe) si in momentul primirii comunicarii actului de acceptare, caci donatia produce efecte numai din acest moment (art. 814alin.2 C.civ.).

Cat priveste pe donatar, el trebuie sa fie capabil in momentul acceptarii. In momentul facerii ofertei (desi problema este controversata) consideram ca donatarul nu trebuie sa fie capabil, intrucat oferta este un act unilateral al donatorului. lar in momentul receptarii notificarii de catre donator problema capacitatii donatarului nu se pune; desi art.814 alin.2 C.civ. roman - referitor la efectele donatiei - a eliminat cuvintele 'a 1'egard du donateur' (art.932 alin.2 C.civ. francez), totusi vizeaza numai comunicarea actului de acceptare in timpul vietii 'donatorului', 'a celui ce daruieste'.

Sanctiunea incapacitatilor speciale de a face si de a primi donatii

Nulitatea contractului. Potrivit art.812 C.civ., 'dispozitiile in favoarea unui incapabil sunt nule'.Cu toate ca formularea sugereaza sanciunea nulitatii absolute se admite ca nerespectarea incapacitatilor -atat de a face, cat si de a primi donatii - se sanctioneaza, de regula, numai cu nulitatea relativa a contractului, nulitatea putand fi invocata de cel ocrotit (prin ocrotitorul legal, daca este cazul) sau de succesorii sai in drepturi .

In unele cazuri insa, cand incapacitatile sunt dictate de interese de ordine publica, sanctiunea este nulitatea absoluta a contractului. Astfel, donatiile facute persoanelor juridice, daca n-au fost acceptate in conditiile prevazute de lege. Tot astfel, donatia avand ca obiect dreptul de proprietate asupra terenului de orice fel, daca donatarul nu este cetatean roman (art.41 alin.2 din Constitute).

Controversata este problema sanctiunii aplicabile in cazul donatiilor facute medicilor, farmacistilor sau preotilor. Consideram ca sanctiunea nulitatii absolute isi poate gasi justificarea si in acest caz, deoarece interdictia este conceputa in art.810 C.civ., ca o dispozitie prohibitiva (nu numai de ocrotire), ca o regula generala de aparare a prestigiului profesiei de medic sau de preot. lar in cazul persoanelor care practica ilegal medicina, fapta ce constituie infractiune, in orice caz se impune sanctiunea nulitatii absolute.

Eseu: Protocolul in afaceri Proiect: Primii pasi in afaceri

Donatia va fi nula, respectiv anulabila, chiar daca partile - pentru a ocoli dispozitiile privind incapacitatile speciale - au recurs la deghizare sau la interpunere de persoane, caci actul care sincer incheiat ar fi nul, ramane nul si daca a fost simulat.

Irevocabilitatea donatiilor

Clauze incompatibile cu principiul irevocabilitatii

- Conditiile potestative. Cu toate ca dreptul transmis prin donatie poate, in principiu, sa fie conditional, adica supus unei conditii suspensive sau rezolutorii, cazuale ori mixte, totusi caracterul de irevocabilitate nu permite stipularea unei conditii suspensive sau rezolutorii potestative din partea donatorului (art.822 C.civ.). Astfel, o donatie este nula nu numai cand este facuta sub conditie pur potestativa (a carei realizare depinde exclusiv de vointa donatorului), ci se admite ca ea este nula chiar daca este facuta sub o conditie simpla potestativa din partea donatorului (a carei realizare, pe langa vointa lui, depinde si de circumstance exterioare care insa nu pot actiona in afara vointei lui). Aceasta spre deosebire de contractele cu titlu oneros, care, fiind valabil afectate de conditii potestative simple (art. 1006), sunt nule, conform art. 1010 C.civ., numai daca sunt afectate de o conditie pur potestativa din partea celui ce se obliga.

- Plata datoriilor vi itoare nedeterminate. Este nula donatia care impune donatarului plata datoriilor pe care donatorul le-ar contracta in viitor si a caror valoare n-a fost specificata prin actul de donatie (art.823 C.civ.), intrucat donatorul ar fi liber sa revoce donatia contractand datorii pana la concurenta valorii bunurilor donate (chiar daca, in fapt, nu contracteaza datorii).

- Dreptul de a dispute de bunul donat. Conform art.824 C.civ., in cazul in care donatorul si-a rezervat dreptul de a dispune de un bun sau de o suma determinata din bunurile daruite, donatia este nula cu privire la acel bun sau suma, chiar daca donatorul moare fara a fi dispus de ele; bunul sau suma se transmite mostenitorilor donatorului. Daca rezerva dreptului de a dispune este generala si se intinde asupra intregii donatii, ea este nula in totalitate. 0 asemenea clauza este de fapt o conditie rezolutorie pur potestativa (art. 1010 C.civ.), care atrage nulitatea oricarei conventii. d) Dreptul de denuntare unilaterala a contractului. 20. Clauze permise. Intrucat enumerarea clauzelor incompatibile cu principiul irevocabilitatii, continute in C.civ., nu este limitativa, este necesar sa facem unele precizari si cu privire la clauzele care sunt permise, pentru a delimita mai bine campul de aplicatie al principiului irevocabilitatii. Sunt compatibile cu acest principiu urmatoarele clauze:

a) Intrucat transmisiunea irevocabila a dreptului donat nu implica o predare imediata a bunului, donatia poate fi cu termen, pentru ca termenul - ca modalitate a actului juridic - nu afecteaza dobandirea dreptului transmis, ci numai exercitiul acelui drept.

b) Dupa cum am vazut, donatia poate fi afectata de o conditie cazuala sau mixta. Depinzand de hazard (art. 1005 C.civ.), respectiv si de vointa unei alte persoane (determinate sau nedeterminate, art. 1007 C.civ.), decat donatorul, ele nu contravin principiului irevocabilitatii donatiilor.

c) Tot astfel, poate fi stipulata plata datoriilor prezente (cu data certa anterioara donatiei) ale donatorului, precum si cele viitoare daca, in acest din urma caz, sunt specificate in contractul de donatie (art.823 C.civ.).

d) Art.825 C.civ. prevede expres posibilitatea stipularii reintoarcerii conventionale a bunurilor daruite pentru cazul cand donatarul ar muri inainte de donator, chiar daca lasa descendenti, sau pentru cazul de predeces al donatarului si al descendentilor lui (donatarul decedat fara posteritate).0 asemenea stipulatie este o conditie cazuala rezolutorie expresa care, in caz de realizare, produce efecte retroactive (art. 1615 si 1019) . In materie de imobile insa, pentru opozabilitatea fata de terti, clauza de reintoarcere este supusa publicitatii.

Precizam insa ca reintoarcerea nu poate fi stipulata in favoarea unei alte persoane decat donatorul insusi (nici chiar in favoarea mostenitorilor sai), intrucat ar constitui o substitutie fideicomisara conditionala prohibita de lege.

e) In cazul depunerii unei sume de bani la CEC sau alte unitati bancare, pe numele altei persoane animus donandi, deponentul poate insera in libret o clauza de imputernicire pe seama sa, fara a contraveni principiului irevocabilitatii, deoarece va actiona in baza clauzei ca un mandatar al titularului de libret.

f) Nici clauzele de inalienabilitate, mai frecvente in materie de liberalitati, in masura in care sunt recunoscute valabile, nu contravin principiului irevocabilitatii.

g) in sfarsit, fara a epuiza enumerarea clauzelor permise, mentionam ca donatia cu rezerva uzufructului (sau a dreptului de abitatie), in favoarea donatorului sau a unui tert, este permisa, obiectul contractului fiind nuda proprietate, care se doneaza in mod irevocabil. Desigur, poate forma obiectu contractului si un drept de uzufruct, donatorul pastrand nuda proprietate.

Principiul irevocabilitatii donatiilor

Liberalitatile intre vii sunt, prin esenta lor irevocabile. Aceasta irevocabilitate, reglementata prin texte speciale (art.801 si 822-824 C.civ.), care actioneaza descurajant pentru donator si contribuie la siguranta circuitului civil, nu este cea prevazuta pentru toate contractele (art.969 C.civ.) si care rezulta din principiul ca, o data incheiat, contractul are forta obligatorie intre partile contractante (este 'legea partilor') si nu poate fi revocat (desfacut, desfiintat sau modificat) prin vointa uneia dintre ele (irevocabilitate de gradul I). Evident, forta obligatorie a oricarui contract actioneaza si in cazul contractului de donatie, in sensul ca -odata incheiat - nu poate fi desfiintat prin vointa uneia dintre parti, fie si donatarul.

