Bazele teoretico-metodologice ale analizei economico-financiare

BAZELE TEORETICO-METODOLOGICE ALE ANALIZEI ECONOMICO-FINANCIARE

1.1. Necesitatea si continutul analizei economico-financiare

Analiza este o metoda generala de studiere a fenomenelor si proceselor din natura si societate.

Notiunea de analiza provine de la cuvantul grecesc "analysis" si presupune descompunerea unui obiect sau fenomen in partile sale componente, in elementele lui simple in vederea cercetarii lui amanuntite.

Cunoasterea stiintifica a fenomenelor din natura si societate face necesara folosirea analizei in toate domeniile de activitate si in toate ramurile stiintei. Cu ajutorul analizei se adanceste procesul cunostintelor de la singular la general, de la concret la abstract, de la aparenta la esenta ceea ce permite descoperirea legaturilor de cauzalitate a factorilor de influenta precum si a legitatilor de formare si desfasurare a fenomenelor cercetate. In procesul cunoasterii, analiza trebuie insotita de sinteza.

Notiunea de sinteza provine tot de la un cuvant grecesc, "sinthesis", care presupune unirea partilor sau elementelor componente ale unui fenomen intr-un tot unitar pentru a cunoaste diversele lui forme si manifestari existente in realitate.

Analiza este o etapa premergatoare sintezei fata de care se afla intr-un raport dialectic si se conditioneaza reciproc.

Analiza economica se ocupa cu cercetarea si studierea fenomenelor sau proceselor economice. Analiza fenomenelor din punct de vedere economic necesita descompunerea lor in elemente componente, studierea relatiilor structurale si cauzale a factorilor de influenta in scopul cunoasterii evolutiei si tendintelor acestor fenomene, a descoperirii esentei si legitatilor care genereaza aparitia si desfasurarea lor.

Analiza economica permite cunoasterea stiintifica a evolutiei fenomenelor economice la nivel micro si macroeconomic fapt ce permite adoptarea unor decizii corespunzatoare de catre fiecare agent economic. In acest scop este necesara studierea fenomenului economic in timp si spatiu atat sub aspect cantitativ cat si sub aspect calitativ.

Totodata, prin imbinarea analizei cu sinteza se pot face generalizari privind aspectele pozitive si negative din evolutia fenomenelor economice si se pot elabora decizii pentru reglarea si optimizarea activitatii economice in viitor.

Analiza unei activitati din punct de vedere economic presupune in general studierea acelei activitati prin prisma raportului dintre cheltuielile efectuate sau eforturile depuse si a rezultatelor sau efectelor utile obtinute.

Indiferent de obiectul si sfera de cuprindere, continutul procesului de analiza economica si imbinarea acesteia cu sinteza prezinta urmatoarele trasaturi caracteristice:

- analiza porneste de la constatarea anumitor fapte, fenomene, rezultate exprimate cu ajutorul unor indicatori cantitativi si calitativi precum si a modificarilor in timp si spatiu;

- determinarea elementelor componente, a factorilor de influenta si a cauzelor care actioneaza asupra fenomenelor studiate;

- stabilirea legaturilor cauzale dintre fiecare factor de influenta si fenomenul analizat precum si intre factorii care actioneaza;

- masurarea influentei fiecarui factor asupra fenomenului analizat si stabilirea factorilor cu actiune pozitiva sau negativa precum si rezervele interne nefolositoare;

- sintetizarea rezultatelor analizei si formularea concluziilor finale asupra fenomenelor cercetate;

- elaborarea masurilor si fundamentarea deciziilor privind folosirea optima a resurselor si sporirea eficientei economice a activitatii in viitor.

Deci analiza economica reprezinta un mijloc de cercetare si cunoastere stiintifica a fenomenelor si proceselor economice, de reglare si optimizare a activitatii economice atat la nivel microeconomic cat si la nivel macroeconomic.

O particularitate a analizei economice consta in complexitatea ei determinat de caracterul complex si dinamic al fenomenului economic si a relatiilor cauza-efect in acest domeniu de activitate.

