Prescriptia dreptului la actiune

Prescriptia dreptului la actiune

1. Prescriptia dreptului la actiune in vechiul Cod Civil

In vechiul Cod Civil nu existau dispozitii speciale care sa reglementeze prescriptia dreptului material la actiune in ipoteza rezolu- tiunii sau rezilierii. Ca urmare, erau aplicabile regulile generale care regle- menteaza prescriptia drepturilor de creanta, conform Decretului ni. 167/1958.

Termenul de prescriptie aplicabil dreptului material la actiune prin exercitarea caruia se declanseaza actiunea in rezolutiune sau reziliere era termenul general de 3 ani instituit prin art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958.

Dreptul material la actiune specific drepturilor de creanta nascute din contractele sinalagmatice era compus din mai multe elemente, creditorul obligatiei neexecutate avand un drept de optiune, termenul de prescriptie este unic. Asadar, chiar daca creditorul formuleaza mai intai o cerere de chemare in judecata prin care solicita executarea silita, in una din formele ei generale, a obligatiilor debitorului, iar apoi isi schimba optiunea si solicita rezolutiunea sau rezilierea contractului, el are la dispozitie un singur termen de prescriptie de 3 ani. Exercitarea dreptului material la actiune, indiferent de elementul in favoarea caruia opteaza creditorul, trebuia sa se faca in interiorul termenului general de prescriptie .

Actiunea redhibitorie, era o actiune in rezolutiunea contractului de vanzare-cumparare, trebuie sa fie introdusa insa in termenul de 6 luni, cand viciile au fost ascunse de vanzator fara viclenie. Solutia era prevazuta expres in dispozitiile art. 5 din Decretul nr. 167/1958. Daca viciile au fost ascunse cu viclenie se aplica termenul general de prescriptie.

In privinta curgerii termenului general de prescriptie, se aplica, de asemenea, regula generala potrivit careia "prescriptia incepe sa curga de la data cand se naste dreptul la actiune" (art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958). Intelesul aces­tei reguli depindea insa de existenta unui termen suspensiv pentru executarea obligatiei sau a unei conditii suspensive. Daca nu exista nici o asemenea modalitate a obligatiei, termenul de prescriptie incepea sa curga chiar din momentul nasterii raportului juridic obligational.

Cand insa obligatia este afectata de o astfel de modalitate, dreptul material la actiune se nastea fie la data implinirii termenului suspensiv, fie la data realizarii conditiei suspensive (art. 7 alin. 2 si 3 din Decretul nr. 167/1958).

Termenul de prescriptie al dreptului material la actiune pentru viciile ascunse ale unui lucru transmis sau ale unei lucrari executate, incepe sa curga de la data descoperirii viciilor, dar nu mai tarziu de implinirea unui an de la predarea lucrului sau a lucrarii. In cazul viciilor unor constructii, prescriptia incepe sa curga de la data descoperirii viciilor, dar cel mai tarziu de la implinirea a trei ani de la predare (art. 11 alin. 1 si 2 din Decretul nr. 167/1958).

Dreptul subiectiv la actiune se naste in momentul aparitiei (exteriorizarii) viciilor dar exercitarea acestui drept este posibila de la data descoperirii viciilor, ceea ce explica fixarea acestui prim moment pentru inceperea cursului prescriptiei.

Intrucat dreptul la actiune nu se poate naste decat in timpul cat exista obligatia de garantie (deci in cazul termenului legal de garantie de 1 an sau de 3 ani, dupa caz), data implinirii acestui termen a fost fixata ca un al doilea moment, obiectiv si alternativ fata de primul (poate fi avut deci in vedere numai daca viciile nu au fost descoperite anterior), pentru inceperea cursului perscriptiei. Daca viciile nu au aparut in termenul de garantie, nu se mai poate naste dreptul la actiune, nemaiexistand nici obligatia de garantie, astfel incat nu se mai poate vorbi nici de prescriptia extinctiva .

2. Prescriptia dreptului la actiune in Noul Cod Civil

Institutia prescriptiei extinctive a suferit unele modificari prin Noul Codul civil (Legea 287/2009), fiind reglementata in art. 2500-2544, care constituie dreptul comun in materie.

Obiectul prescriptiei extinctive il reprezinta ceea ce se stinge prin prescriptie, daca nu a fost exercitat in termenul prevazut de lege, este dreptul material la actiune; dreptul la actiune reprezinta dreptul de a constrange o persoana, cu ajutorul fortei publice, sa execute o anumita prestatie, sa respecte o anumita situatie juridica sau sa suporte orice alta sanctiune civila, dupa caz[3].

Prescriptibilitatea dreptului la actiune

Sunt supuse prescriptiei extinctive drepturile la actiune avand un obiect patrimonial, afara de cazul in care prin lege s-ar dispune altfel si alte drepturi la actiune, indiferent de obiectul lor, in cazurile anume prevazute de lege.

Prescriptia dreptului la actiune privind drepturile accesorii

Lucrare: Analiza profitabilitatii pe baza ratelor de marja Eseu: Analiza rezultatului brut al exploatarii

Odata cu stingerea dreptului la actiune privind un drept principal, se stinge si dreptul la actiune privind drepturile accesorii, afara de cazul in care prin lege s-ar dispune altfel. In cazul in care un debitor este obligat la prestatii succesive, dreptul la actiune cu privire la fiecare dintre aceste prestatii se stinge printr-o prescriptie deosebita, chiar daca debitorul continua sa execute una sau alta dintre prestatiile datorate. Totusi, aceste din urma dispozitii nu sunt aplicabile in cazul in care prestatiile succesive alcatuiesc, prin finalitatea lor, rezultata din lege sau conventie, un tot unitar.

