CAPITOLUL I

INFORMATII GENERALE

POLITICI CONTABILE

Politicile contabile reprezinta principiile, bazele, conventiile, regulile si practicile specifice aplicate de o entitate la intocmirea si prezentarea situatiilor financiare anuale.

Conducerea entitatii stabilește politicile contabile pentru operatiunile derulate și prin intermediul acestora iși fundamenteaza deciziile.

Aceste politici au fost elaborate avand in vedere specificul activitatii si strategia adoptata de entitate.

Politicile contabile au fost elaborate astfel incat sa se asigure furnizarea, prin situatiile financiare anuale, a unor informatii:

a)   relevante pentru nevoile utilizatorilor in luarea deciziilor economice;

b)   credibile

A. Modificari in politicile contabile

Modificarea politicilor contabile este permisa doar daca este ceruta de lege sau are ca rezultat informatii mai relevante sau mai credibile referitoare la operatiunile entitatii.

Entitatea trebuie sa mentioneze in notele explicative orice modificari ale politicilor contabile, pentru ca utilizatorii sa poata aprecia daca noua politica contabila a fost aleasa in mod adecvat, efectul modificarii asupra rezultatelor raportate ale perioadei si tendinta reala a rezultatelor activitatii societatii.

B. Modificari in estimarile contabile

Ca rezultat al incertitudinilor inerente in desfasurarea activitatilor, multe elemente ale situatiilor financiare intocmite de entitate nu pot fi evaluate cu precizie, ci doar estimate. Procesul de estimare implica rationamente bazate pe cele mai recente informatii credibile pe care societatea le are la dispozitie.

1.3. PREZENTAREA SOCIETAȚII COMERCIALE

1.3.1 Organizare și funcționare

S.C. BANDA S.R.L. a fost inființata in anul 2000 și iși desfașoara activitatea in domeniul COMERT CU AMANUNTUL AL ALTOR PRODUSE ALIMENTARE, IN MAGAZINE SPECIALIZATE - CAEN 4729.

S.C. BANDA S.R.L. are urmatoarele date de identificare :

ADRESA : str Principala, nr 46, com Brusturi, jud. Neamt

CUI : RO 12847921

RC : J 27 / 119 / 2000

1.3.2. Obiect de activitate

Principala activitate desfașurata de S.C. BANDA S.R.L. potrivit actului de inființare, este COMERT CU AMANUNTUL AL ALTOR PRODUSE ALIMENTARE, IN MAGAZINE SPECIALIZATE.

1.4. CADRUL GENERAL DE RAPORTARE

1.4.1. Organizarea si conducerea contabilitatii

Entitatea are obligatia sa organizeze si sa conduca contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiara, potrivit Legii contabilitatii 82/1991 republicata, si contabilitatea de gestiune adaptata la specificul activitatii.

Contabilitatea se tine in limba romana si in moneda nationala.

Contabilitatea operatiunilor efectuate in valuta se tine atat in moneda nationala, cat si in valuta, potrivit reglementarilor elaborate in acest sens.

Orice operatiune economico-financiara efectuata se consemneaza in momentul efectuarii ei intr-un document care sta la baza inregistrarilor in contabilitate, dobandind astfel calitatea de document justificativ.

Raspunderea pentru organizarea si conducerea contabilitatii entitatii revine administratorului.

Entitatea organizeaza si conduce contabilitatea in compartimente distincte, conduse de catre directorul economic, care are studii economice superioare si care raspunde impreuna cu personalul din subordine de organizarea si conducerea contabilitatii, in conditiile legii.

1.4.2. Registrele de contabilitate

Registrele de contabilitate obligatorii sunt: Registrul-jurnal, Registrul-inventar si Cartea mare. Intocmirea, editarea si pastrarea registrelor de contabilitate ale entitatii se efectueaza conform normelor elaborate de Ministerul Finantelor Publice.

1.4.3. Situatiile financiare anuale

Documentele oficiale de prezentare a situatiei economico-financiare a entitatii sunt situatiile financiare anuale, stabilite potrivit legii, care trebuie sa ofere o imagine fidela a pozitiei financiare, performantei financiare si a celorlalte informatii referitoare la activitatea desfasurata de societate.

