SUCCESIUNI - felurile succesiunii - locul si data deschiderii succesiunii

1.Notiune, felurile succesiunii, caracterele juridice

Potrivit art.644 C.civ. proprietatea bunurilor se dobandeste si se transmite prin succesiune. Rezulta asadar ca succesiunea ar fi un mod de dobandire (transmitere) a proprietatii. In fapt insa, succesiunea reprezinta mult mai mult decat un mod de dobandire a proprietatii.

In sens larg (lato sensu) succesiunea presupune transmiterea de drepturi de la o persoana decedata la alta in viata, prin acte intre vii sau prin acte mortis causa.

In sens restrans (stricto sensu) prin succesiune se intelege transmiterea unui patrimoniu, a unei fractiuni dintr-un patrimoniu sau a unor bunuri privite ut singuli, de la o persoana fizica decedata la una sau mai multe persoane fizice sau juridice in viata .

Notiunile de mostenire si ereditate sunt sinonime termenului "succesiune".

Persoana decedata, al carei patrimoniu se transmite prin succesiune, poarta denumirea de de cujus, prescurtarea expresiei romane is de cujus succesione agitur (cel despre a carui mostenire este vorba).

Persoana fizica sau juridica, careia i se transmite patrimoniul defunctului, poarta denumirea de succesor, mostenitor sau erede. In cazul mostenirii testamentare, aceasta este desemnata si cu denumirea de legatar.

Prin termenul de succesiune se intelege atat transmisiunea pentru cauza de moarte, cat si obiectul acestei transmisiuni .

Pornind de la prevederile art.650 C.civ., conform carora "succesiunea se defera prin lege sau dupa vointa omului, prin testament" rezulta ca succesiunea poate fi de 2 feluri: legala si testamentara.

Vorbim de succesiune legala in cazul in care ea este deferita de lege, provenind de la o persoana care nu lasa testament sau care dispune prin testament, care insa nu este valabil, este caduc sau nu cuprinde dispozitii cu privire la bunurile succesorale.

Succesiunea legala mai poarta denumirea de mostenire ab intestat (fara testament).

In cazul in care defunctul, in timpul vietii sale, dispune prin testament de bunurile sale suntem in prezenta succesiunii testamentare.

2. Locul si data deschiderii succesiunii

Succesiunea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului. Desi in acest sens nu exista un text expres, regula enuntata se deduce implicit din prevederile art.14 C.proc.civ., care atribuie competenta solutionarii litigiilor in materie de mostenire, instantei de la ultimul domiciliu al defunctului, precum si din dispozitiile art.10 lit.a din Legea nr.36/1995 privitoare la notarii publici si a activitatii notariale, care confera notarului public din biroul notarial situat in circumscriptia judecatoriei ultimului domiciliu al defunctului, competenta solutionarii procedurii succesorale .

Domiciliul, in sensul art.13 din Decretul nr.31/1954, inseamna locul unde persoana "isi are locuinta statornica sau principala".

Dovada domiciliului se face cu actul de identitate al persoanei, dar s-a admis si folosirea altor mijloace de proba in cazul in care domiciliul real al persoanei nu corespunde cu cel inscris in actul de identitate .

Domiciliul minorilor este la parinti, iar al interzisilor judecatoresti la tutori.

In cazul persoanelor nomade, a persoanelor decedate avand domiciliul in strainatate, locul deschiderii succesiunii este locul unde se gasesc bunurile mai importante din succesiune.

Cunoasterea locului deschiderii succesiunii are o deosebita importanta, deoarece in functie de aceasta se stabileste notarul public competent sa efectueze procedura succesorala notariala, respectiv instanta de judecata competenta sa solutioneze actiunile privind mostenirea.

Pornind de la dispozitiile art.651 C.civ. rezulta ca data deschiderii succesiunii coincide cu data mortii celui care lasa mostenirea.

Moartea poate fi fizic constatata, situatie in care dovada datei mortii se face cu certificatul de deces intocmit de serviciul de stare civila al primariei din localitatea unde s-a produs evenimentul sau poate fi declarata pe cale judecatoreasca, ipoteza in care dovada datei mortii se face cu hotararea judecatoreasca ramasa definitiva.

In cazul in care mai multe persoane cu vocatie succesorala reciproca au murit in aceeasi imprejurare (cutremur, catastrofa aeriana, feroviara, navala, rutiera) fara a se putea stabili cu exactitate momentul mortii fiecaruia, legea, prin art.21 din Decretul nr.31/1954 instituie prezumtia ca au murit deodata.

Aceste persoane poarta denumirea de comorienti. Ele nu se mostenesc intre ele, ci la succesiunea lor vin persoanele indreptatite, aflate in viata la data decesului acestora.

Potrivit literaturii de specialitate, prezumtia mortii concomitente este aplicabila si in cazul in care moartea are loc in imprejurari diferite (de ex.din cauza bolii de care sufereau persoanele cu vocatie succesorala reciproca) .

