Principii contabile general admise care se utilizeaza in structura documentelor de sinteza

Principii contabile general admise care se utilizeaza in structura documentelor de sinteza

Conceperea practicilor contabile la nivel macroeconomic si microeconomic, nu poate fi facuta fara referire la principiile care guverneaza contabilitatea, tinand totodata ca un plan contabil general sau nu) este considerat a fi un instrument de importanta maxima.

Astfel abordand "cate ceva" din experienta franceza si respectand normele europene si mondiale de contabilitate, specialistii romani au abordat pentru practica romaneasca o serie de principii contabile enuntate si definite (poate incomplet) in cadrul Regulamentului de aplicare a Legii contabilitatii nr.82/ 1991. Aceste principii in numar de zece sunt: principiul prudent, principiul independentei exercitiului, principiul continuitatii activitatii, principiul intangibilitatii bilantului de deschidere, principiul noncompensarii, principiul costurilor istorice, principiul importantei relative, principiul rezultatului, principiul cunoasterii veniturilor, principiul obiectiv al imaginii fidele.

Principiul prudentei

In analiza facuta pe baza acestui principiu, intra luarea in consideratie a unor fapte viitoare, care aduc riscul de diminuare a patrimoniului intreprinderii si, totodata, acest principiu este foarte strans legat de evaluarea patrimoniului unde intelegerea modului de operare solicita prezentarea regulilor generale de evaluare, aplicabile elementelor patrimoniale.

Exista patru principale momente ale evaluarii elementelor patrimoniale (evaluarea la data intrari in patrimoniu, evaluarea la data iesirii din patrimoniu, evaluarea la data inventarierii, evaluarea la data inchiderii conturilor), iar cel mai important dintre cele patru momente ale evaluarii, pentru abordarea subiectului acestei lucrari, este cel de al treilea, adica evaluarea la data inchiderii conturilor. Acest moment corespunde aplicarii efective a principiului prudentei, deoarece in acest moment se procedeaza la compararea, pentru fiecare element patrimonial, a valorii de inventar cu valoarea de intrare.

Principiul independentei exercitiilor

Esenta acestui principiu consta in faptul ca veniturile si cheltuielile sunt contabilizate pe masura generarii sau angajarii lor (nu cu ocazia incasarii sau platii lor) si inregistrate in situatiile financiare ale perioadei respective. Se desprind din acest principiu cateva consecinte: inregistrarea veniturilor in momentul livrarii marfurilor iar a cheltuielilor in momentul consumului bunurilor, aparitia in anexa, in mod obligatoriu, a cheltuielilor si veniturilor privind exercitiile anterioare si mentionarea, in mod obligatoriu, a inchiderii conturilor, conditia evidentierii fiind precizarea evenimentelor si a consecintelor acestora in anexa si in raportul de gestiune.

Principiul continuitatii activitatii

Potrivit acestui principiu "unitatea patrimoniala trebuie sa-si desfasoare in mod normal, activitatea intr-un viitor previzibil fara a ajunge la etapele de lichidare sau reducere treptata a activitatii". Pe aceasta baza se constituie o legatura stransa a acestui principiu cu cel al independentei exercitiilor iar o alta legatura a acestuia este aceea cu principiul permanentei metodelor: continuitate-permanenta asigurata, contrara evaluarii elementelor patrimoniale care trebuie sa se faca pe baza de sistare a activitatii. Din ceea ce am prezentat mai sus, se poate spune ca principiul continuitatii are implicatii importante asupra intocmirii documentelor de sinteza.

Principiul intangibilitatii bilantului de deschidere

Acest principiu este preluat din cadrul contabilitatii franceze, sub forma "bilantului de deschidere al unui exercitiu trebuie sa corespunda bilantului de inchidere al exercitiului precedent", interzicand sub orice forma corectarea de erori asupra capitalurilor proprii, cu care intreprinderea incepe un nou exercitiu. Acest aspect conduce la verificarea integritatii patrimoniale si, de asemenea, respectarea acestui principiu ofera informatii corecte utilizatorilor externi. Efectele generate de schimbarile metodelor de lucru si de corectare a erorilor, duc la necesitatea stringenta de claritate in momentul transpunerii in documentele de sinteza ale anului incheiat.

Principiul noncompensarii

Plecand de la ideea de noncompensare, s-ar putea spune deci, ca nu exista nici o posibilitate de compensare intre posturile de activ si cele de pasiv ale bilantului, sau intre cele de cheltuieli si cele de venituri ale contului de profit si pierdere. Respectarea principiului noncompensarii conduce la stabilirea corecta a rezultatului beneficiar sau deficitar la nivel de contract, neglijandu-se la compensarea pierderilor cu beneficiile. Aplicarea acestui principiu presupune: necompensarea creantelor cu datoriile fata de terti, necompensarea plusurilor de valoare cu minusurilor de valoare, necompensarea intre elementele valorice neomogene (intre valoarea de intrare si provizionul de depreciere).

Principiul costului istoric

Principiul costurilor istorice si reactia structurilor bilantiere si ale contului de profit si pierdere in conformitate cu inflatia, cunoscut si sub numele de "nominalism monetar", procedeaza la pastrarea, la nivelul structurilor bilantiere, a valorilor de intrare care sunt valori istorice. Acest principiu prezinta si avantajul oferit de simplitatea calcului si utilizarea acestora, asigura compatibilitatea datelor in timp si spatiu. Pe baza acestui principiu s-a ajuns la concluzia ca o contabilitate bazata pe costuri istorice este: pertinenta (permitand masurarea calitatilor deciziilor trecute), obiectiva (bazandu-se pe tranzactii reale constatate cu ajutorul facturilor), dificil manipulabila, utilizarea pentru calculul performantelor, chiar si in perioada de inflatie, confirmata in foarte multe tari, de o practica seculara. Totodata, aplicarea acestui principiu conduce la aparitia unor dezavantaje in domeniul patrimonial si gestionar, in conditii de inflatie putandu-se remarca: in bilant (subevaluari ale imobilizarilor, subevaluari ale stocurilor, distorsionarea situatiei nete) si in contul de profit si pierdere (subevaluarea costurilor materiale, subevaluarea amortizarilor ca urmare a subevaluarii imobilizarilor, cresterea impozitului pe profit ca urmare a supraevaluarii rezultatelor).