Exercitiul financiar reprezinta perioada pentru care trebuie intocmite situatiile financiare anuale si coincide cu anul calendaristic. Durata exercitiului financiar este de 12 luni.

Situatiile financiare anuale se pastreaza timp de 50 de ani.

Termenele pentru intocmirea situatiilor financiare anuale sunt urmatoarele (art. 36 din Legea contabilitatii nr. 82/1991):

a.                          pentru societatile comerciale, societatile/companiile nationale, regiile autonome, institutele nationale de cercetare-dezvoltare, 150 de zile de la incheierea exercitiului financiar;

b.                          pentru celelalte persoane prevazute la art. 1 din Legea contabilitatii, 120 de zile de la incheierea exercitiului financiar.

1.5. PRINCIPII CONTABILE

Elementele prezentate in situatiile financiare anuale ale entitatii se evalueaza in conformitate cu principiile contabile generale, conform contabilitatii de angajamente. Astfel, efectele tranzactiilor si ale altor evenimente sunt recunoscute atunci cand tranzactiile si evenimentele se produc (si nu pe masura ce trezoreria sau echivalentul sau este incasat sau platit) si sunt inregistrate in contabilitate si raportate in situatiile financiare ale perioadelor aferente.

1. Principiul continuitatii activitatii

Trebuie sa se prezume ca societatea isi desfasoara activitatea pe baza principiului continuitatii activitatii. Acest principiu presupune ca societatea isi continua in mod normal functionarea, fara a intra in stare de lichidare sau reducere semnificativa a activitatii.

2. Principiul permanentei metodelor

Metodele de evaluare trebuie aplicate in mod consecvent de la un exercitiu financiar la altul.

Principiul prudentei

Evaluarea trebuie facuta pe o baza prudenta si, in special:

poate fi inclus numai profitul realizat la data bilantului;

trebuie sa se tina cont de toate datoriile aparute in cursul exercitiul financiar curent sau al unui exercitiu precedent, chiar daca acestea devin evidente numai intre data bilantului si data intocmirii acestuia;

trebuie sa se tina cont de toate datoriile previzibile si pierderile potentiale aparute in cursul exercitiului financiar curent sau al unui exercitiu financiar precedent, chiar daca acestea devin evidente numai intre data bilantului si data intocmirii acestuia;

trebuie sa se tina cont de toate deprecierile, indiferent daca rezultatul exercitiului financiar este pierdere sau profit.

4. Principiul independentei exercitiului

Trebuie sa se tina cont de veniturile si cheltuielile aferente exercitiului financiar, indiferent de data incasarii sau platii acestor venituri si cheltuieli.

5. Principiul evaluarii separate a elementelor de activ si de datorii

Conform acestui principiu, componentele elementelor de activ sau de datorii trebuie evaluate separat.

6. Principiul intangibilitatii

Bilantul de deschidere pentru fiecare exercitiu financiar trebuie sa corespunda cu bilantul de inchidere al exercitiului financiar precedent.

7. Principiul necompensarii

Orice compensare intre elementele de activ si de datorii sau intre elementele de venituri si cheltuieli este interzisa. Eventualele compensari intre creante si datorii ale societatii fata de acelasi agent economic pot fi afectate cu respectarea prevederilor legale, numai dupa inregistrarea in contabilitate a veniturilor si cheltuielilor la valoarea integrala.

8. Principiul prevalentei economicului asupra juridicului

Prezentarea valorilor din cadrul elementelor din bilant si contul de profit si pierdere se face tinand seama de fondul economic al tranzactiei sau al operatiunii raportate si nu numai de forma juridica a acestora.

9. Principiul pragului de semnificatie

Elementele de bilant si de cont de profit si pierdere care sunt precedate de cifre arabe pot fi combinate daca:

acestea reprezinta o suma nesemnificativa sau

astfel de combinare ofera un nivel mai mare de claritate, cu conditia ca elementele astfel combinate sa fie prezentate separat in notele explicative.