1.2. Tipuri de analiza economica

Analiza economica poate fi de mai multe tipuri in functie de anumite criterii si modalitati folosite in studierea fenomenelor economice:

1) In raport de momentul in care se efectueaza analiza si momentul desfasurarii fenomenelor:

- analiza retrospectiva sau post factum;

- analiza prospectiva sau previzionala.

Analiza retrospectiva se ocupa cu studiul fenomenelor si proceselor economice care deja au avut loc intr-o perioada de timp mai apropiata sau mai indepartata. In functie de orizontul de timp analiza se divide in: analiza curenta (operativa) ce poate fi: zilnica, saptamanala, decadala, lunara, trimestriala, anuala; analiza diagnostic ce studiaza evolutia in dinamica pe o perioada de timp (3-5 pana la 10 ani). Scopul analizei retrospective este de a studia rezultatele obtinute intr-o anumita perioada de timp in comparatie cu obiectivele stabilite in vederea stabilirii factorilor si cauzelor care provoaca diferite abateri in desfasurarea fenomenelor si proceselor economice si sa propuna masuri pentru reglarea si optimizarea activitatii economice in viitor. Acest tip de analiza se caracterizeaza prin faptul ca se bazeaza pe date si informatii certe despre fenomenele economice.

Analiza prospectiva se ocupa cu cercetarea fenomenelor si proceselor care vor avea loc intr-o perioada viitoare. Analiza prospectiva joaca un rol important in programul de activitate a deciziilor cu caracterul static si strategic sau alegerea variantelor optime de actiune. Specificul acestei analize se bazeaza in principal pe informatii incerte sau aleatorii despre evolutia viitoare a fenomenelor.

2) In functie de modul de studiere in timp a evolutiei fenomenului economic:

- analiza statica;

- analiza dinamica.

Analiza statica se ocupa cu studierea fenomenelor economice si a legaturii de cauzalitate care determina starea acestor fenomene la un moment dat. Acest tip de analiza permite cunoasterea nivelului fenomenelor sau rezultatelor economice precum si a abaterilor existente la un moment de referinta ales.

Analiza dinamica studiaza fenomenele si procesele in miscare si conditionarea lor reciproca, evidentiind pozitia pe care o detin si modificarile survenite in momente ale evolutiei lor. Pe baza analizei dinamice se stabilesc factorii care actioneaza asupra schimbarii pozitionale a fenomenelor economice precum si tendintele in evolutia viitoare a acestora.

3) In raport cu insusirile si caracteristicile fenomenelor studiate:

- analiza calitativa;

- analiza cantitativa.

Analiza calitativa se ocupa cu studierea laturii intensive a fenomenelor si proceselor economice. Cu ajutorul acesteia se stabilesc insusirile esentiale ale fenomenelor economice si factorii care sunt de aceeasi natura cu fenomenele cercetate.

Analiza cantitativa cerceteaza latura extensiva a fenomenelor economice exprimata prin diferite determinari cantitative precum si modificarile structurale intervenite in marimea acestor fenomene.

4) Dupa nivelul la care se desfasoara:

- analiza microeconomica;

- analiza macroeconomica.

Analiza microeconomica studiaza fenomenele economice la nivelul unitatilor economice.

Analiza macroeconomica cerceteaza fenomenele economice la nivelul ramurii, al economiei nationale sau a economiei mondiale si opereaza cu marimi agregate.

Cele doua analize permit cunoasterea evolutiei fenomenelor economice in timp si spatiu, ceea ce asigura luarea masurilor necesare in vederea conducerii stiintifice a activitatii economice.

5) In functie de criteriile de studiere a fenomenelor si de caracterul analizei:

- analiza tehnico-economica, pune baza pe imbinarea criteriului tehnic cu cel economic;

- analiza economico-financiara, studiaza corelatiile dintre activitatea economica si cea financiara;

- analiza financiara, studiaza modul de gestionare a capitalurilor si a fluxurilor financiare ce se formeaza la nivelul unitatii.

6) In functie de sfera de cuprindere si obiectivul analizat:

- analiza globala pe ramuri, subramuri, intreprindere;

- analiza partiala (pe probleme).

Dintre toate tipurile de analiza economica, cel care s-a desprins ca o disciplina stiintifica independenta, obiect si metoda proprie, il constituie analiza economico-financiara a intreprinderii. Acest tip de analiza numit si analiza diagnostic se poate diferentia pe ramuri de activitate formandu-se discipline autonome ca: analiza economico-financiara a intreprinderii industriale, de constructii, de transporturi, agricole, comerciale.