Dar irevocabilitatea donatiilor are un caracter special, particular, mai accentual decat forta obligatorie a oricarui contract, in sensul ca in materie de donatii (indiferent daca s-au realizat in forma autentica, deghizata, indirecta sau dar manual) irevocabilitatea priveste nu numai efectele, ci insasi esenta contractului, fiind o conditie de validitate pentru formarea lui (irevocabilitate de gradul II). Astfel fiind, orice clauza sau conditie a carei indeplinire atarna de vointa donatorului si care i-ar da posibilitatea de a zadarnici sau micsora, direct sau indirect, foloasele gratuite pe care contractul le creeaza pentru donatar sunt incompatibile cu esenta donatiilor, atragand nulitatea lor absoluta (art.822 C.civ.).

Sanctiunea nulitatii loveste contractul in intregime, iar nu numai clauza incompatibila cu principiul irevocabilitatii si chiar daca aceasta clauza nu a fost cauza determinanta si impulsiva a liberalitatii. Cu toate acestea, daca donatia este divizibila si clauza o afecteaza numai in parte, pentru rest, efectele contractului se mentin. Iar daca, dupa moartea donatorului, succesorii sai in drepturi - in cunostinta de cauza - confirma sau executa donatia, nu mai pot invoca nulitatea pentru a cere restituirea bunului donat (art. 1167 alin.3 C.civ.).

Revocabilitatea donatiilor

Revocabilitatea donatiilor intre soti

Reguli speciale. in ceea ce priveste contractul de donatie incheiat intre soti (deci in timpul casatoriei), poate avea ca obiect numai bunurile proprii ale sotului donator si care devin astfel bunuri proprii ale sotului donatar, daca nu s-a stipulat intrarea lor in comunitate, 'ceea ce inseamna prefacerea dreptului de proprietate exclusiva a sotului donator intr-un drept de proprietate devalmase a ambilor soti'. Evident, donatorul poate dona si cota-parte ideala ce-i apartine din dreptul de proprietate asupra unui bun ce nu formeaza obiectul comunitatii sau dreptul asupra unei mosteniri deschise (universalitate sau cota-parte indiviza asupra universalitatii), care este bun propriu al sotului-mostenitor (art.311it.b din C.fam.).

Referitor la donatiile dintre soti, Codul civil prevede anumite reguli speciale derogatorii de la regulile generale aplicabile donatiilor. Cea mai importanta regula speciala (celelalte fiind subsecvente) vizeaza derogarea de la principiul irevocabilitatii donatiilor. Potrivit art.937 alin.l C.civ., 'orice donatiune facuta intre soti in timpul maritagiului este revocabila'.

Revocarea se poate realiza prin vointa unilaterala a sotului donator (ad nutum) oricare ar fi forma de realizare a donatiei (act autentic, donatie indirecta sau dar manual). Sotul donator (si numai el personal, nu si creditorii sau mostenitorii lui) are dreptul de a revoca donatia oricand, fie in timpul casatoriei, fie dupa desfacerea (prin divort) sau desfiintarea (nulitatea) ori incetarea ei prin recasatorirea sotului donatar de bunacredinta care nu a stiut ca sotul donator, declarat mort, este in viata, si chiar dupa decesul sotului donatar, impotriva mostenitorilor lui. Rezulta ca aceasta donatie devine definitiva si irevocabila numai din momentul mortii donatorului.

1. DreptuI de revocare fiind de esenta donatiilor dintre soti, nu este necesar sa fie stipulat in actul de donatie si nu poate fi inlaturat printr-o stipulatie contrara. Aceste donatii sunt valabile chiar daca s-au facut sub conditie potestativa, chiar daca se impune donatarului obligatia de a plati datoriile nedeterminate ale donatorului si chiar daca donatorul si-a rezervat dreptul de a dispune de bunurile daruite (art.826 C.civ.). Nici reintoarcerea conventionala nu este aplicabila; in caz de predeces al donatarului (si descendentilor lui), cu sau fara aceasta clauza, oricum donatorul poate revoca donatia. Tot astfel, donatiile intre soti nu se revoca de drept pentru survenienta de copil (art.937 alin.3 C.civ.). In timpul vietii donatorului nu este cazul a se aplica nici regulile privitore la revocarea donatiei pentru neexecutarea sarcinii sau pentru ingratitudine; el o poate revoca ad nutum si fara a invoca cauzele prevazute de lege. In schimb, dupa moartea donatorului, cand donatia devine irevocabila, mostenitorii lui pot cere revocarea pentru neexecutarea sarcinilor sau pentru ingratitudine potrivit regulilor pentru aceste cauze legate de revocare.

Din cele aratate rezulta ca donatia dintre soti deroga nu numai de la principiul irevocabilitatii donatiilor (irevocabilitate de gradul II) - in sen- sul ca se pot stipula, la incheierea contractului, clauze incompatibile cu acest principiu (de ex., conditii potestative simple) - dar chiar si de la forta obligatorie a oricarui contract (irevocabilitate de gradul I), in sensul ca una dintre parti poate, prin vointa sa unilaterala, sa revoce donatia (foloasele gratuite procurate celeilalte parti).

2. Cat priveste modurile de revocare, ea nu trebuie sa imbrace forma unei actiuni in justitie si poate fi atat expresa (de ex., prin act notarial sau prin testament), cat si tacita, implicita, constand intr-un act ulterior al donatorului din care rezulta vointa acestuia de a revoca dona-tia (de exemplu, legatul cu titlu particular, avand ca obiect bunul donat, facut prin testamentul care nu prevede, expres, revocarea). Este insa necesar sa existe o identitate exacta intre bunul care a format obiectul donatiei si obiectul revocarii.

Donatiile intre soti, inclusiv darurile de nunta, facute de unul dintre soti celuilalt, sunt revocabile pentru ca sotul donator sa poata revoca donatiile facute inainte de incetarea, desfacerea sau desfiintarea casatoriei si cand inceteaza influenta pe care o avea unul dintre soti asupra celuilalt (si de care a abuzat).

3. Pentru a asigura posibilitatea revocarii unilaterale, legea interzice sub sanctiunea nulitatii absolute donatiile mutuale, reciproce intre soti facute in acelasi act (art.938 C.civ.) si donatiile deghiza- te sau facute prin interpunere de persoane, chiar daca nu aduc atingere rezervei succesorale (art.940 alin.2 C.civ.), prezumandu-se ca sunt persoane interpuse copiii sotului donatar dintr-o alta casatorie (sau din afara casatoriei ori adoptat numai de acesta) si acele rude ale sotului donatar (rude in linie directa si pana la gradul IV inclusiv pe linie colaterala) fata de care, in ipoteza deschiderii mostenirii, deci a mortii lor in momentul incheierii contractului de donatie, el ar fi avut vocatie (chemare) succesorala legala concreta, utila (art.941 C.civ.). De exemplu, parintele sotului donatar este prezumat persoana interpusa, nu si bunicul, fata de care - daca parintele este in viata - sotul nu are vocatie (chemare) succesorala. lar daca sotul donator are copii dintr-o casatorie anterioara (sau din afara casatoriei ori adoptat anterior casatoriei cu donatarul) si daruieste sotului din urma, liberalitatea va fi considerate excesiva, si deci supusa reductiunii, in raport de o cotitate disponibila speciala, care este mai mica decat cea ordinara (art.939 C.civ.), prevazuta de lege ca regula generala .

Donatiile simulate

Donatiile deghizate

1. Notiune. Reguli aplicabile. Donatia este deghizata cand conform actului public apare incadrata intr-o operatiune juridica cu titlu oneros. Deci in acest caz, actul public este simulat, neadevarat, si ascunde o donatie (deghizare totala, prin care se ascunde natura gratuita a contractului secret ). De exemplu, vanzare-cumparare in care pretul nu este datorat (contraprestatie simulata); recunoasterea unei datorii care nu exista in realitate etc.

Donatiile deghizate, ascunse sub aparenta unui contract cu titlu oneros, sunt, in principiu, valabile; deghizarea - simulatia in general - nu este sanctionata cu nulitatea.Prin urmare, donatia deghizata, care intruneste conditiile generale de validiiate ale contractelor - in special se pune problema cauzei licite - este valabila.

Avand insa in vedere faptul ca donatia deghizata constituie o adevarata donatie, ea este supusa si regulilor de fond prevazute special pentru donatii (capacitate, irevocabilitate de gradul II, reductiune, raport, revocare in cazurile prevazute de lege). Deci, pentru donatia deghizata se aplica aceleasir'eguli de fond care s-ar aplica si daca donatia ar fi aparenta.

2. Forma. Controversata este problema ce forma trebuie sa imbrace aceste contracte; forma autentica ceruta de lege pentru validitatea donatiilor sub sanctiunea nulitatii absolute sau forma contractului care deghizeaza donatia, ceruta de lege, de regula, numai ad probationem? De exemplu, contractul prin care se transmite cu titlu gratuit dreptul de superficie asupra unei case sub aparenta unei vanzari-cumparari urmeaza sa fie incheiat in forma autentica (prevazuta de lege pentru donatii) sau poate fi incheiat sub forma unui act sub semnatura privata, stiut fiind ca, pentru instrainarea cu titlu oneros a constructiilor (fara instrainarea terenului aferent), legea nu prevede cerinta formei autentice?