Principiul importantei relative sau al pragului de semnificatie

Importanta acestuia este degajata de unul documentele de sinteza si anume sinteza anexa la bilant. Una dintre importantele raspunderi care-i revin unui contabil este aceea de a furniza utilizatorului extern informatii clare si concise, completarea corecta a documentelor de sinteza, si daca este cazul, sa alature explicatiile si comentariile necesare, suplimentar la anexa. Cazurile cele mai frecvent intalnite in afirmarea acestui principiu sunt cele legate de continutul documentelor de sinteza, de aplicarea si interpretarea altor principii, de evaluarea acestora astfel: in continutul documentelor de sinteza, majoritatea elementelor informationale ale anexei implica aplicarea importantei relative, necompensarea intre active si pasive sau intre cheltuieli si venituri, evita caracterul prea agregat al informatiei contabile, lipsa de semnificatie a acesteia si necontinuitatea activitatii nu este luata in consideratie, decat daca acesta are o incidenta semnificativa asupra bilantului si contului de profit si pierdere.

Principiul recunoasterii veniturilor

Principiul recunoasterii veniturilor, respectiv rezultatelor ridica problema relatiei intre conceptele de venit si rezultat punand in dezbatere doua situatii: concomitenta inregistrarii a veniturilor (a tuturor veniturilor) si a rezultatului (atunci cand sunt considerate venituri elemente care genereaza un rezultat) si discordanta intre momentul inregistrarii veniturilor (sau unei parti a veniturilor lor) si cel al inregistrarii rezultatului.

Concomitenta este dezbatuta pe baza a trei mari probleme: venituri si rezultate inregistrate in momentul vanzarii ce apartin contului de profit si pierdere, venituri rezultate inregistrate in momentul incasarii ce se reflecta prin relatia de echilibru a conturilor de profit si pierdere si rezultatului si veniturile inregistrate in momentul productiei. In acest caz se admite la calculul rezultatelor si productia stocata si nevanduta inca.

Discordanta presupune deci separarea intre conceptul de profit si cel de rezultat, ducandu-se la: avantajul cunoasterii intregului efort productiv al perioadei, dar si la dezavantajul general de evaluarea eterogena a productiei.

Imaginea fidela

Acest paragraf nu este abordat sub denumirea de "principiu", deoarece imaginea fidela este pentru majoritatea sistemelor contabile europene obiectivul contabilitatii financiare. Specialistii romani in materie sustin ca aceasta imagine fidela este o inmanunchiere a celorlalte principii contabile, o convergenta a acestora ajungandu-se la o concluzie foarte bine conturata si anume la aceea conform careia contabilitatea trebuie sa ofere o imagine complexa, o "imagine fidela" a realitatii economice. Ajungem in acest ultim "principiu-obiectiv" la dezbaterea imaginii fidele din cel putin doua puncte de vedere: anglo-saxon, acreditat in tari in care s-a realizat desprinderea contabilitatii de fiscalitate, financiare si de gestiune, si continental prin care in tari ca Franta si Germania, contabilitatea financiara a servit si serveste inca unor scopuri de natura fiscala.

Privit prin prisma contabilitatii franceze, acest "principiu-obiectiv" poate fi dezbatut in baza a doua principii general valabile pentru contabilii francezi, astfel: principiul conformitatii cu regulile si principiul sinceritatii.

Principiul conformitatii cu regulile de baza caruia analizele efectuate de contabilul francez Jacques Richard s-au gasit patru probleme principale: ierarhizarea textelor juridice atunci cand sursele reglementarilor contabile sunt contradictorii (tratate internationale, texte legislative, texte reglementate, juristprudenta, doctrina), pozitia contabilului atunci cand exista o situatie conflictuala intre regulile de evaluare impuse de fiscalitate pentru determinarea rezultatului impozabil si a regulilor contabile corespunzatoare, pozitia contabilului atunci cand textele reglementare contabile lasa societatii posibilitatea de a alege, pozitia contabilului atunci cand aplicarea reglementarilor contabile ar duce la o imagine deformata asupra realitatii economice a intreprinderii.

Principiul sinceritatii presupune prezentarea tuturor informatiilor necesare pentru ca utilizatorii, interni externi sa inteleaga continutul conturilor. Abordat din punct de vedere al specialistilor anglo-saxoni, conceptul de imagine fidela atinge trei aspecte esentiale si anume: fundamentalitatea insotirii bilantului si a contului de profit si pierdere cu o anexa detaliata, in care sa fie incluse indicatii si explicatii cu privire la toate posturile de importanta maxima, posibilitatea de a deroga in anumite conditii de la regulile contabile si imaginea fidela si prioritatea realitatii asupra formei. Ultimul aspect presupune existenta a trei domenii esentiale, din punct de vedere al imaginii fidele si anume: ar trebui ca el sa oblige societatea respectiva in prezentarea in cadrul anexei a unor informatii utile intelegerii bilantului si contului de profit si pierdere, ar permite intreprinderii, alegerea rationala intre mai multe reguli aplicabile si ar constitui ultimul recurs in cazul in care nu ar exista reguli privind o problema sau alta.