1.6. REGULI GENERALE DE EVALUARE

Elementele prezentate in situatiile financiare anuale se evalueaza, in general, pe baza principiului costului de achizitie sau al costului de productie.

1.6.1. Evaluarea la data intrarii in societate

La data intrarii in societate, bunurile se evalueaza si se inregistreaza in contabilitate la valoarea de intrare, care se stabileste astfel:

1. la cost de achizitie - pentru bunurile procurate cu titlu oneros;
2. la cost de productie - pentru bunurile produse in entitate;
3. la valoarea de aport, stabilita in urma evaluarii - pentru bunurile reprezentand aport la capitalul social;
4. la valoarea justa - pentru bunurile obtinute cu titlu gratuit.

1.6.2. Evaluarea cu ocazia inventarierii

Evaluarea elementelor de activ si de pasiv cu ocazia inventarierii se face potrivit reglementarilor legale si normelor emise in acest sens de Ministerul Finantelor Publice.

1.6.3. Evaluarea la incheierea exercitiului financiar

La incheierea exercitiului financiar, elementele de activ si de pasiv de natura datoriilor se evalueaza si se reflecta in situatiile financiare anuale la valoarea de intrare, pusa de acord cu rezultatele inventarierii.

In acest scop, valoarea de intrare se compara cu valoarea stabilita pe baza inventarierii, denumita valoare de inventar. In acest caz, se vor avea in vedere, printre altele: pentru elementele de activ, diferentele constatate in minus intre valoarea de inventar si valoarea contabila neta a elementelor de activ se inregistreaza in contabilitate pe seama unei amortizari suplimentare, in cazul activelor amortizabile pentru care deprecierea este ireversibila sau se efectueaza o ajustare pentru depreciere sau pierdere de valoare, atunci cand deprecierea este reversibila, aceste elemente mentinandu-se, de asemenea, la valoarea lor de intrare.

Prin valoare contabila neta se intelege valoarea de intrare, mai putin amortizarea si ajustarile pentru depreciere sau pierdere de valoare, cumulate.

Pentru elementele de pasiv de natura datoriilor, diferentele constatate in plus intre valoarea de inventar si valoarea de intrare a elementelor de pasiv de natura datoriilor se inregistreaza in contabilitate, pe seama elementelor corespunzatoare de datorii.

1.6.4. Evaluarea la data iesirii din entitate

La data iesirii din entitate sau la darea in consum, bunurile se evalueaza si se scad din gestiune la valoarea lor de intrare.

1.7. EVENIMENTE ULTERIOARE DATEI BILANTULUI

Definitie

Evenimentele ulterioare datei bilantului sunt acele evenimente, favorabile sau nefavorabile care au loc intre data bilantului si data la care situatiile financiare anuale sunt autorizate pentru publicare.

Pot fi identificate doua situatii:

a)   entitatea obtine informatii suplimentare fata de cele existente la data bilantului, pentru evenimente care avusesera deja loc la data bilantului. Daca informatiile suplimentare conduc la necesitatea inregistrarii in contabilitate a unor venituri sau cheltuieli, pentru prezentarea unei imagini fidele, trebuie efectuate aceste inregistrari;

b)   entitatea obtine informatii pentru evenimente petrecute ulterior datei situatiilor financiare, dar a caror prezentare este necesara pentru utilizatorii de informatii. In aceasta situatie, informatiile respective se prezinta in notele explicative, fara efectuarea unor inregistrari in contabilitate.

1.8. CORECTAREA ERORILOR CONTABILE

Definitie:

Erorile sunt definite ca omisiuni si alte interpretari gresite ale situatiilor financiare ale societatii pentru una sau mai multe perioade, care au fost descoperite in perioada curenta si care se refera la informatiile credibile care:

1. au fost disponibile atunci cand s-au intocmit situatiile financiare din perioade anterioare; si
2. ar putea in mod rezonabil sa fi fost obtinute si luate in considerare la intocmirea si prezentarea acestor situatii financiare.

Este necesar a se face o demarcatie clara intre erori si modificarile estimarilor contabile.

