Respectarea legislatiei si reglementarilor in vigoare in auditul situatiilor financiare

Respectarea legislatiei si reglementarilor in vigoare in auditul situatiilor financiare

Responsabilitatea auditorului de a tine cont de legislatia si reglementarile in vigoare care vizeaza activitatea clientului este reglementata de ISA 250 ,,Respectarea legislatiei si reglementarilor in auditul situatiilor financiare”, care directioneaza standardele in care se efectueaza o misiune de audit pentru a putea pune in evidenta eventualele situatii de neconformitate.

Termenul de “neconformitate” in intelesul standardului de audit, se refera la producerea unor abateri materializate in diverse acte sau documente, cu intentie sau fara intentie, de la legile si reglementarile in vigoare.

Aceste acte includ tranzactiile initiate de catre o entitate in numele sau in contul acesteia de catre conducere sau angajati.

Nerespectarea prevederilor legale poate avea consecinte grave asupra entitatii, de la amenzi, litigii pana la falimentare.

Atat in etapa de planificare si efectuare a procedurilor de audit precum si in cea de evaluare si raportare a rezultatelor, auditorul trebuie sa recunoasca faptul ca neconformitate cu legislatia si reglementarile in vigoare poate avea un efect semnificativ asupra situatiilor financiare.

Este insa greu de crezut ca un auditor intr-o misiune de audit reuseste sa detecteze intreaga gama de neconformitati fata de toate legile si reglementarile existente. Dar este foarte important de retinut ca stabilirea unui nivel al neconformitatilor, indiferent cum se situeaza fata de un anumit prag de semnificatie stabilit, presupune o incertitudine asupra integritatii conducerii sau a angajatilor precum si a efectului potential asupra altor aspecte ale unei misiuni de audit.

Ca urmare a procedurilor aplicate, auditorul obtine o serie de informatii in baza carora:

Pune in evidenta concordanta rezultatelor testelor efectuate cu prevederile reglementarilor care le guverneaza;

Verifica la toate structurile organizatorice nivelul de intelegere corecta de catre toti factorii implicati a normelor si reglementarilor legale, modul cum ele sunt aplicate precum si efectele produse;

Transmite constatarile personale celor din conducere si persoanelor insarcinate cu guvernanta.

Responsabilitatea pentru aparitia unor evenimente revine echipei manageriale care are obligatia de a se asigura ca operatiunile entitatii sunt desfasurate in concordanta cu legile si reglementarile in vigoare.

Astfel, conducerea are la dispozitie o gama larga de politici si proceduri prin care sa previna si sa detecteze situatiile de neconformitate, cum ar fi :

Adoptarea, difuzarea si respectarea unui Cod de Conduita al angajatilor;

Mentinerea unei evidente a prevederilor legale semnificative pe care entitatea trebuie sa le respecte in cadrul sectorului sau de activitate;

Organizarea si functionarea unui sistem de control intern permanent si eficient;

Organizarea unei pregatiri profesionale durabile si permanente a resurselor umane;

Monitorizarea procesului de conformitate cu Codul de Conduita precum si alte actiuni care sa introduca disciplina si rigoare in realizare sarcinilor;

Din punct de vedere al responsabilitatilor auditorilor acestia nu pot fi acuzati pentru prevenirea situatiilor de neconformitate.

Se poate ajunge la situatii in care auditul nu pune in evidenta unele declarari eronate semnificative in situatiile financiare, chiar daca planificarea misiunii de audit a fost realizata in mod corespunzator iar auditul efectuat in conformitate cu standardele de audit.

Printre cauzele care conduc la neconformitate, constate de auditor, se numara: omisiuni de inregistrare a unor evenimente petrecute; inregistrari eronate a unor informatii sau a unor date partial prelucrate; precum si elementul de intentie in nerespectarea prevederilor legale de catre manageri, operatori sau in unele situatii chiar din partea tertilor fie prin inselaciune sau intelegere cu clientul.