Data deschiderii succesiunii prezinta importanta, intrucat in functie de acest moment se determina persoanele chemate la mostenire, capacitatea lor succesorala, drepturile ce li se cuvin, compunerea masei succesorale.

Totodata, acest moment marcheaza inceputul curgerii termenului de prescriptie de 6 luni pentru acceptarea mostenirii, nasterea starii de indiviziune intre mostenitori, legea aplicabila in situatia in care in timp intervin succesiv mai multe legi succesorale.

3. Conditiile prevazute de lege pentru a mosteni

Pentru a putea mosteni, o persoana trebuie sa indeplineasca cumulativ doua conditii si anume: sa aiba capacitate succesorala si sa nu fie nedemna de a mosteni, conditii care se desprind din dispozitiile art.654-655 C.civ . Acestor doua conditii li s-a mai adaugat de doctrina una, aceea a vocatiei la mostenire.

Conditia capacitatii succesorale si a vocatiei la mostenire sunt aplicabile atat succesiunii legale, cat si celei testamentare, in timp ce conditia de a nu fi nedemn pentru a mosteni este specifica doar succesiunii legale, succesiunea testamentara cunoscand institutia revocarii judecatoresti a legatelor pentru ingratitudine, ca echivalent al nedemnitatii.

3.1. Capacitatea succesorala

Conform art.654 alin.1 C.civ. au capacitate succesorala persoanele care sunt in viata la data deschiderii succesiunii.

In aceasta categorie se includ:

1.Persoanele fizice in viata la data deschiderii succesiunii, indiferent de intervalul de timp cat supravietuiesc. Dovada se face cu certificatul de nastere sau cu certificatul de deces ori hotararea judecatoreasca declarativa a mortii, din care rezulta ca moartea a survenit ulterior deschiderii succesiunii.

2.Persoanele juridice in fiinta la data deschiderii succesiunii, adica acele persoane juridice care si-au dobandit personalitatea juridica in conditiile legii pana la data deschiderii succesiunii. Cum aceste persoane nu fac parte din categoria succesorilor legali, bunurile succesorale pot fi transmise acestora numai prin testament.

3.Persoana conceputa, dar inca nenascuta la data deschiderii succesiunii.

Art.654 alin.2 C.civ. prevede "Copilul conceput este considerat ca exista". Pentru a fi considerat ca exista este necesar ca si copilul sa se nasca viu, deoarece alin.3 al articolului amintit statueaza expres "Copilul nascut mort este considerat ca nu exista".

Legea noastra civila nu cere si conditia viabilitatii copilului, astfel incat pentru a fi considerat viu este suficient ca si copilul sa fi respirat o singura data, imprejurare ce poate fi dovedita prin prezenta aerului in plamani, relevat de proba docimaziei .

Conceptia fiind o stare de fapt, poate fi dovedita prin orice mijloc de proba.

Art.61 C.fam., aplicabil si in materia capacitatii succesorale, opinie acceptata unanim de literatura de specialitate, stabileste ca timpul legal al conceptiei este cuprins intre a 300-a si a 180-a zi inaintea nasterii copilului. Prin urmare, data conceptiei nu este o zi anume, ci oricare din zilele cuprinse in intervalul de 121 de zile, intre a 300-a si a 180-a zi dinaintea nasterii copilului.

4.Persoanele disparute, intrucat potrivit art.19 din Decretul nr.31/1954 persoana disparuta este socotita in viata atata timp cat nu a intervenit o hotarare judecatoreasca definitiva de declarare a mortii.

Deci aceste persoane sunt prezumate ca avand capacitate succesorala, atata timp cat nu exista o hotarare judecatoreasca declarativa de moarte, ramasa definitiva. O data ce exista o asemenea hotarare se va stabili existenta capacitatii succesorale in functie de data mortii stabilita in hotararea judecatoreasca.

Deoarece legea civila recunoaste capacitate succesorala persoanelor care exista la data deschiderii succesiunii, rezulta per a contrario, ca sunt lipsite de capacitate succesorala persoanele fizice decedate anterior deschiderii succesiunii, respectiv persoanele juridice care au incetat sa mai fiinteze inaintea deschiderii succesiunii, precum si comorientii.

3.2. Nedemnitatea succesorala

Nedemnitatea succesorala este o sanctiune civila care consta in decaderea mostenitorului, vinovat de o fapta grava fata de cel care lasa mostenirea sau fata de memoria acestuia, din dreptul de a-l mosteni .

3.2.1. Cazurile de nedemnitate succesorala

Aceste cazuri sunt expres si limitativ prevazute de art.650 C.civ.: a. atentatul la viata celui care lasa mostenirea; b.acuzatia capitala calomnioasa impotriva celui care lasa mostenirea; c.nedenuntarea omorului a carui victima a fost cel care lasa mostenirea.

a.Atentatul la viata celui care lasa mostenirea.