1.9. PARTILE AFILIATE

O relatie cu partile afiliate (legate) poate avea un efect asupra pozitiei financiare si a rezultatelor societatii. Din acest motiv, entitatea trebuie sa isi defineasca relatiile si tranzactiile cu partile afiliate (legate) si sa detalieze prezentarea informatiilor in situatiile financiare, acest fapt fiind obligatoriu.

Situatiile financiare ale societatii trebuie sa contina prezentarea informatiilor necesare pentru a atrage atentia asupra posibilitatii ca pozitia financiara si profitul sau pierderea sa fi fost afectate de existenta partilor afiliate (legate), precum si de tranzactiile si soldurile cu acestea.

Partile se considera ca sunt afiliate (legate) daca una dintre parti are capacitatea fie de a controla cealalta parte, fie de a exercita o influenta semnificativa asupra celeilalte parti in luarea deciziilor financiare si operationale, fie este o asociatie in participatiune la care cealalta este asociata, fie opereaza in calitate de personal-cheie de conducere al celeilalte parti.

CAPITOLUL II

POLITICI CONTABILE PRIVIND ACTIVELE IMOBILIZATE

2.1. GENERALITATI

Activele imobilizate sunt active generatoare de beneficii economice pentru entitate pe o perioada mai mare decat cea acoperita de situatiile financiare din anul curent.

Beneficiile economice viitoare reprezinta potentialul de a contribui, direct sau indirect, la fluxul de trezorerie sau de echivalente de trezorerie catre entitate.

Aceste active trebuie capitalizate, iar costurile lor trebuie sa fie alocate pe parcursul perioadelor cu beneficii pentru entitate (durata de viata utila).

In vederea intelegerii politicilor contabile privind activele imobilizate, trebuie avute in vedere urmatoarele concepte-cheie:

Durata de viata utila. Perioada in care un activ va fi angajat in entitate, fiind masurata fie prin timpul in care se preconizeaza a fi folosit, fie prin numarul de unitati de productie sau al unor unitati similare ce se preconizeaza ca vor fi obtinute de entitate prin folosirea activului respectiv.

Referat: Definirea micilor afaceri Lucrare: 15 conditii esentiale pentru a reusi

Costul. Suma platita in numerar sau echivalente de numerar sau valoarea justa a oricarei contraprestatii efectuate pentru a achizitiona sau construi un activ.

Valoarea justa. Suma pentru care un activa ar putea fi schimbat de bunavoie intre parti aflate in cunostinta de cauza, in cadrul unei tranzactii desfasurate in conditii obiective.

Valoarea contabila. Valoarea la care un activ este recunoscut dupa scaderea amortizarii cumulate si a oricaror pierderi cumulate din depreciere

Amortizarea. Alocarea sistematica a valorii amortizabile a unui activ pe durata sa de viata utila.

Valoarea reziduala. Valoarea estimata pe care o entitate o va obtine din cedarea unui active, dupa scaderea costurilor de cedare estimate (presupunand ca activul are deja vechimea si se gaseste in starea preconizata la sfarsitul duratei sale de viata utila).

Valoarea amortizabila. Costul unui activ sau alta valoare care a fost substituita costului, minus valoarea reziduala a activului.

Unitate generatoare de numerar. Cel mai mic grup identificabil de active, care genereaza intrari de fluxuri de numerar in urma functionarii continue, in mare masura independente de intrarile de fluxuri de numerar generate de alte active sau grupuri de active.

Costuri aferente cedarilor. Costuri legate in mod direct de cedarea unui activ ; acestea nu includ costurile de finantare sau cheltuielile cu impozitul pe profit aferente.

Costuri cu scoaterea din uz. Costuri aferente dezmembrarii unui active si reamenajarii terenului pe care acesta era amplasat si readucerii oricaror alte active efectate la starea lor initiala.

Pierderea din depreciere. Valoarea cu care valoarea contabila a unui active depaseste valoarea sa recuperabila.

Valoarea recuperabila. Valoarea cea mai mare dintre pretul net de vanzare al activului si valoarea sa de utilizare.

