Tabloul de finantare intreprindere

Tabloul de finantare intreprindere

1. Continutul tabloului de finantare

Analiza fluxurilor financiare completeaza diagnosticul intreprinderii printr-o abordare mai globala si mai dinamica. Avand in vedere faptul ca fluxurile financiare nu apar in mod explicit in bilant si nici in contul de rezultate, astfel ca analiza financiara propune constituirea unui tablou de finantare care permite sa se reconstituiasca fluxurile financiare ale unei perioade. Tabloul de finantare surprinde fluxurile nete de trezorerie pe baza bilantului contabil si a contului de rezultate. Tabloul de finantare raspunde la 3 intrebari :

- care au fost resursele intreprinderii  ?

- care au fost utilizarile intreprinderii ?

- daca resursele au fost corelate cu utilizarile si ce influenta au avut asupra trezoreriei nete ?

El este elaborat pentru a explica formarea fondului de rulment si relatia acestuia cu soldul de trezorerie prin intermediul fluxurilor monetare de incasari si plati ale exercitiului incheiat . Se stabileste in general pe baza a unor bilanturi succesive si explica legatura dintre partea de sus si partea de jos a bilantului prin intermediul variatiei FR.

Prima parte a tabloului de finantare analizeaza modul cum s-a realizat in dinamica echilibrul structural dintre elementele stabilite ale bilantului ( utilizari si resurse stabile). Partea a II - a analizeaza modul cum s-a utilizat FR in asigurarea echilibrului functional intre elementele ciclice ale bilantului si a echilibrului monetar dintre incasari si plati.

Ecuatia fundamentala a tabloului de finantare este:

D FR = D NFR + D TN

Pentru elaborarea tabloului de finantare se parcurg 2 faze:

a) determinarea variatiei fondului de rulment (D FR) ca urmare a modificarii structurii capitalurilor in partea de sus a bilantului.

b) Determinarea D TN ca urmare a modificarii NFR rezultat din partea de jos a bilantului si a D FR.

Prin intermediul tabloului de finantare se evidentiaza fluxurile de resurse financiare realizate de intreprindere astfel: din autofinantare ( interne); din aport de capital; din imprumuturi ( externe). De asemenea se evidentiaza utilizarea acestora pentru: investitii; plata dividendelor; rambursarea imprumuturilor. Analiza acestor fluxuri porneste de la constatarea modificarilor care survin in 2 bilanturi succesive .

Referat: Functiunile intreprinderii Referat: Profesia de vanzator

Fluxurile de resurse a acestora pot conduce la cresterea unui post de pasiv (un aport nou de capital, contractarea unui imprumut pe termen mediu sau lung) sau la reducerea unui post de activ ( amortizarea activelor imoblizate). Fluxurile de utilizare a acestor resurse pot determina cresterea unui post de activ (achizitia unor active imobilizate, cumpararea de materii prime) sau reducerea unui post de pasiv ( achitarea unor datorii de exploatare, rambursarea unor credite pe termen scurt).

Trezoreria se modifica nu numai ca efect al cheltuielilor si veniturilor exercitiului ci si ca urmare a variatiei stocurilor de active si a soldurilor de datorii la sfarsitul perioadei fata de inceputul acesteia. Trezoreria intreprinderii fiind unica, se modifica si in raport cu cheltuielile platibile pentru investitii si dobanzile rezultate din operatiuni financiare si exceptionale.

Rezulta ca tabloul de finantare reflecta fluxurile de resurse financiare stabile si ciclice, fiind un instrument important al gestiunii financiare pentru analiza si previziunea D FR si a D NFR.

2. Elaborarea (constructia) tabloului de finantare

Literatura de specialitate propune diverse modele ale tabloului de finantare, unul dintre acestea fiind tabloul de finantare bazat pe bilantul functional. Acesta este structurat in trei parti din care rezulta:

variatia fondului de rulment;

variatia necesarului de fond de rulment;

variatia trezoreriei nete.

Scopul analizei il constitue identifiarea cauzelor care determina variatia elementelor fundamentale. Pentru ca analiza sa fie semnificativa aceasta trebuie efectuata pe un numar de minim trei ani si plasarea intreprinderii in context strategic.

Tabloul de finantare bazat pe bilantul functional

I Variatia fondului de rulment = Resurse stabile - Utilizari stabile

Resurse stabile:

Capacitatea de autofinantare a exercitiului

Cresterea de capital (in numerar sau prin aporturi in natura)

Cesiuni ale activelor imobilizate

Datorii financiare stabile (imprumuturi pe termen mediu si lung) contractate in     timpul exercitiului

Utilizari stabile:

Investitii in imobilizari necorporale

Investitii in imobilizari corporale

Investitii in imobilizari financiare

Dividende platite

Rambursari de imprumuturi pe termen mediu si lung

II Variatia necesarului de fond de rulment = Utilizari ciclice - Resurse ciclice

Utilizari ciclice:

Cresterea stocurilor

Cresterea creantelor

Reducerea datoriilor de exploatare

Resurse ciclice:

Cresterea datoriilor de exploatare

Reducerea stocurilor

Reducerea creantelor

III Variatia trezoreriei nete

Utilizari:

Cresterea activelor de trezorerie

Resurse:

Cresterea pasivelor de trezorerie

Interpretarea tabloului de finantare se face in functie de regula echilibrului functional pe baza variatiei fondului de rulment, necesarului de fond de rulment si a variatiei trezoreriei nete. Fiecare utilizare inseamna o reducere a fondului de rulment in timp ce aparitia de noi resurse provoaca un efect invers. Variatiile necesarului de fond de rulment pot fi foarte ample si legate de caracteristicile ciclului de exploatare al intreprinderii. Daca ciclul de exploatare este constant nevoia de fond de rulment este permanenta.

Componentele necesarului de fond de rulment se transforma in disponibilitati banesti, astfel:

creantele detinute vor fi incasate intr-o anumita perioada de timp;

stocurile pot fi vandute;

creditul furnizor se va transforma intr-un anumit interval de timp, in plati efective fiind exigibil pe termen scurt

Astfel, la un moment dat, necesarul de fond de rulment se prezinta ca un sold intre lichiditati si exigibilitati. Datorita caracterului permanent al necesarului de fond de rulment reinnoirea, ca volum a decalajului, deoarece continuarea activitatii determina reinnoirea activelor si a datoriiloe exigibile.

Variatia trezoreriei apare ca diferenta intre variatia fondului de rulment si variatia necesarului de fond de rulment. O criza a trezoreriei se exprima prin faptul ca, la un moment dat, intreprinderea se afla in situatia de a nu identifica resurse suplimentare pentru a-si satisface toti creditorii.

Criza trezoreriei poate reflecta:

o criza la nivelul rentabilitatii;

o absenta a resurselor;

o lipsa de flexibilitate la nivelul cheltuielilor.