Textul legal amintit statueaza ca este nedemn "condamnatul pentru ca a omorat sau a incercat sa omoare pe defunct". Pentru a opera acest caz de nedemnitate se cer indeplinite o serie de conditii: 1.infractiunea de omor sau tentativa la infractiunea de omor sa fie comisa de mostenitor cu intentie directa sau indirecta; 2.sa existe o hotarare judecatoreasca de condamnare definitiva a succesorului vinovat.

b.Acuzatia capitala calomnioasa impotriva celui care lasa mostenirea.

Acuzatia capitala este cea care poate atrage condamnarea la moarte. In prezent, prin Decretul-lege nr.6/1990 pedeapsa cu moartea a fost inlocuita cu pedeapsa detentiunii pe viata, astfel incat acest text nu mai este operant.

In perioada in care pedeapsa cu moartea era incidenta, cazul de nedemnitate amintit presupunea o plangere, un denunt sau marturie a succesibilului, dovedita prin hotarare judecatoreasca definitiva ca fiind calomnioasa, in contra persoanei la a carei succesiune avea vocatie legala, care continea acuzatii susceptibile sa atraga condamnarea la moarte.

c.Nedenuntarea omorului a carui victima a fost cel care lasa mostenirea.

Art.655 pct.3 C.civ. prevede ca este nedemn "mostenitorul major care, avand cunostinta de omorul defunctului, nu a denuntat aceasta justitiei". Din economia textului legal mentionat rezulta ca obligatia denuntarii revine numai mostenitorului major, nu si minorului, care a cunoscut infractiunea consumata de omor si nu tentativa.

Art.656 C.civ. disperseaza ascendentii, descendentii ucigasului, afinii sai de acelasi grad, sotul sau sotia, fratii sau surorile sale, unchii, matusile, nepoatele sale de obligatia denuntarii omorului, tocmai datorita legaturilor lor de rudenie sau de afinitate cu criminalul .

Efectele nedemnitatii succesorale

Nedemnitatea are ca efect inlaturarea de la mostenire a celui vinovat de comiterea faptelor culpabile, limitativ prevazute de lege, fata de cel la a carui mostenire are vocatie legala. El este inlaturat numai de la mostenirea ab intestat si nu si de la mostenirea testamentara.

3.3. Vocatia succesorala

Pe langa conditiile enuntate, pentru a veni la mostenire, o persoana trebuie sa aiba vocatie succesorala, care fie este conferita de lege, fie prin vointa lui de cujus.

Determinarea persoanelor chemate la mostenirea defunctului poarta denumirea de devolutiune succesorala.

4. Devolutiunea succesorala legala

Principiile generale ale succesiunii legale

Ordinea chemarii la mostenire a succesorilor legali este guvernata de 3 principii generale: 1.principiul prioritatii claselor de mostenitori in ordinea stabilita de lege; 2.principiul proximitatii gradului de rudenie intre mostenitorii din aceeasi clasa; 3.principiul impartirii in parti egale a succesiunii intre rudele de acelasi grad.

1.Principiul prioritatii claselor de mostenitori in ordinea stabilita de lege.             Potrivit acestui principiu, mostenitorii legali din clase diferite sunt chemati la mostenire in ordinea stabilita de lege.

Astfel, in primul rand sunt chemati mostenitorii din clasa I (descendentii defunctului), cu excluderea mostenitorilor din clasele II, III, IV.

In cazul in care nu sunt mostenitori din clasa I sau acestia sunt renuntatori sau nedemni, mostenirea se defera succesorilor din clasa II, iar in lipsa acestora, a renuntarii sau nedemnitatii lor succesiunea revine mostenitorilor din clasa III.

Daca defunctul nu are mostenitori din clasa III ori acestia sunt nedemni sau au renuntat la succesiune, mostenirea se defera succesorilor din clasa IV.

Prin exceptie, sotul supravietuitor, care nu se incadreaza in nici una din cele 4 clase, vine la mostenire in concurs cu fiecare clasa de mostenitori, nu inlatura si nici nu este inlaturat.

2.Principiul proximitatii gradului de rudenie intre mostenitorii din aceeasi clasa

Conform acestui principiu, in cadrul aceleiasi clase, mostenitorii in grad mai apropiat cu defunctul inlatura pe cei in grad mai indepartat.

Astfel, in clasa I copiii defunctului (rude de gradul I) inlatura pe nepoti (rude de gradul II in cadrul aceleiasi clase).

In clasa III, bunicii defunctului (rude de gradul II) inlatura pe strabunici (rude de gradul III).

In clasa IV unchii si matusile (rude de gradul III) inlatura de la mostenire pe verii primari ai defunctului (rude de gradul IV).

De la acest principiu cunoastem doua exceptii: 1.in clasa II parintii defunctului (rude de gradul I) nu inlatura pe fratii si surorile defunctului (rude de gradul II), ci acestia vin impreuna la mostenire; 2.reprezentarea succesorala, care va fi tratata intr-o sectiune viitoare.