Valoarea de utilizare. Valoarea actualizata a fluxurilor viitoare de numerar estimate ce se asteapta sa fie generate din utilizarea unui activ.

Pret net de vanzare. Suma obtinuta din vanzarea unui activ printr-o tranzactie desfasurata in conditii obiective, minus costurile de cedare.

2.2. POLITICI CONTABILE PRIVIND IMOBILIZARILE NECORPORALE

2.2.1. Clasificari, definitii

In cadrul imobilizarilor necorporale se cuprind:

cheltuielile de constituire;

cheltuielile de dezvoltare;

concesiunile, brevetele, licentele, marcile comerciale, drepturile si activele similare, cu exceptia celor create intern de entitate;

fondul comercial:

alte imobilizari necorporale;

avansuri acordate pentru imobilizari necorporale;

imobilizarile necorporale in curs de executie.

2.2.2. Recunoasterea si evaluarea initiala

Un activ necorporal trebuie recunoscut daca si numai daca:

a)      se estimeaza ca beneficiile economice viitoare care sunt atribuibile activului vor fi obtinute de catre entitate; si

b)      costul activului poate fi evaluat in mod fidel.

Un activ necorporal se inregistreaza initial la costul de achizitie sau de productie.

Activele necorporale sunt masurate si evaluate initial la costul lor, cost care este diferentiat si are un continut diferit in raport cu modalitatea de procurare:

achizitie individuala separata;

achizitie in cadrul proceselor de combinare a intreprinderilor;

obtinere ca subventie guvernamentala;

alte intrari neoneroase, productie proprie.

Achizitiile separate

Daca un activ necorporal este achizitionat separat, costul acestuia poate fi evaluat cu fidelitate.

Costul unei imobilizari necorporale achizitionate separat este alcatuit din:

pretul sau de achizitie, inclusiv impozitele si accizele aferente si nereturnabile;

orice cost atribuibil direct pregatirii imobilizarii pentru utilizarea prevazuta. (exemple de costuri ce pot fi atribuite direct: costurile cu beneficiile angajatilor care reies direct din aducerea imobilizarii la conditia sa de lucru; onorariile profesionale ce decurg direct din aducerea imobilizarii la conditia sa de lucru, si costurile testarii functionarii corespunzatoare a imobilizarii).

Active necorporale produse din resurse proprii

Pentru a recunoaste activele necorporale din productia proprie, procesul de obtinere a acestora se imparte in:

activitati de cercetare;

activitati de dezvoltare.

Daca aceste faze nu pot fi separate in cadrul unui proiect, toate cheltuielile aparute se trateaza precum cheltuieli de cercetare, si este recunoscuta ca o cheltuiala atunci cand este efectuata.

Recunoasterea unei cheltuieli

Cheltuiala cu un element necorporal trebuie sa fie recunoscuta direct in contul de profit si pierdere atunci cand este efectuata, cu exceptia cazului in care:

face parte din costul unui activ necorporal care intruneste criteriile de recunoastere;

elementul este achizitionat in combinari de intreprinderi de tipul unei achizitii si nu poate fi recunoscut ca un activ necorporal. In acest caz, cheltuiala trebuie sa faca parte din suma atribuita fondului comercial negativ la achizitie.

2.2.3. Evaluarea ulterioara recunoasterii initiale

Cheltuielile ulterioare cu un activ necorporal dupa cumparare sau finalizarea sa trebuie recunoscute in contul de profit si pierderi atunci cand sunt efectuate, cu exceptia cazului in care:

este probabil ca aceasta cheltuiala sa permita activului sa genereze beneficii economice viitoare suplimentare fata de cele estimate initial; si

aceasta cheltuiala poate fi evaluata cu fidelitate si atribuita activului.

Daca aceste conditii sunt intrunite, cheltuielile ulterioare trebuie adaugate la costul activului necorporal.

2.2.4. Amortizarea imobilizarilor necorporale

Notiuni generale

Valoarea amortizabila a unui activ necorporal trebuie sa fie alocata pe o baza sistematica de-a lungul celei mai bune estimari a duratei sale de viata.