Potrivit unei solutii adoptate constant in practica judiciara, pentru validitatea acestor donatii nu se cere respectarea formei autentice, ci numai a formei prevazute de lege pentru contractul care deghizeaza donatia. Dar nerespectarea acelei forme se sanctioneaza cu nulitatea absoluta a donatiei deghizate, desi acea forma este prevazuta de lege numai ad probationem. Cu alte cuvinte, forma se imprumuta de la contractul care deghizeaza donatia, iar sanctiunea care se aplica este - de regula - cea prevazuta pentru donatii.

Majoritatea doctrinei critica solutia jurisprudentei (critica de care ea nu vrea sa auda) , solicitand respectarea formei autentice a donatiilor.In orice caz, consideram ca renuntarea la cerinta formei autentice este in contradictie cu art.813 C.civ., care - fiind redactat diferit fata de art.931 C.civ. francez - prevede categoric: 'toate donatiile se fac prin act autentic', deci atat donatiile sincer intervenite intre parti, cat si cele deghizate. Dupa cum s-a spus, 'fata de o dispozitie atat de imperativa, nu este cu putinta a se admite validitatea unor donatiuni efectuate prin procedee, cari au tocmai de scop sa ocoleasca formele strict impuse de lege in materie de donatiuni intre vii; validarea donatiunilor deghizate ar echivala cu desfiintarea de fapt a formelor solemne'.

3. Dovada. Cat priveste proba deghizarii (indiferent de forma in care s-a incheiat actul aparent), se aplica regulile din materia simulatiei, deci partile si succesorii lor universali ori cu titlu universal (art.l175 C.civ.) o pot dovedi prin contrainscris sau inceput de dovada scrisa - art.1197 C.civ. - care poate fi completata cu martori si prezumtii (potrivit regulilor de dovada a contractelor), in schimb tertii (inclusiv succesorii cu titlu particular si creditorii chirografari ai partilor) prin orice mijloace de proba. Reamintim ca, in aceasta materie, mostenitorii rezervatari sunt terti, pentru ca se prezinta in apararea unui drept propriu, iar nu dobandit prin mostenire de la defunct, actionand deci nu ca succesori universali.

Pentru a usura dovada deghizarii, legea (art.845 C.civ.) prevede in favoarea mostenitorilor rezervatari o prezumtie relativa potrivit careia instrainarea cu titlu oneros facuta unui succesibil in linie dreapta (ruda in linie directa descendenta sau ascendenta, inclusiv rudenia civila rezultand din adoptie) reprezinta o donatie deghizata (supusa reductiunii), dar numai daca instrainarea s-a facut cu rezerva uzufructului sau cu sarcina unei rente viagere, iar deghizarea nu este invocata de un mostenitor in linie dreapta care sa fi consimtit la incheierea actului.

Donatiile prin interpunere de persoane

Notiune. Reguli aplicabile. In cazul donatiei prin interpunere de persoane simulatia nu vizeaza natura gratuita a contractului, ci persoana adevaratului donatar. Se recurge la aceasta forma a simulatiei, de exemplu, in cazul in care adevaratul donatar este incapabil sa primeasca liberalitati de la donator sau gratificarea sa ar provoca ecouri nefavorabile in familia donatorului. Din aceasta cauza, contractul aparent se incheie cu o persoana interpusa, prin contrainscris precizandu-se persoana adevaratului donatar.

In aceasta varietate a simulatiei nu se pun probleme in legatura cu forma contractului; deoarece contractul care se incheie cu persoana interpusa este o donatie, neindoielnic trebuie sa fie incheiat in forma autentica, realizandu-se astfel scopul ocrotirii donatorului si a familiei sale. Sunt aplicabile, evident, si conditiile de fond prevazute pentru donatii, care urmeaza sa fie apreciate si avute in vedere in raport cu adevaratul donatar (capacitatea, revocarea pentru cauzele prevazute de lege, reductiunea etc.).

Datorita dificultatilor de dovada a simulatiei (la care se recurge mai ales pentru a ocoli incapacitatile speciale prevazute in materie de donatii) legea (art.812 C.civ.) prezuma absolut ca sunt persoane interpuse parintii, descendentii si sotul persoanei incapabile (de exemplu, a tutorelui, medicului, cetateanului strain etc.) si care devin - prin intermediul prezumtiei - persoane incapabile de a primi donatii de la donator.

Donatiile indirecte

Notiune

Conditii de fond si de forma. 'Donatiile' indirecte sunt acte juridice incheiate (nesimulat) cu intentia de a gratifica (de aceea sunt supuse regulilor de fond prevazute pentru liberalitati), dar infaptuite pe calea unui act juridic diferit de contructul de donatie. Prin urmare, spre deosebire de donatia deghizata - care este o adevarata donatie deoarece contractul aparent nu are o existenta reala, nu corespunde vointei reale a partilor -, in cazul 'donatiei' indirecte actul care se incheie (altul decat donatia) este real, voit de parti, dar prin intermediul lui se realizeaza indirect o gratificare, o liberalitate.

Pentru aceasta categorie de acte juridice, in care aparenta este conforma cu realitatea, nu se cere respectarea formei autentice dat fiind ca nu sunt contracte de donatie, ci liberalitati efectuate pe calea altor acte juridice pentru care, de regula , nu se prevede aceasta cerinta de forma. Caracteristic in aceasta privinta este, de exemplu, art. 1642 alin.2 C.civ. care precizeaza ca daca renta viagera s-a constituit in favoarea unei terte persoane (stipulate pentru altul facuta cu intentia de a gratifica), desi este o liberalitate, totusi nu este supusa formelor stabilite pentru donatie. Tot astfel, art.1138 C.civ., care permite dovada rerniterii de datorie prin predarea titlului constatator al creantei .

Rezulta ca 'donatiile' indirecte sunt supuse numai regulilor de fond -nu si de forma - ale donatiilor. In schimb, actul prin intermediul caruia se realizeaza indirect liberalitatea, trebuie sa fie incheiat cu respectarea conditiilor de forma (daca este cazul) si de fond prevazute de lege pentru acel act.

In cazul acestor acte nu sunt aplicabile nici dispozitlile art.814 C.civ. referitoare la acceptarea donatiei facuta prin act separat. In masura in care acceptarea este necesara pentru realizarea donatiei indirecte, ea urmeaza regulile prevazute pentru actul care-i serveste drept suport juridic.

Actele cele mai intrebuintate pentru realizarea unei 'donatii' indirecte sunt: renuntarea la un drept, remiterea de datorie si stipulatia in folosul altuia.

Renuntarea

Renuntarea la un drept nu este, prin ea insasi, o liberalitate (poate fi si cu titlu oneros). Dar daca renuntarea este facuta cu intentia de a gratifica (ex animo donandi), atunci are ca rezultat facerea unei liberalitati. Prin urmare, numai existenta intentiei de a gratifica da nastere unei donatii indirecte. Donatia este de fapt un act accesoriu al operatiei principale care este renuntarea si de care va profita persoana chemata in puterea legii de a beneficia de dreptul respectiv (de exemplu, renuntarea la o mostenire de care va profita comostenitorul orimostenitorul subsecvent, renuntarea la uzufruct de care va profita nudul proprietar; renuntarea la legat de care va profita colegatarul sau mostenitorul grevat de executarea legatului etc.).

Subliniem ca, fara intentie liberala, prin renuntarea la un drept nu se realizeaza o donatie indirecta (de exemplu, daca mostenitorul renunta la mostenire pentru a nu suporta sarcinile si datoriile succesiunii). In acest sens se spune ca renuntarea la un drept este un act juridic neutru; pentru a o califica drept donatie indirecta se cere stabilirea intentiei de a gratifica. Aceasta intentie poate fi dovedita prin orice mijioace de proba, fiind vorba de interpretarea unei vointe juridice. Trebuie precizat, de asemenea, ca renuntarile gratuite sunt scutite de forma prevazuta pentru donatii numai daca sunt pur abdicative de drepturi, iar nu translative, cum sunt cele facute in favorem. De exemplu, renuntarea la o mostenire in favoarea unei persoane, constituie o acceptare urmata de o transmitere cu titlu gratuit, care este supusa neindoielnic conditiilor prevazute de art.813 si 814 C.civ

Remiterea

Remiterea de datorie, prin care un creditor - cu acordul debitorului - renunta, total sau partial, cu titlu gratuit la valorificarea unui drept de creanta (art.1138-1142 C.civ.), constituie o donatie indirecta. In acest caz, debitorul realizeaza un folos gratuit, o imbogatire, care corespunde cu valoarea creantei ce ar fi trebuit sa plateasca creditorului.