Referat: Documentatie pentru cresterea ciupercilor comestibile - prelucrarea compostului - amenajarea spatiului pentru cresterea ciupercilor Lucrare: Cum sa treci de capcanele proiectelor SAPARD - un proiect de valoare mica

3.Principiul impartirii in parti egale a succesiunii intre rudele de acelasi grad si aceeasi clasa

In cazul in care la mostenire vin mai multi mostenitori din aceeasi clasa si acelasi grad, ei vor imparti mostenirea in parti egale, in functie de numarul lor.

Exista si o exceptie, aceea a chemarii la mostenire a fratilor si surorilor din casatorii diferite.

Cei care au comuna mama (frati uterini) vin la mostenire numai dupa mama, iar cei care au tata comun (frati consangeni) mostenesc numai dupa tata, in timp ce fratii si surorile din aceiasi parinti mostenesc pe ambele linii (materna si paterna).

5. Reprezentarea succesorala

5.1. Notiune. Reprezentarea succesorala nu inseamna reprezentarea vointei cuiva, ci este un beneficiu acordat de lege, in temeiul caruia un succesibil de grad mai indepartat cu defunctul urca in locul si gradul parintelui sau predecedat pentru a culege in locul sau partea care i s-ar fi cuvenit din mostenire daca ar fi fost in viata.

Persoana care vine la mostenire prin reprezentare se numeste reprezentant, iar parintele predecedat, in locul si gradul caruia urca reprezentantul, poarta denumirea de reprezentat.

Credem ca aceasta institutie va fi mai bine inteleasa printr-un exemplu ilustrativ.

La moartea sa de cujus lasa 2 fii A si B si pe nepotul D, fiu al fiului predecedat C.

de cujus

↓ ↓

A B C decedat

D

Succesiunea este legala, se defera prin lege succesorilor, impartindu-se in parti egale intre descendenti, astfel incat fiecaruia ii revine 1/3 parti din mostenire.

Prin urmare, A va avea o parte de 1/3, B va avea 1/3 parti din succesiune, iar C daca ar fi fost in viata ar fi avut tot 1/3 parti. Fiind decedat, partea lui C va reveni fiului D.

Daca nu ar fi existat institutia reprezentarii succesorale, atunci in temeiul principiului proximitatii gradului de rudenie cu defunctul, intreaga masa succesorala a defucntului ar fi revenit copiilor in viata A si B, in parti egale de ½ parti pentru fiecare.

Desigur, in cazul in care fiul predecedat C ar fi avut 2 copii sau mai multi copii, cota acestuia de 1/3 parti din masa succesorala a defunctului s-ar fi impartit intre copiii sai, in parti egale, in functie de numarul lor.

5.2. Cazuri de admisibilitate a reprezentarii succesorale

Potrivit art.665 si art.666 C.civ., reprezentarea este permisa in cazul: descendentilor in linie dreapta ai defunctului, la infinit; a descendentilor colateralilor privilegiati, pana la gradul IV inclusiv.

Pe a contrario, nu se admite reprezentarea succesorala in cazul ascendentilor privilegiati si ordinari, a colateralilor ordinari si a sotului supravietuitor .

5.3. Conditiile reprezentarii succesorale

Pentru a opera reprezentarea succesorala sunt necesare cateva conditii privitoare la persoana reprezentantului sau a reprezentatului.

Vom prezenta fiecare conditie in parte.

1.Cel reprezentat trebuie sa fie decedat la data deschiderii succesiunii

Aceasta conditie se desprinde din dispozitiile art.668 alin.1 C.civ., care statueaza ca "nu se reprezinta decat persoanele moarte".

Prin urmare, daca la momentul mortii lui de cujus "reprezentatul" este in viata, el va mosteni in nume propriu, iar descendentul sau va culege mostenirea tot in nume propriu si nu prin reprezentare .

Persoana disparuta, fiind prezumata ca exista atata timp cat nu exista o hotarare declarativa de moarte ramasa definitiva, nu poate fi reprezentata.

Din dispozitiile art.698 C.civ. rezulta ca mostenitorul care renunta la succesiunea lui de cujus nu poate fi reprezentat niciodata.

In cazul in care renuntatorul este unicul mostenitor sau daca toti comostenitorii renunta, copiii renuntatorilor vin la mostenire in nume propriu, impartind succesiunea in parti egale.

Intrucat nu se pot reprezenta persoanele in viata, reprezentarea nu poate opera per saltum sau omisso medio, adica sarind peste un grad intermediar, ci reprezentantul trebuie sa urce din grad in grad vacant, fara sa rupa lantul .

Vom incerca sa ilustram aceasta afirmatie cu un exemplu.

