Recunoasterea stocurilor in contabilitatea financiara

Recunoasterea stocurilor in contabilitatea financiara

Recunoasterea unui activ, respectiv a unui activ curent de natura stocurilor este procesul includerii in bilant a elementelor de stoc, in conditiile in care se respecta simultan prevederile a doua criterii:

▪ de utilitate, ceea ce reda capacitatea acestora de a genera sau de a diminua beneficii viitoare.

▪ de cuantificare monetara, adica li se pot atasa valori ce pot fi estimate in mod credibil.

Primul criteriu se refera la gradul de incertitudine in realizarea unor beneficii viitoare asociate unui element. Evaluarea gradului de incertitudine mentionat ia in calcul informatia disponibila in momentul intocmirii situatiilor financiare. In cazul stocurilor beneficiile economice viitoare incorporate pot intra in intreprindere prin:

▪ utilizarea separata sau impreuna cu alte active pentru prestarea de servicii sau realizarea productiei de bunuri destinate vanzarii.

▪ schimbul cu alte active.

▪ utilizare pentru decontarea unei datorii.

Al doilea criteriu de recunoastere a activelor de natura stocurilor il reprezinta credibilitatea evaluarii efectuata conform prevederilor Cadrului general referitoare la credibilitatea ca o caracteristica calitativa a situatiilor financiare. De regula acest criteriu este satisfacut deoarece la intrarea stocurilor costul este identificabil in mod cert. In multe cazuri insa, costul sau valoarea trebuie estimat(a).

Un alt aspect al recunoasterii si al derecunoasterii stocurilor se refera la momentele in care acestea au loc. Recunoasterea stocurilor se realizeaza la intrarea lor in gestiune potrivit surselor de provenienta (la achizitie, la obtinerea din productie ). Derecunoasterea stocurilor sau anularea recunoasterii se realizeaza la iesirea din gestiune potrivit destinatiilor acestora ( la vanzare, la predarea lor ca aport la capitalul altor intreprinderi).

Recunoasterea costului stocurilor drept cheltuiala reprezinta un alt aspect fundamental al contabilitatii stocurilor.In acest caz se pleaca de la ideea ca miscarea stocurilor unei intreprinderi genereaza cheltuieli si venituri specifice.

Fiind generate de diminuari de active sau de cresteri de datorii cheltuielile trebuie recunoscute in acelasi moment cu modificarile respective. In acest sens IAS 2 prevede patru situatii in care costul stocurilor trebuie recunoscut drept cheltuiala:

▪cand stocurile sunt vandute, valoarea contabila a lor trebuie recunoscuta ca o cheltuiala in perioada in care a fost recunoscut venitul corespunzator.

▪ cand are loc o diminuare a costului stocurilor pana la nivelul valorii realizabile nete ca

urmare a deprecierilor. Aceasta valoare este recunoscuta ca o cheltuiala in perioada in care s-a calculat.

▪ cand are loc o pierdere de stocuri, stocuri a caror perioada de garantie a expirat, stocuri deteriorate. Costul acestora este recunoscut drept cheltuiala in perioada in care s-au constatat pierderile.

▪ cand unele stocuri sunt alocate altor conturi de active costul unor astfel de stocuri este recunoscut ca o cheltuiala pe parcursul duratei utile de viata a acestui activ.

In ceea ce priveste recunoasterea veniturilor din vanzari aceasta are loc atunci cand s-a produs o crestere de avantaje economice viitoare, generata de o crestere de active sau o diminuare de datorii. In acest sens IAS 18 Venituri din activitati curente prezinta conditiile care trebuie indeplinite pentru recunoasterea veniturilor din vanzari de bunuri:

atunci cand intreprinderea a transferat cumparatorului riscurile si avantajele semnificative ce decurg din proprietatea asupra bunurilor.

intreprinderea nu mai gestioneaza bunurile vandute la nivelul la care ar fi facut-o in mod normal, in cazul detinerii in proprietate a acestora.

cand marimea veniturilor poate fi masurata in mod rezonabil.

cand este posibil ca beneficiile economice asociate tranzactiei sa fie generate catre intreprindere.

cand costul tranzactiei poate fi masurat in mod rezonabil.