Datorita experientei si nivelului profesional ridicat, auditorul, in realizarea misiunii de audit este in masura sa constate daca situatiile financiare sunt afectate de neconformitate apeland la o serie de proceduri dintre care mai importante prezentam:

Selectarea unor probe de audit suficiente si adecvate, care sa puna in evidenta starile de nerespectare a legilor, in realizarea principalelor obiective ale activitatilor curente si efectele produse, cat si influentele negative induse in situatiile financiare;

Prin identificarea cazurilor de neconformitate cu prevederile legale sa evalueze corect efectele acestora asupra rezultatelor financiare si modului de repartizare a profitului;

Obtinerea unor declaratii scrise din partea conducerii, din care sa rezulte ca acesta a prezentat auditorului toate cazurile de neconformitate cu legile si reglementarile in vigoare cu efecte directe asupra situatiilor financiare.

In cazul in care auditorul are cunostinta de informatii privind o posibila situatie de neconformitate, auditorul trebuie sa inteleaga natura actului si a circumstantelor in care acestea a aparut si sa obtina suficiente alte informatii pentru a evalua efectul potential asupra situatiilor financiare.

Atunci cand auditorul recurge la evaluarea efectului potential asupra situatiilor financiare, trebuie sa ia in considerare:

Daca situatia de fapt face necesara prezentarea informatiilor cu privire la implicarile financiare;

Daca implicatiile financiare au o amplitudine mare pot crea pericolul punerii sub semnul intrebarii imaginea fidela prezentata in situatiile financiare;

In practica se degaja anumite tipuri de informatii care retin atentia auditorului si care pot prezenta o situatie de neconformitate cu legile sau cu reglementarile domeniului astfel:

Procesele verbale ale diverselor organe de control, amenzi, penalitati;

Contracte onorate pentru diverse servicii sau diverse plati acordate, consultantilor, partilor afiliate, angajatilor sau persoanelor publice;

Diverse comisioane platite pentru activitatea de vanzari sau pentru agenti a caror valoare sunt excesive fata de cele practicate in mod curent de catre intreprinderi sau pentru servicii realizate de terti in mod real;

Aprovizionarea de marfuri la preturi ce prezinta variatii mari in raport cu pretul de piata;

Tranzactii suspecte cu societati avand sediul social in tari ce sunt considerate a fi paradisuri fiscale;

Plati neobisnuite efectuate in numerar sau decontari dubioase;

Plati pentru bunuri sau servicii a altor furnizori decat cei reali;

Plati efectuate fara documente legale sau supuse unor controale necorespunzatoare;

Existenta unor politici contabile incapabile de a furniza probe de audit adecvate si suficiente;

Diverse tranzactii neautorizate sau inregistrari necorespunzatoare;

Comentarii nefavorabile prin intermediul media.

Problema neconformitatii ii pune la grea incercare pe auditori, in functie de gravitatea aspectelor constatate fiind obligat sa raporteze conducerii entitatii, utilizatorilor raportului de audit al situatiilor financiare cat si autoritatilor de reglementare adevarata stare de lucruri.

Auditorul trebuie, cat mai curand posibil, fie sa comunice cu comitetul de audit, Consiliul de Administratie si conducerea superioara, fie sa obtina probe ca acestia sunt informati corespunzator cu privire la neconformitatea ce i-a atras atentia.

Comunicarea cu privire la starea de neconformitate nu are atingere asupra obligatiei de confidentialitate exceptand unele tari unde aceasta obligatie de confidentialitate este prevazuta prin statut, lege sau printr-o hotarare judecatoreasca.

Avand in vedere responsabilitatea auditorului fata de interesul public in astfel de situatii este

In cazul in care, dupa comunicarea conducerii despre starea de neconformitate, aceasta nu intreprinde masuri de elucidare a cauzelor generatoare chiar daca ea nu prezinta aspecte semnificative pentru situatiile financiare, auditorul trebuie in mod obligatoriu sa se retraga din misiune.

In aceasta situatie auditorul este obligat, in lumina prevederilor “Codului privind conduita etica si profesionala in domeniul auditului financiar”, sa renunte la misiunea de audit pe motivele mentionate, sa transmita motivele reale altui auditor interesat in misiunea respectiva.