Stipulatia

Stipulatia in favoarea unei terte persoane, facuta cu intentia de a gratifica (donandi causa), reprezinta tot o donatie indirecta scutita de formele prevazute pentru donatii. Donatia indirecta realizata pe calea stipulatiei pentru altul prezinta insa si alte particularitati fata de regulile generale ale donatiilor.

-Aceasta donatie se realizeaza independent de acceptarea donatiei de catre donatar (tertul beneficiar) si de notificarea acceptarii donatorului - stipulant, intrucat dreptul stipulat in favoarea tertului beneficiar (donatar) se naste direct si nemijiocit in patrimoniul sau din momentul incheierii contractului intre stipulantul-donator si promitent .

-Acceptarea donatiei - avand drept efect numai consolidarea (iar nu nasterea) dreptului in patrimoniul tertului - beneficiar (donatar) - poate fi facuta nu numai de catre donatar, dar si de catre succesorii sai in drepturi, si nu numai in timpul vietii, dar si dupa moartea donatorului (ori dupa ce a devenit incapabil).

-Donatia devine irevocabila numai din momentui acceptarii. Pana la consolidarea prin acceptare a dreptului in patrimoniul donatarului, donatorul-stipulant (nu si succesorii sai in drepturi) poate revoca donatia ad nutum. Inseamna ca pana la acceptare nu opereaza forta obligatorie a contractului (irevocabilitatea de gradul I). In schimb, principiul irevocabilitatii donatiilor (irevocabilitatea de gradul II) trebuie sa fie respectat; dreptul stipulat in favoarea donatarului se naste valabil in patrimoniul sau din momentul incheierii contractului intre stipulant si promitent numai daca stipulatia nu contine clauze incompatibile cu principiul irevocabilitatii donatiilor .

In sfarsit, precizam ca daca donatia indirecta (stipulatia facuta donandi causa) este prevazuta in cadrul unei donatii directe (donatie cu sarcini) - donatie dubla facuta printr-un singur act juridic -, donatia directa va fi guvernata, evident, de regulile aplicabile donatiilor (forma autentica sau dar manual, principiul irevocabilitatii, acceptarea de catre donatarul direct si notificarea acceptarii etc.). Numai in privinta sarcinii stipulate, care este o donatie indirecta grefata pe o donatie directa, se aplica regulile specifice stipulatiei pentru altul.

In ceea ce priveste capacitatea de a face si de a primi donatii, urmeaza a fi examinata, in acest caz, atat in raporturile dintre partile donatiei directe (stipulant si promitent), cat si in raporturile dintre donatorul-stipulant si donatarul-tert beneficiar. In schimb, in raporturile dintre promitentul-donatar direct si tertul beneficiar-donatar indirect - fiind vorba de executarea unei obligatii - problema capacitatii de a face sau de a primi donatii nu se pune. De exemplu, medicul curant al promitentului poate cere executarea sarcinii stipulate in favoarea sa (daca nu este medicul curant al stipulantului-donator).

Prin exceptie de la regula necesitatii capacitatii donatarului-tert beneficiar de a primi donatii, se recunoaste validitatea sarcinii stipulate in favoarea unei persoane viitoare (neconcepute), cu conditia existentei ei la data executarii sarcinii, de exemplu, sarcina stipulata in favoarea copilului care se va naste din casatoria pe care o va incheia nepoata donatorului.

Donatii manuale

Notiune

Darul manual reprezinta o categorie speciala de donatie pentru validitatea careia se cer doua elemente: a) acordul de vointa pentru a transfera si dobandi un drept cu titlu gratuit si b) traditiunea, predarea efectiva si reala (materiala) a bunului daruit. Deoarece darul manual este un act (iar nu fapt) juridic, acordul partilor constituie temeiul juridic al transferarii valorii din patrimoniul donatorului in patrimoniul donatarului. Iar 'traditiunea' este exteriorizarea acordului, inlocuind (dupa unii autori reprezentand) forma solemna prevazuta de lege pentru donatii si de natura a atrage atentia donatorului asupra gravitatii contractului pe care il incheie.

Observam ca singura conditie speciala ce trebuie indeplinita in cazul darurilor manuale este predarea, traditiunea reala a bunului (de manu ad manum), fiind deci contracte reale. Desigur, nici acceptarea unui dar manual nu este supusa unei forme speciale, ci ea consta in primirea (preluarea) bunului daruit.

Validitatea darurilor manuale este consacrata prin art.644 C.civ. care, la modurile de dobandire a proprietatii (prin exceptie de la art.971 C.civ.), prevede si traditiunea.

Reprezentarea

Reprezentarea in cazul darului manual. Darurile manuale facute persoanelor care au capacitatea de a primi o donatie, insa nu au exercitiul acestui drept, sunt valabile prin traditiunea bunurilor facute reprezentantilor lor legali, respectiv cu incuviintarea ocrotitorilor, iar daca contin si element oneros cu autorizatia autoritatii tutelare. Predarea-primirea se poate face si printr-un reprezentant conventional, mandatar, caci posesiunea se poate transmite sau dobandi prin intermediul altuia.

Reguli

Reguli de fond aplicabile. Darul manual deroga de la regulile de forma ale donatiilor, insa este supus acelorasi reguli de fond ca si celelalte donatii (liberalitati), inclusiv principiul irevocabilitatii. Darul manual poate fi insotit si de clauze accesorii; sarcini ori conditii, scutire de raport etc.

Traditiunea

Traditiunea reala este un element esential al darului manual, iar nu un mod de executare a contractului. Astfel, o simpla oferta verbala sau chiar constatata prin inscris sub semnatura privata a unui dar manual, acceptata - fie si in scris - de donatar, nu constituie un dar manual. 0 asemenea intelegere este nula absolut ca donatie (din lipsa formei autentice). Iar daca oferta si acceptarea s-au facut in forma autentica suntem in prezenta unei donatii obisnuite (avand ca obiect, de exemplu, un autoturism), iar nu de dar manual. Prin urmare, darul manual se poate realiza numai prin traditiune. Daca insa obiectele pe care donatorul voieste sa le daruiasca se afla deja in mainile donatarului (de exemplu, cu titlu de depozit, imprumut etc.), darul manual se poate perfecta prin declaratia donatorului ca intelege sa le daruiasca, acceptata de donatar

Instanta suprema a mai precizat ca prin 'traditiunea' bunului nu trebuie sa se inteleaga neaparat o deplasare fizica a bunului, cum ar fi preluarea din mana donatorului, efectele sale juridice putand fi realizate si printr-o traditiune implicita, de exemplu, atunci cand donatorul ar inmana donatarului cheile unei casete ori a unui depozit in care se afla lucrul sau cheile de contact ale autoturismului. In nici un caz daruirea autovehiculului nu se poate realiza prin predarea numai a cartii de identitate (certificatului de inmatriculare) a vehiculului, acesta nefiind un titlu reprezentativ al bunului. Deci predarea actului trebuie sa fie insotita, pe baza acordului realizat, de predarea cheilor, incat donatarul sa poata intra in posesiunea efectiva a vehiculului. lar pentru dovada dreptului de proprietate al donatorului sii efectuarea formalitatilor administrativ-teritoriale (radierea de pe numele donatorului si inmatricularea pe numele donatarului) va fi necesara operarea transferului de proprietate in carte de identitate a autovehiculului, potrivit art. 9-10 din OG nr. 78/2000 si art. 5 lit.e din Instructiunile de aplicare a HG nr. In caz de refuz al unei parti de a se prezenta pentru efectuarea acestor formalitati, consideram ca cealalta parte este indreptatita sa intenteze o actiune in constatarea transmiterii dreptului de proprietate prin donatia realizata sub forma darului manual, urmand ca mentiunea privind noul detinator al autovehiculului sa fie inscrisa de organul de politie pe baza hotararii judecatoresti.

De asemenea, predarea unei sume de bani - direct sau prin virament -unitatii care construieste sau vinde donatarului o locuinta are caracterul unui dar manual pentru a carui validitate nu este necesara forma autentica si nici inmanarea efectiva a sumei in mainile donatarului .

Constituie dar manual si depunerea unei sume de bani la CEC (sau alta unitate bancara) pe numele unei alte persoane, daca aceasta depunere nu s-a facut cu alt titlu (plata unei datorii, acordarea unui imprumut etc.) .

Tot astfel,poate constitui dar manual depunerea de catre parinti a unei sume de bani la CEC pe numele copilului lor minor (sau major), astfel incat - devenind fara nici o alta formalitate proprietatea copilului (chiar daca in libret s-a prevazut o clauza de imputernicire in favoarea unuia dintre parinti) - nu mai fac parte din bunurile comune ale sotilor si nu formeaza obiectul partajului la incetarea comunitatii, afara numai daca se dovedeste ca depunerea pe numele copilului nu s-a facut cu intentia ca suma in cauza sa iasa din patrimoniul comun al sotilor si sa intre in patrimoniul copilului. Prin urmare, sarcina probei revine celui care contesta intrarea sumei in patrimoniul copilului (minor sau major). Pana la dovada contrara, caracterul de liberalitate (donatie) a depunerii se prezuma, copilul fiind titularul libretului.

