Contabilitate
Contabilitatea provizioanelorContabilitatea provizioanelor1. DefinitieUn provizion este o datorie cu exigibilitate sau valoare incerta. Provizioanele sunt destinate sa acopere datoriile a caror natura este clar definita si care la data bilantului este probabil sa existe, sau este cert ca vor exista, dar care sunt incerte in ceea ce priveste valoarea sau data la care vor aparea. Provizioanele nu pot fi utilizate pentru ajustarea valorilor activelor. Provizioanele nu pot depasi din punct de vedere valoric sumele care sunt necesare stingerii obligatiei curente la data bilantului. 2. RecunoastereUn provizion va fi recunoscut numai in momentul in care: entitatea are o obligatie curenta generata de un eveniment anterior; este probabil ca o iesire de resurse sa fie necesara pentru a onora obligatia respectiva; si poate fi realizata o estimare credibila a valorii obligatiei. Daca aceste conditii nu sunt indeplinite, nu va fi recunoscut un provizion. Nu se recunosc provizioane pentru pierderile viitoare din exploatare. Provizioanele se constituie pentru elemente cum sunt: a) litigii, amenzi si penalitati, despagubiri, daune si alte datorii incerte; b) cheltuielile legate de activitatea de service in perioada de garantie si alte cheltuieli privind garantia acordata clientilor; c) actiunile de restructurare; d) pensii si obligatii similare; e) dezafectare imobilizari corporale si alte actiuni similare legate de acestea f) impozite; g) prime ce urmeaza a se acorda personalului din profitul realizat, potrivit prevederilor legale sau contractuale si h) alte provizioane. Contabilitatea provizioanelor se tine pe feluri, in functie de natura, scopul sau obiectul pentru care au fost constituite. Provizioanele pentru restructurare se pot constitui in urmatoarele situatii: a) vanzarea sau incetarea activitatii unei parti a afacerii; b) inchiderea unor sedii ale entitatii; c) modificari in structura conducerii, de exemplu, eliminarea unui nivel de conducere; d) reorganizari fundamentale care au un efect semnificativ in natura si scopul activitatilor entitatii.
In cazul in care restructurarea este la nivelul grupului, provizionul pentru restructurare se recunoaste atat in situatiile financiare anuale individuale ale entitatii din grup afectate de restructurare , cat si in cele consolidate. Provizioanele de restructurare, in cazul unei obligatii legale, se constituie cu respectarea conditiilor generale de recunoastere a provizioanelor si a prevederilor legale. O entitate are o obligatie implicita care determina constituirea unui provizion pentru restructurare atunci cand sunt indeplinite conditiile generale de recunoastere a provizioanelor si entitatea: a) dispune de un plan oficial detaliat pentru restructurare, care sa stipuleze cel putin: activitatea sau partea de activitate la care se refera; principalele locatii afectate de planul de restructurare; numarul aproximativ de angajati care vor primi compensatii pentru incetarea activitatii, distributia si posturile acestora; cheltuielile implicate; si data de la care se va implementa planul de restructurare; si b) a provocat celor afectati o asteptare ca va realiza restructurarea prin inceperea implementarii acelui plan sau prin anuntarea principalelor sale caracteristici celor afectati de acesta. In cazul in care o entitate incepe un plan de restructurare sau anunta principalele sale caracteristici celor afectati numai dupa data bilantului, daca restructurarea este semnificativa si neprezentarea ar putea influenta deciziile economice ale utilizatorilor luate pe baza situatiilor financiare, este necesara prezentarea de informatii in acest sens. Un provizion aferent restructurarii va include numai costurile directe generate de restructurare, si anume cele care: sunt generate in mod necesar de procesul de restructurare; si nu sunt legate de desfasurarea continua a activitatii entitatii. Un provizion pentru restructurare nu trebuie sa includa costuri precum cele legate de: recalificarea sau mutarea personalului permanent; marketing; sau investitiile in noi sisteme si retele de distributie. Aceste cheltuieli referitoare la administrarea