1.3. Rolul si functiile analizei economico-financiare a intreprinderii

Analiza activitatii economico-financiara a intreprinderii s-a desprins ca o disciplina independenta in sistemul stiintelor economice datorita unor cauze obiective determinate de complexitatea fenomenelor economice si necesitatea conducerii stiintifice la nivelul acestei unitati.

Domeniul de studiu al acestei discipline il constituie cercetarea fenomenelor si proceselor economice care au loc la nivelul intreprinderilor, a rezultatelor economico-financiare obtinute in raport cu obiectivele stabilite, precizarea factorilor si cauzelor care provoaca anumite abateri in activitatea acestor unitati si luarea masurilor necesare pentru reglarea si optimizarea activitatii economice in viitor.

Analiza economico-financiara a intreprinderilor ca disciplina stiintifica cu caracter unitar se ocupa cu prezentarea metodelor si procedeelor de analiza a fenomenelor si proceselor economice care au loc la nivelul agentului economic.

Referat: Functiunile intreprinderii Referat: Profesia de vanzator

Studierea fenomenelor economice se face in miscarea si interdependenta lor precum si in comparatii cu obiecte stabilite ce permite cunoasterea punctelor de dezechilibru si luarea unor masuri de reglare si functionare normala a acestor unitati. Analiza economico-financiara detine deci un rol important in procesul de conducere, reglare si diagnoza a activitatii societatilor comerciale. Astfel, analiza economico-financiara permite exercitarea in bune conditii a tuturor atributelor manageriale previziune, organizare precum si a functiunilor fundamentale ale intreprinderii.

Analiza economica joaca un rol important in exercitarea functiei de previziune intrucat furnizeaza conducerii intreprinderilor informatiile necesare pentru elaborarea prognozelor, fundamentarea programelor de activitate si stabilirea strategiei de actiune in viitor.

Prin imbinarea analizei retrospective cu analiza previzionala se face legatura intre activitatea trecuta, prezenta si viitoare a unei intreprinderi si se pot lua masuri corespunzatoare pentru reglarea fenomenelor si proceselor economice in viitor.

Un rol important il are analiza economica in realizarea functiei de organizare pentru ca permite conducerii intreprinderii luarea masurilor necesare pentru organizarea corespunzatoare a tuturor activitatilor care se desfasoara la nivelul intreprinderii precum si pentru utilizarea rationala a resurselor materiale si umane.

De asemenea, cu ajutorul metodelor si proceselor de analiza se apreciaza eficienta structurii organizatorice a intreprinderii si se fundamenteaza propunerile pentru perfectionarea acesteia in vederea sporirii eficientei activitatii manageriale.

Analiza economica serveste si la exercitarea functiei de coordonare prin care se urmareste corelarea diferitelor functiuni ale intreprinderii, asigurarea si mentinerea unui echilibru intre necesitati si resurse, intre venituri si cheltuieli sau alte fenomene economice care au loc la nivelul intreprinderii.

Un rol foarte important revine analizei in realizarea functiei de comanda pentru ca asigura fundamentarea tuturor deciziilor cu caracter operativ, tactic, strategic luate de conducerea intreprinderii.

Metodele folosite de analiza economica servesc la cunoasterea fenomenelor si proceselor economice ce au loc la nivelul intreprinderii in toata complexitatea si interactiunea lor, a influentei exercitate de diferiti factori ceea ce permite fundamentarea temeinica a deciziilor, alegerea variantei optime de actiune si sporirea eficientei intregii activitati economice.

Prin continutul sau, analiza economica are un loc foarte important in exercitarea functiei de control intrucat permite cunoasterea intregii activitati desfasurate in intreprindere, rezultatele economico-financiare obtinute si eficienta deciziilor luate de managerii intreprinderii.

Pentru intelegerea rolului analizei in procesul conducerii, o importanta deosebita prezinta abordarea sistematica a unitatii economice.

Privita in sens cibernetic, orice intreprindere reprezinta un sistem complex si dinamic de elemente sau subsisteme interdependente a caror conducere si reglare se bazeaza pe principiul conexiunii inverse.