Retragerea unei sume de bani de pe carnet CEC si transferarea ei pe carnet CEC al altei persoane, fiind recunoscuta ca donatie valabila - chiar daca se savarseste doar prin comunicare telegrafica intre agentii - se justifica tot prin ideea de dar manual, intr-o acceptiune noua a notiunilor de lucru corporal si de traditiune, acceptiune care are in vedere realitatea unor procedee curente de transferare rapida si sigura a bunurilor mobile, a sumelor de bani in special.

Prin urmare, producandu-se o asa-numita 'dematerializare' a traditiunii bunurilor, darul manual se poate realiza prin forme moderne, care nu implica o predare efectiva, materiala a bunului donat, dar asigura totusi transferul efectiv al valorilor dintr-un patrimoniu in altul.

In schimb, nu constitute dar manual (si, bineinteles, nici donatie in general) predarea unui libret nominalizat pe numele donatorului ori a altei persoane, dar netransferat pe numele donatarului, pentru ca simpla predare a unui titlu nominativ nu implica transferul dreptului asupra sumelor. Dreptul nu poate fi considerat transmis cata vreme donatarul nu are nici o posibilitate legala sa dispuna de sumele inscrise in libret.

Nici predarea unui libret nominativ, in care primitorul este inscris la clauza testamentara, nu constituie dar manual, pentru ca drepturile sale - in calitate de legatar, iar nu de donatar - se vor naste numai la moartea titularului de libret. In schimb, daca primitorul este inscris la clauza de imputernicire, poate fi vorba de un dar manual, daca inscrierea clauzei si predarea-primirea libretului s-au facut cu intentia de a face si de a primi o liberalitate.Darul manual se poate realiza in acest caz prin simpla predare, deoarece donatarul poate dispune de sumele inscrise in libret.

Obiectul

Obiectul darului manual. Datorita faptului ca traditiunea reala este un element esential al darului manual, numai bunurile mobile corporate susceptibile de traditiune pot forma obiectul darurilor manuale. Nici imobilele, nici mobilele incorporale (drepturi de creanta, drepturi de create intelectuala, fond de comert etc.) nu pot forma obiectul unui dar manual, pentru ca nu sunt susceptibile de a fi transferate si dobandite printr-o predare si primire efectiva.

Fac exceptie titlurile la purtator -asimilate mobilelor corporale- si biletele de banca, pentru ca transmiterea acestora are loc de la mana la mana.

Evident, nu pot forma obiectul darului manual nici bunurile viitoare, deoarece predarea presupune detinerea materiala (corpus) a bunului, deci existenta lui actuala.

Darurile de nunta

Problema darurilor de nunta. 0 precizare se mai impune in legatura cu asa-numitele 'daruri de nunta'(notiune neprevazuta in legislatie), dar care reprezinta aplicatii relativ frecvente ale darului manual.

In legatura cu aceste daruri de nunta, s-a decis ca ele urmeaza a fi considerate bunuri comune ale sotilor in cote egale, chiar daca au fost facute de parintii unuia dintre soti, deoarece sunt dobandite in timpul casatoriei si pentru ca se 'presupune intentia (mentiunea) dispunatorului ca ele sa devina comune' .Numai daca donatia se face (de parintii unuia dintre soti) nu cu ocazia serbarii nuntii, ci ulterior, bunul se considera ca fiind propriu .

Pe de alta parte insa, s-a decis ca - in principiu - bunurile dobandite de catre soti in timpul casatoriei prin donatie sunt bunuri proprii, afara numai daca dispunatorul a aratat (expres sau cel putin exprimat neechivoc) ca a inteles sa gratifice pe ambii soti.

In solutionarea acestei probleme controversate, consideram ca trebuie sa avem in vedere numai dispozitiile legale existente sii numai diferentierile cuprinse in texte.

Astfel, prin derogare de la regula comunitatii bunurilor dobandite de catre oricare dintre soti in timpul casatoriei (art.30 C.fam.), sunt calificate bunuri proprii ale fiecarui sot 'bunurile dobandite in timpul casatoriei prin donatie, afara numai daca dispunatorul a prevazut ca ele vor fi comune'(art.31 lit.b C.fam.).

Observam ca legea excepteaza de la regula comunitatii donatiile, fara a distinge dupa forma lor de realizare (act autentic, donatie simulata sau indirecta ori dar manual). Tot astfel, legea nu distinge in functie de momentul realizarii donatiei; cu ocazia serbarii nuntii sau la o alta data (dar, evident, in timpul casatoriei). De altfel, daca s-ar face exceptie (de la excepfie) pentru 'darurile de nunta', de ce nu s-ar excepta si darurile facute cu ocazia aniversarii casatoriei (de ex., la un an, la nunta de argint sau de aur etc.). In sfarsit, legea nu distinge in functie de persoana donatorului (parinti sau alte rude mai apropiate sau mai indepartate in grad - frati-surori, unchi-matusi - ori persoane fara legatura de rudenie cu unul dintre soti).

Rezulta ca asemenea diferentieri nu se justifica in drept, caci ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus. Astfel fiind, bunurile dobandite prin donatie - inclusiv darurile de nunta - devin bunuri proprii ale fiecarui sot, daca dispunatorul nu a dispus ca ele sa devina comune. Dupa cum s-a subliniat mai recent in practica Curtii Supreme de Justitie, 'bunurile dobandite prin donatie sunt proprii, pentru a fi respectata vointa donatorului, care, daca nu a dispus altfel, nu poate fi presupus ca a inteles sa avantajeze si sotui celui gratificat''.

Pronuntandu-ne impotriva diferentieri lor aratate, neprevazute de lege, se impune insa sa avem in vedere o distinctie care este prevazuta de lege; darurile obisnuite. Potrivit art.759 C.civ., 'prezenturile (darurile - n.ns.) obisnuite nu sunt supuse raportului'. Unii autori considera ca aceste daruri (facute nu numai la nunti, dar si cu alte ocazii, de exemplu, aniversari, botezuri etc.) nu sunt supuse raportului fiindca 'nu alcatuiesc dona-tii'. Alti autori considera ca si darurile obisnuite reprezinta donatii, dar nu sunt supuse regimului liberalitatilor. Oricum, ele sunt exceptate de la raport. Mai mult, se admite unanim, ca aceste daruri obisnuite, nesupuse raportului, nu intra nici in alcatuirea masei de calcul in vederea stabilirii liberalitatilor excesive supuse reductiunii in caz de incalcare a rezervei succesorale . lar daca, in materie de mostenire, aceste daruri obisnuite nu sunt supuse regimului donatiilor (liberalitatilor), nu pot fi supuse regimului donatiilor nici in materia raporturilor patrimoniale dintre soti.

In concluzie, numai darurile obisnuite - indiferent de forma sau momentul realizarii ori de persoana donatorului - nu intra sub incidenta exceptiei prevazute de art.31 lit.b din Codul familiei, ci devin bunuri comune potrivit regulii prevazute de art.30 C.fam. (daca nu exista alte motive legale pentru care ele sa devina bunuri proprii ale unuia dintre soti, de ex., vointa neechivoca a donatorului in acest sens). In schimb, toate celelalte donatii, care nu sunt daruri obisnuite (sume mari de bani, autoturisme sau alte bunuri de mare valoare), devin bunuri proprii, potrivit art.31 lit.b, chiar daca sunt facute cu ocazia serbarii nuntii si de catre persoane care nu sunt parintii (alte rude apropiate) unuia dintre soti, afara numai daca dispunatorul a prevazut ca bunurile donate sa devina comune.

Dovada darului manual

Cu toate ca darul manual se perfecteaza prin faptui predarii si, ca atare, fiind o chestiune de fapt poate fi dovedita prin orice mijloace de proba, pentru donator si succesorii sai, in vederea dovedirii actului juridic al darului manual, ad probationem se cere existenta unui inscris sau inceput de dovada scrisa care poate fi completata cu martori sau prezumtii, conform regulilor generale in materie de probe (art.1191 si urm. C.civ.). Astfel, daca donatorul cere revocarea pentru neexecutarea sarcinii ori pentru ingratitudine sau daca intervine revocarea de drept pentru survenienta de copil si se cere restituirea bunului donat. La fel daca succesorii sai in drepturi cer revocarea donatiei. In schimb, daca mostenitorii rezervatari sau cei indreptatiti la raport cer reductiunea ori raportul donatiei, prezetandu-se cu un drept propriu, iar nu in calitate de succesori in drepturi, ei pot dovedi darul manual cu orice mijloc de proba, la fel ca si orice alti terti.