La moartea sa de cujus lasa in viata pe fiul A, pe nepotul C, fiu al fiului predecedat B si pe stranepotul D, fiul al nepotului C. C, desi in viata, renunta la succesiune sau este nedemn.

de cujus

↓

A B decedat

C renuntator/nedemn

D

Daca C a renuntat la succesiune sau este nedemn, D nu poate culege mostenirea prin reprezentarea lui B sau C, deoarece C este in viata, iar a-l reprezenta pe B inseamna a sari un grad, locul intermediar fiind ocupat de C, nefiind vacant.

2. Locul reprezentatului trebuie sa fie util

Pentru a fi posibila reprezentarea nu este suficient ca locul reprezentatului sa fie numai vacant, ci trebuie sa fie si util, ceea ce inseamna ca in conditiile in care reprezentatul ar fi fost in viata la data deschiderii succesiunii lui de cujus acesta l-ar fi putut mosteni. Spre exemplu, in cazul in care reprezentatul ar fi nedemn, locul acestuia nu este util, deoarece daca acesta ar fi fost in viata la data mortii lui de cujus, fiind nedemn nu putea veni la mostenirea defunctului.

Aceasta solutie a fost criticata, motivat de faptul ca, pe de o parte, descendentii sunt pedepsiti pentru culpa parintelui, iar pe de alta parte, "daca nevrednicul nu are drepturi la mostenire, oare se poate spune ca cel decedat inainte de deschiderea succesiunii ar avea vreun drept succesoral", autorul intrebandu-se "de ce reprezentarea sa fie admisa in cel din urma caz si inlaturata in cel dintai?" .

Mentionam ca aceasta conditie a fost suprimata din noul cod civil italian (art.467 alin.1) si din codul civil portughez (art.929).

3.Reprezentantul trebuie sa fie descendentul in linie dreapta al reprezentantului

Dispozitiile legale (art.665 C.civ.) nu admit ca beneficiari ai reprezentarii succesorale decat pe descendentii in linie dreapta (mostenitori din clasa I) si pe descendentii fratilor sau surorilor defunctului (mostenitori din clasa II).

4. Reprezentantul sa aiba vocatie succesorala proprie la mostenirea lui de cujus.

Pentru a putea culege succesiunea in persoana reprezentantului trebuie sa fie intrunite toate cerintele legale pentru mostenire: capacitatea succesorala, conditia de a nu fi nedemn fata de de cujus si vocatia succesorala proprie (chemarea) la succesiunea defunctului.

O data indeplinite aceste conditii este admisibila reprezentarea, chiar daca reprezentantul a renuntat la succesiunea reprezentatului, (art.668 alin.2 C.civ.), chiar daca reprezentantul este nedemn de a-l mosteni pe reprezentant, intrucat reprezentantul nu vine la mostenirea lui de cujus in nume propriu, ci prin reprezentarea parintelui sau predecedat.

5.4. Efectele reprezentarii succesorale

Fiind indeplinite toate conditiile de admisibilitate ale reprezentarii succesorale, reprezentantul va culege partea de mostenire la care ar fi avut dreptul reprezentatul. Principalul efect consta in partajarea masei succesorale.

Art. 667 C.civ. indica modalitatea de impartire a masei succesorale: pe tulpini, adica in functie de numarul persoanelor chemate in nume propriu la mostenire si a persoanelor reprezentate, indiferent de numarul reprezentantilor.

Daca o tulpina a produs mai multe ramuri partajul se face pe tulpina, in interiorul fiecarei ramuri, adica pe subtulpini, iar partea care se cuvine unei ramuri se va imparti egal in functie de numarul acelei ramuri.

Vom exemplifica modul de partajare pe tulpina si subtulpina.

Partajul pe tulpina

De cujus lasa la moartea sa 2 fii in viata A si B, 2 nepoti al fiului

predecedat C si 3 nepoti ai fiului predecedat D.

de cujus

↓ ↓ ↓ ↓

A B C predecedat D predecedat

¼ ¼ ¼ ¼

↓ ↓ ↓ ↓ ↓

fiu fiu fiu fiu fiu

1/8 1/8 1/12 1/12 1/12

Se stabilesc mai intai tulpinile, in functie de numarul copiilor lui de cujus. In exemplul dat sunt 4 tulpini, fiecare tulpina avand ¼ parti din mostenire. A si B vor culege fiecare cate ¼ parti din mostenire. Partea cuvenita lui C de ¼ parti se va partaja intre cei 2 fii, in mod egal, fiecare culegand 1/8 parti din succesiune. Partea cuvenita lui D de ¼ parti se va partaja egal intre cei 3 succesori, fiecare avand 1/12 parti din succesiune. 

2. Partajul pe subtulpini

La moartea sa de cujus lasa in viata un fiu A, un nepot al fiului predecedat B, un nepot al fiului predecedat C si doi stranepoti  ai unui nepot predecedat, fiu al lui C.

de cujus

↓ ↓

A B predecedat C predecedat

1/3 1/3 1/3

↓ ↓

fiu fiu fiu predecedat

1/3 1/6 1/6

↓ ↓

fiu fiu

1/12 1/12

Mostenirea se imparte in trei parti egale. A va culege 1/3 parti din succesiune. Fiul lui B, prin reprezentare, va culege 1/3 parti din succesiune. Partea de 1/3 parti, care i s-ar fi cuvenit lui C se imparte egal intre cei doi copii ai sai, pe subtulpini, fiecare avand cate 1/6 parti din succesiune, iar partea de 1/6 parti a fiului predecedat se imparte egal, pe subtulpini, intre cei doi fii ai sai in viata, fiecare avand cate 1/12 parti din succesiune.