Sistemele economice prin natura lor sunt sisteme deschise intrucat se afla in permanenta interactiune cu mediul ambiant.

In cadrul intreprinderii ca sistem se poate distinge un sistem reglat in care se desfasoara toate functiunile specifice intreprinderilor si un sistem reglator ce are rolul de a asigura dirijarea si functionarea normala in vederea realizarii obiectivelor stabilite cu eficienta maxima.

1.4. Metode folosite in analiza economico-financiara

Pentru analiza activitatii economico-financiara a intreprinderilor se pot folosi mai multe metode si procedee cu caracter general sau specific.

Metodele generale folosite in analiza activitatii economico-financiara a intreprinderilor sunt de regula metode statistico-matematice cum ar fi: metoda gruparilor, metoda corelatiei, metoda functiei de productie, metoda cercetarii operationale.

In afara de aceste metode cu caracter general, analiza economico-financiara mai foloseste si unele metode si procedee specifice cum ar fi:

- metoda comparatiei rezultatelor economice;

- metoda diviziunii sau descompunerii rezultatelor economice;

- metoda stabilirii factorilor de influenta;

- metoda masurarii influentei factorilor;

- metoda generalizarii.

In procesul de analiza trebuie sa se imbine metodele generale cu metodele si procedeele specifice fapt care permite studierea complexa a fenomenelor economice si luarea masurilor corespunzatoare pentru imbunatatirea activitatii intreprinderii.

Metoda comparatiei rezultatelor economice

Aceasta metoda are un rol important in procesul de analiza pentru ca fiecare rezultat al activitatii intreprinderii se studiaza nu numai ca marime, ci si in raport cu un anumit criteriu luat ca baza de comparatie ceea ce permite cunoasterea abaterilor intervenite in timp si spatiu.

In functie de baza de comparatie folosita se pot efectua urmatoarele tipuri de comparatii:

a) comparatii in timp intre rezultatele efective si rezultatele prevazute, intre rezultatele efective sau prevazute din perioada curenta si cele din perioadele anterioare;

b) comparatii in spatiu intre rezultatele verigilor organizatorice din intreprindere, intre rezultatele obtinute de intreprinderea analizata si rezultatele medii pe intreaga ramura;

c) comparatii mixte - imbinarea comparatiilor in timp si spatiu;

d) comparatii cu caracter special, care pot interveni  in general in alegerea variantei optime de actiune.

In cadrul folosirii metodei comparatiei trebuie ca fenomenele economice ce se compara sa aiba un continut omogen si sa fie exprimate in aceeasi unitate de masura pentru a se asigura comparabilitatea datelor si a nu denatura rezultatele analizei.

Metoda diviziunii sau descompunerii rezultatelor economice

Aplicarea acestei metode se foloseste pentru studierea rezultatelor economice prin descompunerea sau diviziunea lor dupa anumite criterii.

Principalele criterii dupa care poate avea loc descompunerea fenomenelor si a rezultatelor economice sunt urmatoarele:

a) diviziunea in timp a rezultatelor economice;

b) diviziunea in spatiu a rezultatelor economice;

c) diviziunea pe parti sau pe elemente componente a rezultatelor economice.

Descompunerea sau diviziunea in timp a rezultatelor economice permite cunoasterea evolutiei in timp a fenomenelor analizate si evidentierea abaterilor intervenite pe fiecare diviziune de timp intre rezultatele efective si cele previzionate. Pe aceasta cale se poate stabili contributia fiecarei diviziuni de timp (zi, saptamana, decada, luna, trimestru, an) la modificarea totala a fenomenelor cercetate pe o anumita perioada de timp.

Descompunerea sau diviziunea in spatiu a rezultatelor economice permite cunoasterea rezultatelor obtinute de fiecare veriga organizatorica a unei intreprinderi (atelier, sectie, uzina) precum si stabilirea contributiei fiecarei verigi organizatorice la modificarea generala a fenomenelor studiate.