Daca este realizat un control asupra beneficiilor economice viitoare dintr-un activ necorporal prin dreptul de proprietate care a fost garantat pentru o perioada definita, durata de viata utila a activului necorporal nu trebuie sa fie mai mare decat perioada garantata de dreptul de proprietate, cu exceptia cazului in care:

drepturile de proprietate pot fi reinnoite; si

reinnoirea este aproape sigura.

Metoda de amortizare trebuie sa reflecte modul in care activul aduce beneficii economice.

Revizuirea perioadei de amortizare si a metodei de amortizare trebuie efectuata cel putin la sfarsitul fiecarui exercitiu financiar.

Cheltuielile de constituire

Entitatea poate include cheltuielile de constituire la "Active", caz in care poate imobiliza cheltuielile de constituire. In aceasta situatie, cheltuielile de constituire trebuie amortizate in cadrul unei perioade de maximum cinci ani.

Cheltuieli de dezvoltare

Cheltuielile de dezvoltare se amortizeaza pe perioada contractului sau durata de utilizare, dupa caz.

2.2.5. Cedarea

Un activ necorporal trebuie scos din evidenta la cedare sau atunci cand nici un beneficiu economic viitor nu mai este asteptat din utilizarea sa ulterioara.

Castigurile sau pierderile care apar o data cu incetarea utilizarii sau iesirea unui activ necorporal se determina ca diferenta intre veniturile generate de iesirea activului si valoarea sa neamortizata, inclusiv cheltuielile ocazionate din cedarea acestuia, si trebuie prezentate ca venit sau cheltuiala, dupa caz, in contul de profit si pierdere.

2.2.6. Evaluarea la data bilantului

Un activ necorporal trebuie prezentat in bilant la valoarea de intrare, mai putin amortizarea cumulata si ajustarile cumulate de valoare.

2.3. POLITICI CONTABILE PRIVIND IMOBILIZARILE CORPORALE

2.3.1. Definitii, clasificari

Imobilizarile corporale sunt elemente corporale care

sunt detinute pentru a fi utilizate in productia de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi inchiriate altora sau pentru alte scopuri ; si

se asteapta sa se utilizeze pe parcursul mai multor perioade.

Evidenta operativa a imobilizarilor corporale se tine cu ajutorul programului informatic in Registrul mijloacelor fixe, care se reconciliaza lunar cu evidenta contabila.

2.3.2. Recunoasterea initiala

Costul unui element de imobilizari corporale va fi recunoscut ca activ daca si numai daca

este posibila generarea catre entitate de beneficii economice viitoare aferente activului ;

costul activului poate fi evaluat in mod credibil.

2.3.3. Evaluarea initiala

Un element al imobilizarilor corporale care este recunoscut va fi evaluat initial la costul sau.

Costul unei imobilizari corporale este format din :

pretul de cumparare, incluzand taxele vamale si taxele nerecuperabile, dupa deducerea reducerilor comerciale si a rabaturilor;

orice costuri direct atribuibile aducerii activului la locatia si conditia necesare pentru ca acesta sa poata opera in modul dorit de conducerea entitatii;

materialele, manopera si alte costuri direct atribuibile pentru activele construite in regie proprie.

2.3.4. Cheltuieli ulterioare

Costurile care sunt realizate ulterior achizitiei se adauga valorii contabile a activului respectiv doar atunci cand este probabil ca beneficii economice viitoare, dincolo de cele anticipate initial, sa fie primite de catre entitate.

2.3.5. Evaluarea ulterioara recunoasterii initiale

1. Ulterior recunoasterii initiale, un element de imobilizari corporale va fi inregistrat la costul sau minus orice amortizare cumulata si orice pierderi din depreciere.

2. Dupa recunoasterea ca activ, un element de imobilizari corporale a carui valoare justa poate fi evaluata credibil va fi inregistrat la o valoare reevaluata, aceasta fiind valoarea sa justa la data reevaluarii minus orice amortizare acumulata ulterior si orice pierderi acumulate din depreciere.