viitoare a activitatii nu reprezinta datorii de restructurare la data bilantului. Provizioanele pentru pensii se refera la sumele ce vor fi platite de entitate dupa ce angajatii au parasit entitatea. Valoarea provizioanelor pentru pensii se stabileste de catre specialisti in domeniu. La determinarea lor se tine seama de varsta, vechimea in munca si rotatia personalului in cadrul entitatii. Provizioanele pentru pensii se recunosc pe parcursul perioadei de munca ramase pana la pensie, atunci cand exista certitudinea achitarii lor intr-o perioada previzibila de timp. Provizioanele pentru impozite se constituie pentru sumele viitoare de plata datorate bugetului de stat, in conditiile in care sumele respective nu sunt reflectate ca datorie in relatia cu statul. Aceste provizioane pot fi constituite, de exemplu, pentru: diferente de impozite rezultate din operatiuni de control nefinalizate; impozite pentru care entitatea are deschise procese in instanta; rezerve din facilitati fiscale sau alte rezerve pentru care in legislatia fiscala exista prevederi referitoare la impozitarea acestora, precum si in alte situatii care pot genera datorii sub forma impozitului pe profit. Provizioanele prezentate in bilant la 'Alte provizioane' includ provizioane constituite pentru: beneficiile platite angajatilor pentru terminarea contractului de munca, ca rezultat al deciziei unei entitati de a incheia contractul unui angajat inainte de data normala de pensionare sau al deciziei unui angajat de a accepta in mod voluntar plecarea in somaj, in schimbul acelor beneficii; alte beneficii pe care entitatea urmeaza sa le plateasca angajatilor sau persoanelor dependente de acestia, care nu sunt legate de restructurare sau pensii; cheltuielile legate de protectia mediului inconjurator, pentru: protejarea aerului; gestiunea apelor uzate; gestiunea deseurilor, protejarea solului, a apelor subterane si a apelor de suprafata; protejarea biodiversitatii si a peisajului; alte activitati de protejare a mediului inconjurator; obligatii asumate in comun cu o terta parte etc. Provizioanele trebuie sa fie strict corelate cu riscurile si cheltuielile estimate. Valoarea recunoscuta ca provizion trebuie sa constituie cea mai buna estimare la data bilantului a costurilor necesare stingerii obligatiei curente. Cea mai buna estimare a costurilor necesare stingerii datoriei curente este suma pe care o entitate ar plati-o, in mod rational, pentru stingerea obligatiei la data bilantului sau pentru transferarea acesteia unei terte parti la acel moment. Acolo unde efectul valorii-timp a banilor este semnificativ, valoarea provizionului reprezinta valoarea actualizata a cheltuielilor estimate a fi necesare pentru stingerea obligatiei. In acest caz, actualizarea provizioanelor se face intrucat, datorita valorii-timp a banilor, provizioanele aferente unor iesiri de resurse care apar la scurt timp de la data bilantului sunt mult mai oneroase decat cele aferente unor iesiri de resurse de aceeasi valoare, dar care apar mai tarziu. Actualizarea provizioanelor se efectueaza, de regula, de catre persoane specializate. Rata de actualizare utilizata reflecta evaluarile curente pe piata ale valorii-timp a banilor si ale riscurilor specifice datoriei Castigurile rezultate din cedarea preconizata a activelor nu trebuie luate in considerare in evaluarea unui provizion. Daca se estimeaza ca o parte sau toate cheltuielile legate de un provizion vor fi rambursate de catre o terta parte, rambursarea trebuie recunoscuta numai in momentul in care este sigur ca va fi primita. Rambursarea trebuie considerata ca un activ separat. 3. Evaluare ulterioaraProvizioanele trebuie revizuite la data fiecarui bilant si ajustate pentru a reflecta cea mai buna estimare curenta.In cazul in care pentru stingerea unei obligatii nu mai este probabila o iesire de resurse, provizionul trebuie anulat prin reluare la venituri. Provizioanele vor fi utilizate numai pentru scopul pentru care au fost initial recunoscute. Provizioanele se evalueaza inaintea determinarii impozitului pe profit, tratamentul fiscal al acestora fiind cel prevazut de legislatia fiscala.
|