Donatarul posesor, fiind prezumat proprietar in baza art. 1909 C.civ., nu are nevoie de dovada scrisa. Dar persoanele interesate (de exemplu, mostenitorii) pot dovedi cu orice mijioc de proba fie ca lucrul nu a fost donat, ci a fost furat ori pierdut de catre proprietar, fie caracterul echivoc ori viciile posesiei, fie, in conditiile art.1191 si urm. C.civ., contractul din care rezulta natura precara a detentiunii.

Efectele intre parti

Reguli generale

Efectul translativ al contractului. Ca efect al donatiei, dreptul care formeaza obiectul contractului se transmite din patrimoniul donatorului in patrimoniul donatarului. Donatia poate avea ca efect si stingerea unui drept si a obligatiei corelative (remitere de datorie).

Daca dreptul transferat este o creanta, operatia intervenita intre parti se analizeaza ca o cesiune de creanta cu titlu gratuit, aplicandu-se regulile corespunzatoare (art. 1391 si urm., C.civ.), cu derogarile care rezulta din natura gratuita a transferului.

Cel mai frecvent, obiectul contractului il constituie un drept real. In acest caz, ca si in materie de vanzare, transmiterea sau constituirea dreptului opereaza prin efectul realizarii acordului de vointa (art.971 C.civ.) in forma prevazuta de lege (forma autentica sau forma actului juridic care realizeaza indirect donatia, in aceasta din urma ipoteza, de regula, solo consensu), dar neconditionat de predarea bunului care formeaza obiectul donatiei, cu exceptia darurilor manuale care se realizeaza prin traditiune.

Obligatiile donatorului

1. Obligatia de predare. Dupa incheierea contractului donatorul este obligat sa predea bunul daruit potrivit clauzelor stabilite si sa-l pastreze pana la predare, raspunzand de pieirea sau deteriorarea lui provenita din culpa sa. In cazul darului manual, evident, problema obligatiei de predare nu se pune.

2. Obligatia de garantie. Cazuri in care exista. Spre deosebire de vanzator, in principiu donatorul nu datoreaza garantie pentru evictiune (art.828 alin.1 C.civ.) si nici pentru vicii ascunse, deoarece contractul este cu titlu gratuit .

- Prin exceptie, donatorul datoreaza garantie in urmatoarele cazuri:

- Daca a promis expres garantia pentru evictiune (art.828 alin.2 C.civ.) sau pentru vicii, lipsa garantiei nefiind o regula imperativa.

- Daca evictiunea provine din faptul sau personal (art.828 alin.3 C.civ.), de exemplu, vinde imobilul donat inainte de efectuarea formelor de publicitate sau vinde si preda lucrul mobil cumparatorului, daruit anterior prin act autentic, fapte care contravin obligatiei contractuale.

- In caz de dol (intentie sau culpa grava asimilata dolului) donatorul raspunde de pagubele rezultand din viciile ascunse, cunoscute de el si necomunicate, care au cauzat (direct sau indirect) un prejudiciu donatarului, caci dolul stramuta problema raspunderii de pe teren contractual, pe teren delictual (art.998 C.civ.).

- In sfarsit, daca donatia nu este pur gratuita (donatie cu sarcini) donatorul raspunde de evictiune in limita valorii sarcinilor (art.828 alin.3 C.civ.). Desi legea nu prevede expres, donatorul raspunde ca un vanzator si pentru vicii ascunse, caci in limita sarcinilor (respectiv, a pretului platit pentru o parte din valoarea bunului) donatia este un contract cu titlu oneros si sinalagmatic.

Obligatiile donatarului

Regula. Donatia cu sarcini. Cand donatia este pur gratuita, donatarul nu are nici o obligatie, ci numai o indatorire denumita traditional 'de recunostinta' care, in cazurile anume determinate de lege, este sanctionata prin posibilitatea data donatorului de a revoca donatia pentru cauza de ingratitudine .

Altfel se pune problema daca donatia este cu sarcina (sub mode). Dupa cum se stie, sarcina este o obligatie impusa donatarului, care - dupa acceptarea donatiei - este tinut s-o execute. Desi sarcina se aseamana cu o conditie rezolutorie (intrucat nici una, nici alta nu afecteaza nasterea dreptului si in caz de realizare a conditiei sau de revocare a donatiei pentru neexecuarea sarcinii efectele sunt retroactive), ele nu trebuie sa fie confundate, deoarece regimul lor juridic este diferit, cel putin sub doua aspecte:

- in cazul conditiei rezolutorii, chiar daca este potestativa din partea donatarului, nu se creeaza nici o obligatie pentru el, fiind liber sa actioneze cum doreste, fara riscul de a-si vedea angajata raspunderea, caci conditia (rezolutorie) este numai o modalitate care, in caz de realizare, desfiinteaza dreptul afectat de ea. In schimb, sarcina obliga pe donatar, in caz de neexecutare putandu-se recurge la masuri de executare, creditorul avand dreptul la actiunea in executare;

- conditia opereaza de drept (art. 1019), in schimb revocarea (rezolutiunea) donatiei pentru neexecutarea sarcinii trebuie sa fie ceruta justitiei (art.832 C.civ.).

Sarcina, ca si conditia, nu trebuie sa fie imposibila, ilicita sau imorala, potrivit regulilor generale. Ea poate fi prevazuta fie in favoarea donatorului (de exemplu, plata unei datorii), fie in favoarea unei terte persoane (cand se analizeaza ca o stipulatie pentru altul reprezentand o donatie indirecta grefata pe o donatie directa, daca stipulatia este facuta donandi causa), fie in favoarea donatarului insusi (de exemplu, efectuarea unei calatorii de studiu). In acest din urma caz, obligatia se justifica numai daca donatorul are vreun interes, cel putin moral, la executarea sarcinii. Altfel obligatia donatarului fata de el insusi nu ar putea avea o existenta juridica (decat, eventual, ca o conditie). In cazul sarcinii stipulate in favoarea donatarului insusi, donatia este de fapt pur gratuita, insa cu posibilitatea revocarii pentru neexecutare. Numai in cazul sarcinii stipulate in favoarea donatorului sau a unui tert donatia inceteaza sa fie liberalitate in masura sarcinii.

Intrucat donatia cu sarcini este, in limita sarcinii, un contract sinalagmatic (si cu titlu oneros), in caz de neexecutare intervin efectele specifice contractelor sinalagmatice. Astfel, se poate cere indeplinirea prestatiei care formeaza obiectui sarcinii cu daune-interese si donatarul nu ar putea, fara consimtamantui donatorului, deci fara un nou contract, sa se libereze de sarcina, abandonand bunurile daruite.

Dar se poate alege si o alta cale; revocarea (rezolutiunea) donatiei pentru neexecutarea de obligatii. In caz de neexecutare partiala sau executare cu intarziere instanta este chemata sa aprecieze gravitatea nerespectarii obligatiilor de catre debitor si, in functie de imprejurari, poate dispune rezolutiunea contractului (in cazuri temeinic justificate rezolutiunea partiala), eventual cu acordarea unui termen de gratie.

In caz de admitere a actiunii, revocarea produce efecte retroactive atat impotriva donatarului si succesorilor lui in drepturi, cat si impotriva tertilor, drepturile constituite in favoarea lor fiind desfiintate (art.830 C civ.) potrivit regulilor aplicabile rezolutiunii pentru neexecutare (art. 1020-1021 C.civ.).

Actiunea in executare sau in revocare poate fi intentata de catre donator sau succesorii sai in drepturi (cum ar fi mostenitorii sai legali ori testamentari care beneficiaza de efectele revocarii), inclusiv creditorii chirografari in baza art.974 C.civ. (actiune oblica). In cazul sarcinii stipulate in favoarea unui tert, beneficiarul poate cere si el executarea obligatiei, dar nu poate cere revocarea donatiei, nefiind parte in contractul incheiat intre stipulant si promitent.

In sfarsit, precizam ca orice donatie, inclusiv darul manual, poate fi afectata de sarcini.

Opozabilitatea efectelor contractului fata de terti

Reguli aplicabile. Ca si in materie de vanzare, opozabilitatea fata de terti este ingradita; in privinta bunurilor mobile prin exceptia trasa din art. 1909-1910 C.civ. (combinat cu art.972 C.civ.) prevazuta in favoarea tertului dobanditor de buna-credinta si posesor al lucrului daruit; in ce priveste transferul gratuit al unui drept de creanta prin formalitatea notificarii sau acceptarii conform regulilor de la materia cesiunii de creante, iar in privinta transmisiunilor gratuite de imobile prin formalitatea inscrierii dreptului in cartea funciara (art.22 si urm., art.61 si 72 din Legea nr.7/1996).