Prin urmare, fiul in viata a lui C si cei doi fii ai fiului predecedat a lui C (nepoti ai lui C) vin prin reprezentarea lui C la mostenirea lui de cujus.

Prin tulpina se intelege ascendentul predecedat (autorul comun) reprezentat de descendentii sai.

6. Clasele de mostenitori

Literatura de spcialitate, pornind de la prevederile art.669-676 C.civ. recunoaste in unanimitate existenta a 4 clase de succesori legali, carora li se alatura si sotul supravietuitor, care asa cum s-a aratat in cadrul examinarii principiilor succesiunii legale, vine in concurs cu toate clasele de mostenitori, nu inlatura si nu este inlaturat.

Clasa I de mostenitori este clasa descendentilor, in care se includ copiii defunctului, nepotii, stranepotii, pana la infinit, indiferent daca sunt sau nu din casatorie. Descendentii pot culege mostenirea fie in nume propriu, fie prin reprezentare.

Daca vin la mostenire in nume propriu, descendentii de acelasi grad impart mostenirea egal, in functie de numarul lor.

Cei de grad diferit impart mostenirea tinandu-se seama de principiul proximitatii gradului de rudenie, in sensul ca cei in grad mai apropiat cu defunctul inlatura pe cei in grad mai indepartat.

In situatia reprezentarii succesorale, partajul se va face pe tulpini (in functie de numarul reprezentatilor si al persoanelor chemate in nume propriu la mostenire).

Descendentii sunt mostenitori rezervatari, adica beneficiaza prin lege de o parte din succesiune, denumita rezerva succesorala, care nu poate fi incalcata de defunct prin acte de liberalitate.

Descendentii in concurs cu sotul supravietuitor vor culege ¾ parti din mostenire, iar sotul supravietuitor ¼ parti din succesiune.

Clasa a II-a de mostenitori este clasa ascendentilor si colateralilor privilegiati,

in care se includ tatal si mama defunctului (ascendentii privilegiati), fratii si surorile defunctului, descendentii acestora (colateralii privilegiati). In categoria ascendentilor privilegiati intra atat parintii firesti, cat si adoptatorii.

Daca vin la mostenire numai ascendentii privilegiati, ei impart succesiunea egal, in functie de numarul lor.

Daca la succesiunea defunctului vin in concurs ascendentii privilegiati cu colateralii privilegiati si descendentii lor, atunci partajul se face astfel: daca exista un singur parinte (ascendent privilegiat) el va primi ¼ parti din mostenire, cota de ¾ parti revenind colateralilor privilegiati, indiferent de numarul lor; daca exista 2 sau mai multi parinti, ei vor primi ½ parti din succesiune, care se imparte egal intre ei in functie de numarul lor, restul de ½ parti revenind colateralilor privilegiati, oricare ar fi numarul lor.

In categoria colateralilor privilegiati se includ fratii si surorile defunctului, atat cei nascuti din parinti comuni, cat si cei vitregi, care au comuna mama (frati uterini) sau tatal (frati consangeni), precum si descendentii acestora.

Colateralii privilegiati nu sunt mostenitori rezervatari.

Partea de mostenire care se cuvine colateralilor privilegiati se imparte egal intre acestia, in functie de numarul lor, daca provin din parinti comuni.

In cazul fratilor uterini si a celor consangeni, partajul se face pe 2 linii: materna si paterna, astfel incat cei care au in comun mama impart egal linia materna, iar cei care au tata comun impart egal linia paterna. Spre exemplu, de cujus lasa la moartea sa 4 frati, 2 buni, unul uterin si unul consangen.

de cujus

↓ ↓ ↓

A B C D

frate bun frate bun frate uterin frate consangen

Succesiunea se imparte pe 2 linii: materna si paterna (1/2 parti pe fiecare linie). Pe linie paterna avem 3 succesori (2 frati buni, 1 frate consangen A,B,D), deci linia se va imparti in 3 parti egale, fiecare avand 1/6 parti (1/3 parti din ½ linia paterna).

Pe linie materna avem tot 3 succesori (2 frati buni, 1 frate uterin A,B,C), deci linia se va imparti tot in 3 parti egale, fiecare avand 1/6 parti (1/3 parti din ½ linia materna).

In final A si B au fiecare cate 1/6 parti din linia materna si cate 1/6 parti din linia paterna, in total 2/6 parti fiecare din succesiune, C si D au fiecare numai cate 1/6 parti din linia materna, respectiv paterna.

