Continutul si rolul gestiunii financiare

Continutul si rolul gestiunii financiare

1.Continutul gestiunii financiare

Continutul principal al finantelor intreprinderilor are drept obiectiv maximizarea valorii agentilor economici iar mijloacele si instrumentele de atingere a acestui obiectiv fac obiectul gestiunii financiare.

Prin gestiune financiara, in sens larg, se intelege ansamblul actiunilor cu privire la conservarea, administrarea si dreptul de dispozitie asupra unui patrimoniu. Gestiunea financiara, ca parte a gestiunii de ansamblu reprezinta totalitatea actiunilor de administrare a resurselor banesti ale intreprinderii in vederea maximizarii valorii acesteia .In acest sens putem distinge o gestiune financiara pe termen scurt si una pe termen mediu si lung.

Gestiunea financiara pe termen scurt urmareste in principal optimizarea gestiunii stocurilor de materiale si produse, creantelor, a soldurilor de trezorerie in vederea cresterii gradului de rentabilitate. Gestiunea financiara pe termen lung face obiectul alegerii unei strategii financiare de crestere si consolidare a valorii intreprinderii.

Acesta valoare nu poate fi apreciata numai in raport cu patrimoniul sau,cu bogatiile acumulate de intreprindere pana la un anumit moment. Ea trebuie analizata si in raport cu proiectele si activitatile viitoare in care va fi angajat patrimoniul.

Bogatia acumulata de intreprindere la un moment dat nu constituie decat unul din elementele care permit aprecierea valorii sale. Aceasta trebuie sa tina seama si de rezultatul asteptat in viitor ca urmare a folosirii patrimoniului acumulat. Cu alte cuvinte valoarea este o valoare anticipata, si ea corespunde valorii actuale pe care o putem corela cu veniturile viitoare preconizate, provenite din activitatea intreprinderii. Acesta este motivul pentru care valoarea intreprinderii nu poate fi separata de calitatea proiectelor in care este angajat patrimoniul acesteia.

De asemenea, maximizarea valorii implica protejarea si conservarea sa .De aceea, gestiunea financiara are ca scop sa evite risipirea patrimoniului cauzata de un posibil faliment si trebuie deci sa vegheze la mentinerea solvabilitatii sau a echilibrului financiar al intreprinderii .

Riscul falimentului nu constituie decat o forma particulara a riscului financiar, intreprinderea fiind supusa unor riscuri multiple legate de instabilitatea mediului sau financiar, sarcina gestiunii financiare fiind de a pune la punct instrumentele de acoperire, adecvate, pentru a asigura protectia necesara impotriva acestor riscuri. Stapanirea riscurilor financiare constituie unul dintre obiectivele majore ale gestiunii financiare. Astfel problema riscului din punct de vedere al gestiunii financiare presupune abordari specifice studiindu-se si incercandu-se sa se controleze instabilitatea legata de anumite situatii sau operatiuni cum ar fi :riscul in exploatare legat de structura costurilor, riscul indatorarii legat de efectul structurii financiare a intreprinderii, riscul de faliment legat de o eventuala insolvabilitate.

De asemenea, gestiunea financiara cauta sa controleze influentele exercitate asupra intreprinderii de instabilitatea inerenta a mediului (riscul de schimb, riscul ratei dobanzii)sau de unele transformari deosebite ce au loc in mediul institutional(riscul administrativ si riscul politic). Gestiunea financiara trebuie sa vegheze de asemenea asupra mentinerii performantelor intreprinderii la un nivel satisfacator, formularile teoretice ale finantelor intreprinderii enuntand chiar principiul maximizarii rezultatelor. Cautarea unui anumit nivel al rezultatelor reflecta, pe de o parte o constrangere majora suferita de intreprindere si pe de alta alegerea deliberata a proprietarilor si conducatorilor sai. Intreprinderea foloseste resurse care implica un anmit cost trebuind sa-si plateasca diversii parteneri care furnizeaza aceste resurse si dobandind acesti bani din veniturile obtinute din desfasurarea unei activitati specifice

Gestiunea financiara trebuie sa verifice daca activitatea este destul de eficienta pentru a obtine veniturile care sa permita plata furnizorilor de resurse si daca este cazul sa restituie aceste resurse. Astfel, in cazul unui imprumut, un responsabil financiar va trebui sa se asigure ca resursele financiare obtinute vor fi utilizate in conditii suficient de eficiente pentru a permite plata de catre intreprindere a dobanzilor si rambursarile la termenele convenite cu cel de la care a luat imprumutul. Urmarirea atingerii unui anumit nivel al performantelor trebuie sa tina seama si de durata. In acest sens gestiunea financiara nu preconizeaza obtinerea cu orice pret a unui profit maxim pe termen scurt ci, dimpotriva, cauta sa obtina o stabilitate a performantelor ca un compromis satisfacator intre stabilitate si rentabilitate.