In principiu, se aplica deci regulile generale. In privinta publicitatii imobiliare opereaza insa si anumite dispozitii speciale (art.819 C.civ.):

Astfel, - spre deosebire de actele cu titlu oneros, a caror inopozabilitate din cauza neinscrierii in cartea funciara este limitata - neinscrierea in cartea funciara a dreptului real imobiliar dobandit prin donatie poate fi invocata 'de orice persoane ce au interes la aceasta' (art.819 C.civ.), inclusiv dobanditorul cu titlu gratuit care a inregistrat cererea de inscriere mai intai si creditorul chirografar. Rezulta ca donatia neinscrisa in cartea funciara este opozabila numai partilor contractante si succesorilor lor universali si cu titlu universal (nu si succesorilor cu titlu particular sau creditorilor chirografari). Prin urmare, in aceasta materie se largeste cercul tertilor; succesorii cu titlu particular si creditorii chirografari nu au calitatea de avanzii sai cauza (habentes causam), ci aceea de terti.

Mai mult decat atat, donatia - chiar inscrisa in cartea funciara - nu este opozabila dobanditorului anterior cu titlu oneros al dreptului real neinscris in cartea funciara, care poate cere instantei judecatoresti sa acorde Inscrierii sale rang preferential fata de inscrierea efectuata de donatar (art.30 din Legea nr.7/1996), deoarece el certat de damno vitando, iar donatarul numai de lucro captando. Practic, donatarul - chiar inscris in cartea funciara si de buna-credinta - se bucura pe deplin de efectele publicitatii imobiliare, titlul sau devenind inatacabil, numai dupa 10 ani socotiti din ziua cand s-a inregistrat cererea sa de inscriere in cartea funciara, termen inauntrul caruia poate fi pornita actiunea in rectificare (art.37 alin.2).

Pe de alta parte, art.819 C.civ. contine o restrictie cu privire la persoanele care, desi interesate sa o faca (si cu toate ca, potrivit regulilor generale, ar avea calitatea de a invoca inopozabilitatea), nu sunt totusi admise a invoca lipsa de inscriere in cartea funciara si anume, (pe langa parti si succesorii lor universali si cu titlu universal) acele persoane carora lipsa de inscriere li se poate imputa ca o culpa si succesorii lor universali sau cu titlu universal. Astfel, reprezentantii minorului sau ai celui pus sub interdictie. De asemenea, ascendentii care, potrivit art.815 C.civ., au acceptat donatia facuta unui minor sau interzis.

Cauze de revocare

Revocarea pentru ingratitudine

1. Cauze. Ele sunt limitativ enumerate de art. 831 C.civ.:

a) atentat la viata donatorului. Nu se cere o condamnare penala, este suficient sa se stabileasca intentia de a ucide, intentia manifesta a autorului de a curma viata donatorului. Uciderea din culpa nu este cauza de revocare;

b) delicte, cruzimi sau injurii grave. Gravitatea faptelor se apreciaza de instanta . Se cere insa ca fapta sa fi fost savarsita cu intentie,

c) refuzul de alimente, ceea ce presupune ca donatorul a avut nevoie si a cerut alimente de la donatar, care - avand posibilitatea - a refuzat sa dea (a refuzat 'fara cuvant'). Refuzul nu este sanctionat cu revocarea daca donatorul avea rude (sau alte persoane) obligate si in situatia de a-i acorda intretinere. In ceea ce priveste cuantumul, alimentele nu trebuie sa treaca peste valoarea darului si, in consecinta, daca acesta piere fortuit donatarul poate refuza acordarea lor. In toate cazurile, refuzul nejustificat de alimente este sanctionat numai prin posibilitatea revocarii donatiei; donatorul nu are actiune in justitie pentru a cere intretinere de la donatar. Tot astfel - asemanator obligatiei civile imperfecte (naturale) - nici donatarul nu are actiune in restituirea (prin echivalent) a prestatiilor efectuate de bunavoie (art. 1092 alin.2 C.civ.), chiar daca existau persoane in stare si obligate la intretinere potrivit legii. Spre deosebire insa de obligatiile naturale, atitudinea negativa a donatarului constand in refuzul de alimente are o sanctiune specifica; actiunea in revocarea donatiei pentru ingratitudine.

2. Actiunea in revocare pentru ingratitudine este o pedeapsa civila si se caracterizeaza prin urmatoarele:

a) Este o actiune strict personala si deci poate fi intentata numai de persoana impotriva careia faptele au fost savarsite, adica numai de catre donator. Implicand dezlegarea unei probleme morale de vinovatie si de iertare sau de aplicare a pedepsei, actiunea nu poate fi exercitata nici de catre creditorii donatorului, pe calea actiunii oblice (art.974 C.civ.), si nici de catre mostenitorii lui (desi actiunea are caracter patrimonial). In mod exceptional, mostenitorii devin titularii actiunii in revocare:

- daca a fost intentata de donator, dar acesta a decedat inainte de terminarea procesului;

- daca donatorul a decedat inainte de expirarea termenului in care actiunea putea fi intentata (art.833 alin.2 C.civ.).

b) Fiind vorba de aplicarea unei pedepse, ceea ce nu se produce niciodata de drept (art.832 C.civ.), titularul actiunii (donatorul sau, in conditiile aratate, mostenitorul lui) - cunoscand faptul de ingratitudine - il poate ierta pe donatar (dar nu poate renunta la actiunea in revocare cu anticipatie, inainte de producerea actelor sau faptelor de ingratitudine, de exemplu, in contractul de donatie).

Iertarea se prezuma (fara a fi admisa proba contrara) daca a trecut un an din ziua savarsirii faptului sau din ziua cand donatorul (mostenitorii lui) au luat cunostinta de acel fapt (art.833 alin.l C.civ.), fara ca inauntrul acelui an sa fi cerut revocarea. Acest termen de un an nu este un termen de prescriptie, ci un termen de decadere (de drept substantial) bazat pe o prezumtie legala, care nu este supus cauzelor de intrerupere si de suspendare stabilite in materie de prescriptie. In cazul in care faptele de ingratitudine sunt repetate, termenul se calculeaza in raport de ultima .

c) Actiunea nu se poate intenta decat in contra autorului faptului de ingratitudine. Daca el moare fara ca actiunea sa fi fost intentata sau terminata ea se stinge, adica nu poate fi pornita, dar nici macar continuata impotriva mostenitorilor donatarului (art.833 alin.2 C.civ.). Daca sunt mai multi donatari, actiunea in revocare nu poate fi admisa decat impotriva acelor care s-au facut vinovati de ingratitudine .

d) Deoarece actiunea in revocare pentru ingratitudine nu este o actiune in rezolutiune (cum este revocarea pentru neexecutarea sarcinii) sau in constatarea desflintarii de drept a contractului (ca in cazul revocarii pentru survenienta de copil), ci o actiune in restituire cu caracter de pedeapsa - deci esentialmente personala - admiterea actiunii nu produce efecte retroactive fata de terti. Inseamna ca drepturile dobandite de terti (fie si cu titlu gratuit) inainte de intentarea actiunii sau, in cazul imobilelor, inainte de efectuarea publicitatii cererii de revocare raman neatinse (art.834alin.1 C.civ.).

Dar, din partea donatarului restituirea trebuie sa fie integrala, adica sa cuprinda sau bunul daruit (daca n-a fost instrainat) cu toate accesoriile sale, despagubindu-l pe reclamant de sarcinile constituite in folosul tertelor persoane (ipoteca, uzufruct etc.) sau valoarea integrala a bunului (daca a fost instrainat) apreciata din momentul pronuntarii hotararii de revocare. In ambele cazuri se va tine seama, in plus sau in minus, de sporul de valoare sau de degradarile provenite din faptul donatarului sau tertilor.

In privinta fructelor, legea (art.834 alin.2 C.civ.) prevede ca ele se restituie numai de la data cererii de revocare (desi de la comiterea faptului, donatarul ar trebui sa fie tratat ca un posesor de rea-credinta. Dispozitia se explica numai prin faptul ca pana in momentul introducerii cererii nu se stie care va fi atitudinea donatorului: il va ierta sau nu). Toate donatiile (facute prin act autentic, dar manual etc.) sunt supuse revocarii pentru cauza de ingratitudine.

Revocarea pentru survenienta de copil

1. Domeniu de aplicare. Donatia se revoca de drept in cazul in care donatorul nu avea nici un copil sau alt descendent in momentul incheierii contractului de donatie si posterior i se naste ('dobandeste') un copil din casatorie sau din afara casatoriei (copil legitim sau natural, in terminologia C.civ., art.836). Revocarea se produce oricare ar fi felul sau valoarea donatiei (directa, indirecta, dar manual etc.). Face exceptie donatia intre soti, care - fiind revocabila prin vointa sotului-donator - nu este supusa revocarii de drept pentru nastere de copil (art.937 alin.3 C.civ.).