Aceasta impartire pe linii se aplica si in cazul in care colateralii privilegiati vin la mostenire in concurs cu ascendentii privilegiati, singuri sau in concurs cu sotul supravietuitor314.

Clasa a III-a de mostenitori este clasa ascendentilor ordinari, in care se includ bunicii, strabunicii, strastrabunicii, pana la infinit.

Daca la mostenire vin ascendenti ordinari de acelasi grad, ei impart mostenirea in parti egale in functie de numarul lor. Daca la mostenire vin ascendenti ordinari de grade diferite, conform principiului proximitatii gradului de rudenie cu defunctul, mostenitorii in grad mai apropiat cu defunctul inlatura mostenitorii in grad mai indepartat. Spre exemplu, bunicii ii inlatura pe strabunici.

Daca vin la mostenire in concurs cu sotul supravietuitor, ascendentii ordinari, indiferent de numarul lor, ei vor culege ¼ parti din mostenire, restul de ¾ parti revenind sotului supravietuitor.

Clasa a IV-a de mostenitori este clasa colateralilor ordinari, in care intra unchii, matusile, verii primari ai defunctului, precum si fratii si surorile bunicilor defunctului. In linie colaterala mostenirea este posibila numai pana la gradul IV inclusiv.

Colateralii ordinari vin la mostenire numai in lipsa mostenitorilor din primele 3 clase, ei vin la mostenire in nume propriu.

Daca vin singuri la mostenire, cei de acelasi grad impart succesiunea in parti egale, in functie de numarul lor. In situatia in care vin la mostenire colaterali ordinari de grade diferite, cei mai apropiati in grad cu defunctul inlatura pe cei mai indepartati in grad, conform principiului proximitatii gradului de rudenie. Spre exemplu, unchii inlatura pe verii primari sau pe fratii bunicilor defunctului.

In concurs cu sotul supravietuitor, colateralii ordinari culeg ¼ parti din mostenire, indiferent de numarul lor, restul de ¾ parti revenind sotului supravietuitor.

In concurs cu fiecare clasa de mostenitori vine sotul supravietuitor, ale carui drepturi sunt reglementate de Legea nr.319/1944 pentru drepturile la mostenire ale sotului supravietuitor315, care a abrogat prevederile art.681-684 C.civ., referitoare la succesiunea sotului supravietuitor.

Pentru a putea mosteni, sotului supravietuitor i se cere, pe langa indeplinirea conditiilor generale pentru succesiune (capacitate succesorala, vocatie succesorala, conditia de a nu fi nedemn) si o alta conditie, aceea de a avea calitatea legala de sot al defunctului la data deschiderii succesiunii.

Aceasta calitate legala de sot inceteaza, prin divot, la data ramanerii irevocabile a hotararii judecatoresti de desfacere a casatoriei; prin recasatoria sotului celui declarat mort prin hotarare judecatoreasca anulata ulterior urmare a reaparitiei celui declarat mort, la data incheierii celei de a doua casatorii; prin declararea nulitatii sau anularea casatoriei, la data ramanerii irevocabile a hotararii judecatoresti de declarare a nulitatii sau anulare a casatoriei.

Sotul supravietuitor are recunoscute prin lege urmatoarele drpturi succesorale, pe care le vom aminti in cele ce urmeaza.

1.Drept propriu la mostenire in concurs cu toate clasele de mostenitori

Asa cum s-a precizat, sotul supravietuitor vine in concurs cu toate clasele de mostenitori, nu inlatura si nici nu este inlaturat. Intinderea drepturilor succesorale proprii ale sotului supravietuitor in concurs cu diferitele clase de mostenitori este reglementata de art.1 din Legea nr.319/1944.

Astfel, in concurs cu descendentii, indiferent de numarul lor, sotul supravietuitor are o cota de ¼ parti din mostenire; in concurs cu ascendentii privilegiati si cu colateralii privilegiati ai defunctului, sotul supravietuitor are o cota de 1/3 parti din mostenire; in concurs cu ascendentii privilegiati sau cu colateralii privilegiati, cota sotului supravietuitor este de ½ parti din mostenire; in concurs cu ascendentii ordinari sau cu colateralii ordinari, cota sotului supravietuitor este de ¾ parti din mostenire.

In lipsa de mostenitori din clasele I-IV succesiunea se culege in intregime de catre sotul supravietuitor.

In concurs cu una din clasele de mostenitori, se va stabili mai intai cota sotului supravietuitor, partea ramasa impartindu-se intre ceilalti mostenitori.

2. Dreptul sotului supravietuitor asupra mobilelor si obiectelor apartinand gospodariei casnice, precum si asupra darurilor de nunta

Acest drept special este reglementat de art.5 din Legea nr.319/1944, care prevede insa o conditie pentru ca sotului supravietuitor sa-i revina prin mostenire aceste bunuri, aceea de a veni in concurs cu alti succesori decat descendentii defunctului.