Prescriptia dreptului la actiune privind creanta garantata

Prescriptia dreptului la actiune privind creanta principala nu atrage si stingerea dreptului la actiunea ipotecara, creditorul ipotecar putand urmari, in conditiile legii, doar bunurile mobile sau imobile ipotecate, insa numai in limita valorii acestor bunuri. Aceste dispozitii nu se aplica prescriptiei dreptului la actiune pentru plata dobanzilor si a altor accesorii ale creantei ipotecare, care, in afara capitalului, nu mai pot fi acoperite dupa implinirea prescriptiei din valorificarea, pe cale silita, a bunului grevat .

Compensatia si dreptul de retentie

Prescriptia nu impiedica stingerea prin compensatie a creantelor reciproce si nici exercitarea dreptului de retentie, daca dreptul la actiune nu era prescris in momentul in care s-ar fi putut opune compensarea sau dreptul de retentie, dupa caz.

Efectele prescriptiei implinite

Prescriptia nu opereaza de plin drept, ci trebuie invocata; dupa implinirea termenului de prescriptie, cel obligat poate sa refuze executarea prestatiei. Cel care a executat de bunavoie obligatia dupa ce termenul de prescriptie s-a implinit nu are dreptul sa ceara restituirea prestatiei, chiar daca la data executarii nu stia ca termenul prescriptiei era implinit . Recunoasterea dreptului, facuta printr-un act scris, precum si constituirea de garantii in folosul titularului dreptului a carui actiune este prescriptibila sunt valabile, chiar daca cel care le-a facut nu stia ca termenul de prescriptie era implinit, in aceste cazuri fiind aplicabile regulile de la renuntarea la prescriptie.

Renuntarea la prescriptie

Noul Cod civil dispune ca nu se poate renunta la prescriptie cat timp nu a inceput sa curga, ci doar la prescriptia implinita, precum si la beneficiul termenului scurs pentru prescriptia inceputa si neimplinita. Renuntarea la prescriptie poate sa fie expresa sau tacita - in acest caz, trebuie sa fie neindoielnica, putand rezulta numai din manifestari neechivoce. Nu va putea renunta la prescriptie cel lipsit de capacitatea de a instraina sau, dupa caz, de a se obliga.

Efectele renuntarii la prescriptie

Dupa renuntare, incepe sa curga o noua prescriptie de acelasi fel; daca partea indreptatita renunta la beneficiul termenului scurs pana la acea data, sunt aplicabile dispozitiile privind intreruperea prescriptiei prin recunoasterea dreptului .

Intinderea renuntarii la prescriptie

Renuntarea isi produce efecte numai in privinta celui care a facut-o; nu poate fi invocata impotriva codebitorilor solidari ori ai unei obligatii indivizibile sau impotriva fideiusorilor .

Persoanele care pot invoca prescriptia

1. cel in folosul caruia curge; prescriptia poate fi opusa personal sau prin reprezentant, fara ca persoana sa fie tinuta a produce vreun titlu contrar ori sa fi fost de buna-credinta; organul de jurisdictie competent nu poate aplica prescriptia din oficiu, chiar daca invocarea prescriptiei ar fi in interesul statului sau al unitatilor sale administrativ-teritoriale.

2. codebitorii unei obligatii solidare sau indivizibile si fideiusorii; ei pot invoca prescriptia, chiar daca unul dintre debitori a neglijat sa o faca ori a renuntat la ea;

3. creditorii celui interesat, precum si orice alta persoana interesata.

Regulile aplicabile prescriptiei extinctive

Prescriptia extinctiva este reglementata prin lege; este interzisa orice clauza prin care fie direct, fie indirect o actiune ar fi declarata imprescriptibila, desi, potrivit legii, aceasta este prescriptibila, sau invers, o actiune declarata de lege imprescriptibila ar fi considerata prescriptibila; cu toate acestea, in limitele si conditiile prevazute de lege, partile care au capacitatea deplina de exercitiu pot, prin acord expres, sa modifice durata termenelor de prescriptie sau sa modifice cursul prescriptiei prin fixarea inceputului acesteia ori prin modificarea cauzelor legale de suspendare ori de intrerupere a acesteia, dupa caz. Fac exceptie drepturile la actiune de care partile nu pot sa dispuna si nici actiunilor derivate din contractele de adeziune, de asigurare si cele supuse legislatiei privind protectia consumatorului[8].

Termenele de prescriptie pot fi reduse sau marite, prin acordul expres al partilor, fara insa ca noua durata a acestora sa fie mai mica de un an si nici mai mare de 10 ani, cu exceptia termenelor de prescriptie de 10 ani ori mai lungi, care pot fi prelungite pana la 20 de ani. Aceste dispozitii nu se aplica in cazul drepturilor la actiune de care partile nu pot sa dispuna si nici actiunilor derivate din contractele de adeziune, de asigurare si cele supuse legislatiei privind protectia consumatorului[9].

Momentul pana la care se poate invoca prescriptia

Prescriptia poate fi opusa numai in prima instanta, prin intampinare sau, in lipsa invocarii, cel mai tarziu la primul termen de judecata la care partile sunt legal citate.