2. Natura juridica. Revocarea pentru nasterea unui copil opereaza de drept (art.836 C.civ.). Deoarece aceasta revocare se produce mai mult in interesul copilului, ea nu poate fi inlaturata printr-o clauza contrara din contractul de donatie sau printr-un act de renuntare ulterior nasterii copilului, expresa ori tacita, sau de confirmare din partea donatorului (art.839 C.civ.). Evident, exista posibilitatea refacerii donatiei dupa nasterea copilului, dar cu respectarea conditiilor prevazute de lege (forma autentica, dar manual cu traditio brevi manu etc.), donatie care nu va mai fi revocabila pentru survenienta de copil.

Deoarece revocarea se produce de drept, in caz de litigiu instanta nu pronunta, ci numai constata revocarea, daca conditiile prevazute de lege sunt indeplinite. Pe de alta parte, datorita revocarii de drept, actiunea in restituire poate fi intentata nu numai de catre donator, dar si de catre succesorii sai in drepturi, inclusiv creditorii pe calea actiunii oblice.

Potrivit legii (art.840 C.civ. coroborat cu art.21 din Decretul nr.167/1958), actiunea in restituire a bunului donat - proprietatea fiind redobandita de drept - se prescrie dupa 30 de ani de la nasterea copilului. Dupa expirarea termenului de prescriptie extinctiva donatarul continua sa detina bunul in aceasta calitate (nu dobandeste o alta calitate), cu consecinta aplicarii regulilor de fond ale donatiei (raport si reductiune). Nu excludem nici posibilitatea revocarii donatiei, dar, evident, pe alte temeiuri decat nasterea copilului (de exemplu, pentru ingratitudine) si cu regimul juridic corespunzator.

3. Conditii. Pentru ca revocarea sa se produca trebuie sa fie indeplinite doua conditii.

a) In primul rand, se cere ca donatorul sa nu aiba vreun copil sau alt descendent in viata in momentul incheierii contractului de donatie. Existenta unui copil conceput in momentul donatiei nu impicdic revocarea de plin drept prin nasterea copilului dupa incheierea contractului (art 837 C.civ.), caci copilul conceput este considerat nascut (infans conceptus pro nato habetur) numai de cate ori este vorba de interesele (avantajele, drepturile) sale (quotiens de commodis eius agitur - art.7 din Decretul nr.31/1954), or in acest caz nu este in interesul sau sa fie considerat nascut.

Daca donatorul avea in momentul incheierii contractului un copil declarat disparut - desi acest copil este socotit a fi in viata (art. 19 din Decr.nr.31/1954) - nasterea ulterioara a unui copil atrage revocarea, caci pentru ca revocarea sa nu opereze, art.836 C.civ. cere ca donatorul sa aiba un copil 'existent' in timpul facerii donatiei, ori cel declarat disparut - desi prezumat a fi in viata - este, prin definitie, o persoana a carei existenta este putin probabila, ceea ce il poate determina pe donator sa faca donatia. Pe de alta parte, disparutul este socotit a fi in viata pentru ca, de regula, prezumtia opereaza in interesul lui. In cazul de fata, prezumtia ar opera in detrimentui lui. Bineinteles, daca s-a declarat prin hotarare judecatoreasca moartea copilului, el nu mai este 'existent'.

b) A doua conditie este ca donatorului sa i se nasca un copil, fie si postum (dupa moarte). Conditia este indeplinita, dupa cum am vazut, daca copilul nascut dupa incheierea contractului a fost conceput la acea data. Durata vietii copilului este indiferenta; revocarea se produce de drept prin nastere, chiar daca el moare inainte de intentarea actiunii in restituire.

De asemenea, este indiferent daca copilul nascut dupa incheierea contractului de donatie este din casatorie sau din afara casatoriei (art.63 C.fam.). In acest din urma caz, evident, filiatia trebuie sa fie stabilita pe caile legale, dar ceea ce intereseaza este nu data stabilirii filiatiei, ci data nasterii copilului. Inseamna ca stabilirea filiatiei unui copil nascut dupa incheierea contractului atrage revocarea donatiei. In schimb, stabilirea filiatiei (dupa incheierea contractului) fata de un copil nascut anterior nu atrage revocarea, asa cum - in acest caz - nici nasterea unui alt copil, fie si din casatorie, dupa incheierea contractului, nu are ca efect revocarea donatiei, nefiind indeplinita prima conditie a revocarii.

4. Problema adoptiei. in legatura cu conditiile revocarii pentru survenienta de copil, se mai pune problema ce efecte produce, in aceasta materie, adoptia? Problema este controversata.

a) Potrivit unei pareri, existenta unui copil adoptat 'impiedica revocarea donatiei, deoarece este asimilat copilului din casatorie''. Autorul are in vedere faptui ca raporturile adoptatorului cu copilul adoptat (si descendentii sai) sunt asimilate cu legaturile de rudenie rezultand din filiatia fireasca, si aceasta indiferent daca adoptia a fost cu toate efectele unei filiatii firesti (cu efecte depline) sau cu efecte restranse (art.75 si 79 C.fam., articole abrogate pentru viitor prin O.U.G. nr.25/1997 cu privire la regimul juridic al adoptiei, modificata prin Legea nr.87/1998 pentru aprobarea O.U.G. nr.25/1997).

In consecinta, potrivit acestei pareri, daca donatorul avea un copil adoptat in momentul donatiei, nasterea sau adoptarea unui alt copil dupa incheierea contractului nu atrage revocarea. lar daca donatorul n-a avut nici un copil in momentul contractarii, adoptarea unui copil dupa momentul donatei are drept efect revocarea donatiei.

In practica judecatoreasca s-a admis solutia contrara; revocarea pentru survenienta de copil se aplica 'numai in cazul in care donatorul, ulterior donatiunii, dobandeste un copil din casatorie sau din afara casatoriei, fie chiar si postum'. Copilul adoptat 'nu se include in enumerarea - limitativa - a textului art.836 C.civ.

Intr-adevar, art.836 C.civ. vizeaza numai filiatia fireasca si textul este de stricta interpretare. Pe de alta parte, revocarea prin adoptie ar contraveni principiului irevocabilitatii, adoptia depinzand, in principal, de vointa adoptatorului.

0 data ce se admite ca adoptarea unui copil dupa incheierea contractului de donate nu atrage revocarea, inseamna ca nici existenta unui copil adoptat anterior donatiei nu impiedica revocarea in cazul nasterii unui copil ulterior incheierii contractului. Copilul adoptat nu este 'copil sau descendent' in sensul art.836 C.civ.; copilul adoptat nu este vizat de text.

In sfarsit, se mai pune problema (cel putin teoretic), ce efecte produce adoptia - in materia analizata - in raport cu parintele firesc al copilului adoptat de altul? Solutia depinde de felul adoptiei.-

- Daca adoptia este cu efecte depline, de la data incuviintarii ei inceteaza legaturile de rudenie dintre parintele firesc si copilul adoptat (art.79 C.fam. si art.1 si 21 din OUG nr.25/1997). In consecinta, daca acest parinte face o donatie dupa aceasta data si ulterior i se naste un copil, donatia se revoca in conditiile art.836 C.civ. (ca si cum donatorul ar fi avut un copil decedat - deci inexistent - la data donatiei).

- Daca adoptia a fost cu efecte restranse (incuviintata inainte de intrarea in vigoare a OUG nr.25/1997), legaturile de rudenie dintre parintele firesc si copilul adoptat se pastreaza (art.75 C.fam.). In consecinta, pentru parintele firesc copilul adoptat este 'existent'; donatia facuta de el nu se revoca pentru nasterea unui alt copil.

5. Efecte. Revocarea pentru survenienta de copil produce efecte retroactive de la data incheierii contractului de donatie. Deoarece donatia se desfiinteaza retroactiv, revocarea produce efecte nu numai impotriva donatarului si succesorilor sai (universali, cu titlu universal sau cu titlu particular) care au dobandit mortis causa, dar si in privinta tertilor dobanditori prin acte intre vii ai bunurilor daruite; resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis. Insa, potrivit regulilor generale, in cazul mobilelor tertul dobanditor de buna credinta va putea opune exceptia prevazuta de art. 1909-1910 C.civ., iar in cazul imobilelor uzucapiunea de 10-20 ani. Posesorul care nu indeplineste conditiile necesare poate invoca numai uzucapiunea de 30 de ani.

Daca donatia revocata pentru survenienta de copil era cu sarcini, revocarea nu se produce decat in limita folosului pur gratuit procurat donatarului.

Fructele bunului sunt supuse restituirii numai din ziua cand s-a notificat donatarului nasterea copilului (art.838 C.civ.).

Bibligrafie

Prof. univ. dr. Francisc Deak "Tratat de drept civil"