Prin urmare, sotul supravietuitor are drept de mostenire asupra bunurilor mobile, obiectelor casnice sau darurilor de nunta numai daca vine in concurs cu mostenitorii din clasele II, III, IV.

Daca sotul supravietuitor vine in concurs cu descendentii, bunurile mentionate se cuprind in masa succesorala si sunt partajabile conform regulilor succesiunii legale.

Acestei conditii i se mai adauga una, aceea ca defunctul sa nu fi dispus de aceste bunuri prin acte intre vii sau prin testament.

Desigur, este vorba de dreptul sotului supravietuitor asupra partii ce s-ar cuveni defunctului in urma partajului bunurilor comune si de drepturile sotului supravietuitor asupra bunurilor proprii ale defunctului, restul bunurilor cuvenindu-se sotului supravietuitor nu ca mostenitor, ci ca si coproprietar al bunurilor comune .

Problema care s-a ridicat in literatura de specialitate a fost aceea de a sti ce se include in categoria generica a bunurilor mobile si obiectelor apartinand gospodariei casnice.

Sarcina solutionarii problemei a revenit doctrinei si practicii judiciare, care a concluzionat ca in aceasta categorie se includ doar bunurile care prin natura si afectatiunea lor deservesc gospodaria casnica317.

Exemplificativ, in aceasta categorie intra: televizorul, radioul, frigiderul, congelatorul, biblioteca, mobila de sufragerie, cea de bucatarie, dormitorul, covoarele, perdelele, masina de spalat rufe, aparatul de fotografiat etc318.

La stabilirea bunurilor ce intra in aceasta categorie se va tine seama de conditiile si nivelul de viata al sotilor, excluzandu-se investitiile sub forma unor obiecte de lux, bunurile apartinand gospodariei taranesti (animalele, uneltele agricole)319, autoturismele, motocicletele, instrumentele muzicale , bunurile necesare exercitarii profesiei sau meseriei defunctului .

Practica judiciara s-a pronuntat in sensul ca nu este necesar ca sotii sa fi convietuit neintrerupt pana la decesul unuia, ei putand avea gospodarii separate, cu conditia ca si convietuirea sa nu fi fost intrerupta irevocabil322.

Prin daruri de nunta se inteleg darurile manuale facute sotilor cu ocazia celebrarii casatoriei.

Dreptul sotului supravietuitor asupra darurilor de nunta priveste doar partea cuvenita sotului decedat, asupra celeilalte parti sotul supravietuitor avand un drept propriu323.

3. Dreptul temporar de abitatie al sotului supravietuitor asupra casei de locuit

Art. 4 alin.1 din Legea nr.319/1944 confera sotului supravietuitor, care nu are o locuinta proprie, un drept de abitatie asupra casei de locuit, temporar, pana la executarea iesirii din indiviziune si in orice caz cel putin un an de la decesul sotului sau, cu conditia ca locuinta sa faca parte din succesiune.

Din dispozitiile legale mai sus citate rezulta necesitatea indeplinirii unor conditii pentru ca sotul supravietuitor sa beneficieze de acest drept recunoscut in favoarea sa: sotul supravietuitor sa nu aiba locuinta proprie324; locuinta sa faca parte din masa succesorala; sotul supravietuitor sa fi locuit in imobil la data decesului defunctului impreuna cu defunctul sau separat ; daca imobilul a fost proprietatea exclusiva a defunctului, sa existe mai multi mostenitori, altfel sotul supravietuitor fiind unic mostenitor, dobandeste proprietatea asupra locuintei prin succesiune, problema abitatiei neputand fi pusa.

Acest drept de abitatie are caracter temporar, el se intinde in timp pana la executarea iesirii din indiviziune, dar cel putin 1 an de la decesul sotului.

Art. 4 alin.3, 4, 5 din Legea nr.319/1944 da dreptul comostenitorilor de a cere restrangerea dreptului de abitatie al sotului supravietuitor cand locuinta nu ii este necesara in intregime sau eliberarea locuintei conditionat de oferirea alteia, desigur situata in aceeasi localitate si echivalenta celei a sotului decedat326.

Recasatoria sotului supravietuitor duce la incetarea dreptului de abitatie al acestuia.

7. Vacanta succesorala

Potrivit art.680 C.civ. "in lipsa de mostenitori legali sau testamentari, bunurile lasate de defunct trec in proprietatea statului". Prin urmare, ar rezulta ca statul preia mostenirea daca nu sunt mostenitori legali sau testamentari.

Totusi, textul legal trebuie interpretat in sensul ca bunurile succesorale revin statului nu numai in lipsa mostenitorilor, ci si in cazul in care acestia exista, dar sunt renuntatori sau nedemni.

Potrivit art.85 din Legea nr.36/1995, la cererea reprezentantului statului, notarul public constata ca succesiunea este vacanta si va elibera certificat de vacanta succesorala numai dupa ce expira termenul legal de acceptare a succesiunii.