Descompunerea sau diviziunea pe parti sau pe elemente componente a rezultatelor economice contribuie la adancirea analizei activitatii economice a intreprinderii prin stabilirea contributiei fiecarui element asupra modificarii acestor fenomene. Descompunerea pe parti sau elemente componente se poate aplica majoritatii indicatorilor care reflecta diferite laturi ale intreprinderii, fapt care permite efectuarea unor analize structurale asupra indicatorilor calitativi si cantitativi. Totodata diviziunea pe parti si elemente componente constituie o etapa premergatoare a stabilirii factorilor care actioneaza asupra fenomenelor analizate si a masurarii influentei lor.

Metoda stabilirii factorilor de influenta

Cu ajutorul acestei metode se stabilesc factorii care actioneaza asupra fenomenelor sau rezultatelor economice analizate precum si legaturile cauzale dintre acestia.

Prin factori de influenta se inteleg acele forte motrice care determina aparitia si modificarea unui fenomen sau rezultat economic.

Intrucat fenomenele si procesele economice dintr-o intreprindere cu caracter complex si interdependent in procesul de analiza este necesar sa se stabileasca cat mai corect factorii de influenta si legaturile de conditionare care apar in cazul fiecarui fenomen studiat.

Principiile care stau la baza acestei metode sunt urmatoarele:

a) Stabilirea factorilor de influenta se face prin descompunerea in trepte a fenomenelor cu ajutorul abstractiunii stiintifice. Pe aceasta cale are loc trecerea de la general la particular si cunoasterea tuturor factorilor principali si secundari cu actiune directa sau indirecta pana la cauzele finale care actioneaza asupra fenomenului analizat;

b) Pentru stabilirea corecta a factorilor de influenta, analiza economica trebuie sa parcurga un drum invers in raport cu evolutia reala a fenomenului studiat. Astfel cauzele finale descoperite in procesul de analiza reprezinta de fapt cauzele generale care au generat aparitia fenomenului cercetat;

c) Determinarea legaturilor de conditionare dintre fiecare factor de influenta si fenomenul analizat precum si intre factorii care actioneaza.

Pentru stabilirea corecta a factorilor de influenta este necesara cunoasterea criteriilor de clasificare a acestora:

1) In functie de natura lor, factorii de influenta pot fi grupati in urmatoarele categorii:

a) factori economici;

b) factori tehnici;

c) factori organizatorici;

d) factori social-politici;

e) factori naturali.

2) Dupa importanta actiunilor factorilor de influenta, acestia pot fi:

a) factori principali sau esentiali;

b) factori secundari sau neesentiali.

Aceasta grupare permite cunoasterea factorilor care au un rol hotarator in obtinerea unui fenomen sau rezultat economic si asupra carora trebuie sa se actioneze in procesul de reglare si optimizare.

3) In functie de modul cum isi transmit influenta asupra fenomenului analizat:

a) factori cu actiune directa;

b) factori cu actiune indirecta.

4) In functie de locul actiunii lor:

a) factori interni sau endogeni;

b) factori externi sau exogeni.

5) In functie de efortul propriu al intreprinderii:

a) factori dependenti de efortul propriu;

b) factori independenti de efortul propriu.

6) In functie de durata actiunii lor:

a) factori temporari;

b) factori permanenti.

7) Tinand seama de influenta:

a) factori previzibili sau determinativi;

b) factori imprevizibili sau aleatori.

8) Avand in vedere continutul lor:

a) factori simpli;

b) factori complecsi.

9) In raport de pozitia si caracterul lor intr-o relatie cauzala:

a) factori cantitativi;

b) factori de structura;

c) factori calitativi.

Factorii cantitativi sunt purtatorii materiali ai factorilor calitativi fiind conditia indispensabila a actiunilor acestor factori si se exprima in unitati de masura diferite fata de fenomenul analizat. Acesti factori reflecta latura extensiva a fenomenului analizat.

Factorii de structura reflecta raporturile structurale dintre elementele factorilor cantitativi si exprima ponderea acestor elemente in marimea totala a factorilor respectivi. Factorii de structura sunt strans legati de factorii cantitativi, iar modificarea lor influenteaza asupra tuturor indicatorilor sintetici ai activitatii intreprinderilor.

Factorii calitativi sunt de aceeasi natura cu fenomenul analizat si se exprima in aceleasi unitati de masura. Acesti factori reflecta latura intensiva a fenomenului economic analizat.

Aceasta grupare a factorilor reprezinta o mare importanta in munca de analiza fiind o etapa premergatoare a metodei de comensurare a influentei factorilor asupra fenomenului studiat.

Metoda masurarii influentei factorilor

Cu ajutorul acestei metode se determina marimea si sensul influentei fiecarui factor care actioneaza asupra fenomenului analizat. In acest fel se scot in evidenta factorii cu actiune pozitiva sau negativa asupra fenomenelor studiate precum si posibilitatile de imbunatatire a activitatii unei intreprinderi.

Metodele folosite pentru cuantificarea influentei factorilor variaza in functie de tipul legaturilor de conditionare dintre factori si de scopul analizei economice.

In general legaturile de conditionare dintre fenomenele economice analizate si factorii de influenta pot fi de doua tipuri principale:

- legaturi de tip functional sau determinist;

- legaturi de tip stohastic sau probabilistic.

Legaturile de tip functional se intalnesc atunci cand pentru fiecare valoare data variabilei independente sau factoriale se obtine o valoare bine determinata pentru variabila dependenta sau rezultativa. Acest tip de legaturi indica o dependenta foarte stransa intre fenomenele analizate si sunt exprimate matematic prin functia: y = f(x), in care y reprezinta variabila dependenta/rezultativa sau fenomenul efect, iar x reprezinta variabila independenta/factoriala sau fenomenul cauza. Legaturile de tip functional pot imbraca forma relatiei de produs, raport, suma sau diferenta intre factori.

Legaturile de tip stohastic se intalnesc atunci cand pentru fiecare valoare a fenomenelor independente sau factoriale se obtin mai multe valori pentru variabila dependenta esalonate intr-o zona de probabilitate cu o limita minima si una maxima. Acest tip de legaturi au caracter probabilistic, aleatoriu si pot fi exprimate prin diferite functii statistico-matematice de tip liniar sau neliniar.

Tinand seama de tipul relatiilor de conditionare dintre fenomenele economice si de scopul analizei pentru masurarea influentei factorilor si a intensitatii legaturilor de cauzalitate dintre fenomene, se pot folosi urmatoarele metode si procedee:

- metoda substituirilor in lant;

- metoda balantiera;

- metoda corelatiei;

- metoda functiilor de productie;

- metoda programarii liniare.

Metoda substituirilor in lant

Aceasta metoda se foloseste pentru masurarea influentei factorilor asupra modificarii fenomenelor sau rezultatelor economice atunci cand intre fenomenul analizat si factorii de influenta exista legaturi de tip functional.

Esenta acestei metode consta in determinarea succesiva a influentei fiecarui factor asupra modificarii fenomenului analizat ceilalti factori ramanand constanti.

Metoda substituirilor in lant se poate prezenta sub doua variante:

- metoda substituirilor in lant in forma desfasurata;

- metoda substituirilor in lant in forma simplificata.

Cele doua procedee se pot aplica pentru calcularea influentei factorilor atat in cazul exprimarii factorilor in marimi absolute, cat si in marimi relative sau sub forma de indici.

Metoda generalizarii

Cu ajutorul acestei metode se scot in evidenta principalele aspecte pozitive sau negative din activitatea unitatii economice si se fac aprecieri asupra evolutiei fenomenelor analizate.

De asemenea, pe baza generalizarii se precizeaza diagnosticul si masurile de reglare a activitatii fiecarei intreprinderi in vederea valorificarii resurselor interne si a imbunatatirii rezultatului economico-financiar.

Metoda generalizarii permite utilizarea concluziilor analizei in procesul managerial pentru fundamentarea deciziilor cu caracter tactic si strategic la diverse nivele ierarhice. Pe baza generalizarii se asigura finalizarea intregului proces de analiza diagnostic si formularea unor concluzii cu caracter general privind aprecierea evolutiei fenomenelor studiate si a posibilitatilor de reglare si optimizare a performantelor activitatii unitatilor economice in viitor.

1.5. Sursele informationale folosite in analiza diagnostic a activitatii economico-financiare a intreprinderii

Efectuarea analizei diagnostic a activitatii economico-financiare necesita folosirea unui sistem de informatii care sa permita cunoasterea tuturor fenomenelor si proceselor care au loc in interiorul intreprinderii si in afara ei.

Rezultatele procesului de analiza diagnostic depind intr-o masura importanta de calitatea, cantitatea, exactitatea si operativitatea informatiilor folosite in munca de analiza.

Informatiile folosite in analiza diagnostic se pot clasifica dupa mai multe criterii:

In functie de natura lor, informatiile pot fi:

-economice;

-tehnice;

-tehnologice;

-organizatorice;

-juridice;

-sociale;

-ecologice;

-politice.

In procesul de analiza un rol esential il detin informatiile economico-financiare care reflecta rezultatele intreprinderii cu ajutorul unor indicatori de ordin calitativ si cantitativ.

Dupa sursele lor de provenienta, informatiile pot fi:

- interne sau endogene, ce provin din interiorul intreprinderii si reflecta evolutia rezultatelor economico-financiare si modul de utilizare a resurselor in unitatea analizata; aceste informatii se regasesc in programul de activitate si in documentele de evidenta economica ale intreprinderii, indeosebi in bilantul contabil si anexele sale;

- externe sau exogene, provin din afara intreprinderii si sunt reflectate in diferite publicatii de specialitate, in presa sau legislatia economico-financiara.

Dupa continutul lor

- informatii de plan, care reflecta obiectivele curente ale intreprinderii;

- informatii normative, sunt reglementate prin anumite norme, normative financiare, bugete sau standarde;

- informatii efective, care reflecta rezultatele economico-financiare obtinute in activitatea unei intreprinderi in perioada curenta sau perioadele precedente;

- informatii de prognoza, estimeaza evolutia viitoare si consecintele anumitor fenomene sau procese economice pe o perioada mai indelungata de timp.

Sursele documentare de unde se pot culege aceste informatii sunt: programul de activitate al intreprinderii, diferite acte normative, contracte economice, bugetul de venituri si cheltuieli, documente de evidenta contabila, financiara si de gestiune.

In functie de periodicitatea lor, informatiile pot fi:

- curente sau operative;

- periodice.

In raport de rolul lor in procesul conducerii

- informatii active, cand se refera la activitatea curenta a intreprinderii si pot genera masuri concrete de reglare in timpul desfasurarii fenomenelor respective;

- informatii pasive, se refera la activitatea anterioara a intreprinderii, dar care sunt necesare in fundamentarea deciziilor privind evolutia viitoare a activitatii economice.

Deoarece obiectivul esential al analizei diagnostic al activitatii economico-financiare a intreprinderii il constituie studierea modului de realizare a obiectivelor stabilite a rezultatelor economico-financiare obtinute, informatii folosite in munca de analiza provin din datele cuprinse in programul economic si financiar al intreprinderii, bugetul de venituri si cheltuieli precum si din datele sistemului de evidenta contabila si statistica.

Programul economic si financiar al intreprinderii cuprinde indicatori de plan si unele norme care servesc drept baza de comparatie in aprecierea rezultatelor economico-financiare obtinute in perioada analizata.

Un rol important in analiza diagnostic revine informatiilor din bilantul contabil, anexele la bilant, contul de profit si pierdere.

Pentru efectuarea analizei economico-financiare este necesar sa se recurga si la unele date din afara evidentei economice, cum sunt: rapoarte prezentate in consiliile de administratie, in adunarile generale ale actionarilor, procese verbale incheiate de organele de control financiar-bancar, materiale aparute in presa si altele.

Indiferent de sursele de provenienta, informatiile folosite in procesul de analiza economico-financiara si activitatea manageriala a firmei, trebuie sa satisfaca anumite cerinte cum sunt: utilitatea, exactitatea, profunzimea, operativitatea, valoarea si costul informatiei.

1.6 Etapele si organizarea analizei diagnostic a activitatii economico-financiare a intreprinderii

Pentru a efectua in bune conditii analiza diagnostic a activitatii economico-financiara a intreprinderii este necesara parcurgerea urmatoarelor etape:

a) Stabilirea tematicii si a obiectivelor analizei diagnostic;

b) Culegerea datelor si informatiilor necesare pentru efectuarea analizei diagnostic;

c) Verificarea informatiilor culese din punct de vedere al exactitatii si al veridicitatii;

d) Prelucrarea si studierea informatiilor cu ajutorul metodelor si procedeelor specifice analizei economico-financiare;

e) Elaborarea concluziilor analizei si a masurilor pentru redresarea activitatii economico-financiare a intreprinderii.

Analiza diagnostic a activitatii economico-financiare incepe prin elaborarea unui program de lucru prin care se fixeaza obiectivele si etapele de analiza. In acest sens se precizeaza scopul analizei economice, problemele ce vor fi supuse analizei, perioada pe care se desfasoara analiza precum si persoanele care participa la efectuarea analizei.

In functie de continutul si obiectivele analizei diagnostic se stabilesc sursele documentare si se trece la culegerea informatiilor necesare pentru efectuarea analizei. Succesul procesului de analiza depinde de documentarea temeinica asupra fenomenelor si proceselor economice supuse analizei, de cantitatea si calitatea informatiilor care reflecta fenomenele respective.

Deoarece informatiile culese pot contine anumite erori este necesara verificarea lor atat sub aspectul exactitatii cat si din punct de vedere al realitatii.

Dupa verificarea informatiilor culese se trece la studierea si prelucrarea lor pe baza metodelor si procedeelor specifice analizei economice. In aceasta etapa se studiaza indeosebi modul de realizare a obiectivelor stabilite, abaterile intervenite si se masoara influentele factorilor care actioneaza in mod direct si indirect asupra rezultatelor obtinute. De asemenea, se precizeaza factorii cu caracter perturbator precum si cauzele care au determinat nerealizarea obiectivelor stabilite.

Pe baza rezultatelor analizei diagnostic se stabilesc concluzii referitoare la punctele tari si slabe intervenite in activitatea intreprinderii si se fac propuneri pentru remedierea lipsurilor constatate si sporirea eficientei activitatii economice a intreprinderii.

Analiza diagnostic a activitatii economico-financiare a intreprinderii poate fi partiala sau globala si se poate efectua atat de organele din interiorul intreprinderii, cat si din afara acesteia.

In interiorul fiecarei intreprinderi, compartimentele functionale si indeosebi cele financiar-contabile sau anumite birouri specializate, pot efectua analize lunare, trimestriale si lunare privind activitatea economica si financiara desfasurata, modul de realizare a obiectivelor stabilite, disfunctionalitatile intervenite si masurile necesare pentru reglarea si imbunatatirea rezultatelor economico-financiare in viitor. De asemenea, prin intermediul compartimentelor financiar-contabile, se efectueaza analize anuale pe baza de bilant care se prezinta in Consiliul de administratie si  Adunarii Generale a Actionarilor.

Analiza diagnostic poate fi efectuata si de organe din afara unitatii, cum ar fi:

- organe fiscale ale statului care efectueaza indeosebi analize financiare asupra modului cum s-a stabilit baza de impozitare si cum se respecta legislatia in vigoare;

- unitati bancare, in special cu ocazia acordarii de credite si urmaririi rambursarii lor;

- firme specializate de consultanta la solicitarea agentilor economici pentru elaborarea unor planuri de afaceri, studii de fezabilitate si evaluarea unor active sau a intregii activitati in functie de anumite necesitati.

Analizele efectuate de firme specializate au un caracter temporar in vederea elaborarii unor solutii si strategii de dezvoltare.

Analizele cu caracter permanent sunt efectuate de catre compartimentele functionale sau de cele constituite in mod special.

La nivelul fiecarei firme se pot crea organisme mixte cu caracter special si temporar in vederea efectuarii unor analize tematice si solutionarea unor probleme, cum ar fi:

- promovarea unor noi produse;

- studierea concurentei;

- stabilirea strategiei de dezvoltare;

- restructurarea activitatii.

Avand in vedere complexitatea activitatii de analiza economico-financiara si  rolul sau in procesul managerial, la nivelul fiecarei firme se impune crearea unor compartimente speciale de analiza pentru efectuarea unor analize diagnostic cu caracter partial sau global ale caror concluzii sa permita fundamentarea temeinica a obiectivelor si a deciziilor privind reglarea si adaptarea continua la cerintele economiei de piata.