Reevaluarile se vor face cu suficienta regularitate pentru a se asigura ca valoarea contabila nu difera prea mult de ceea ce s-ar fi determinat prin utilizarea valorii juste la data bilantului.Pentru imobilizarile care nu sunt supuse unor fluctuatii mari de valoare, o periodicitate a reevaluarii de 3-5 ani este suficienta.

2.3.6. Amortizarea

Amortizarea unui activ corporal este recunoscuta ca o cheltuiala, cu exceptia cazului in care ea este inclusa in valoarea contabila a unui activ construit in regie proprie.

Se aplica urmatoarele principii:

Valoarea amortizabila este alocata sistematic de-a lungul duratei de viata utila ;

Metoda de amortizare reflecta modul de consumare preconizata a beneficiilor ;

Fiecare parte a unui element de imobilizari corporale care are un cost semnificativ in raport cu costul total al elementului trebuie amortizat separat, folosindu-se ratele de amortizare diferite corespunzatoare ;

Partile componente sunt tratate ca elemente separate daca activele aferente au durate de viata utila diferite sau furnizeaza beneficii economice intr-un mod diferit (de exemplu, o nava si motoarele sale).

2.3.7. Cedarea si casarea

Valoarea contabila a unui element de imobilizari corporale va fi recunoscuta:

a.                la cedare; sau

b.                cand nu se mai asteapta beneficii economice viitoare din utilizarea sa.

Castigul sau pierderea care rezulta din derecunoasterea unui element de imobilizari corporale va fi inclus(a) in profit sau pierdere.

Castigul sau pierderea se determina ca fiind diferenta dintre incasarile nete la cedare, daca exista, si valoarea contabila a elementului cedat sau casat.

2.3.8. Deprecierea

Valoarea contabila a unei imobilizari corporale trebuie comparata cu valoarea sa recuperabila ori de cate ori exista un indiciu de depreciere.

Daca valoarea recuperabila este mai mica decat valoarea contabila, elementul de imobilizari corporale respectiv trebuie depreciat, respectiv valoarea sa contabila trebuie redusa la valoarea recuperabila. Aceasta reducere este recunoscuta ca o pierdere din depreciere. Pierderea din depreciere se contabilizeaza ca o cheltuiala, cu exceptia cazurilor cand, in prealabil, activul depreciat a facut obiectul unei reevaluari. In aceasta situatie, deprecierea se inregistreaza pe seama diferentei din reevaluare si, daca este cazul, a impozitelor amanate aferente.

2.3.9. Evaluarea la data bilantului

O imobilizare corporala trebuie prezentata in bilant:

A  la valoarea de intrare, mai putin ajustarile cumulate de valoare;

A  la valoarea sa reevaluata la data ultimei reevaluari, mai putin ajustarile cumulate de valoare.

2.4. POLITICI CONTABILE PRIVIND IMOBILIZARILE FINANCIARE

2.4.1. Definitie, clasificari

Imobilizarile financiare cuprind actiunile detinute la entitatile afiliate, imprumuturile acordate entitatilor afiliate, interesele de participare, imprumuturile acordate entitatilor de care entitatea este legata in virtutea intereselor de participare, alte investitii detinute ca imobilizari, alte imprumuturi.

In conturile de creante reprezentand imprumuturi acordate se inregistreaza sumele acordate tertilor in baza unor contracte pentru care entitatea percepe dobanzi, potrivit legii.

La alte imprumuturi acordate se cuprind garantiile, depozitele si cautiunile depuse de entitate la terti.

Daca sunt evidentiate in contul de creante imobilizate creantele aferente contractelor de leasing financiar, precum si alte creante imobilizate cu scadenta mai mare de 1 an, entitatea va prezenta in bilant, la imobilizari financiare, numai partea cu scadenta mai mare de 12 luni, diferenta urmand a fi reflectata la creante.

2.4.2. Evaluarea initiala

Imobilizarile financiare recunoscute ca activ se evalueaza la costul de achizitie sau valoarea determinata prin contractul de dobandire a acestora.

2.4.3. Evaluarea la data bilantului

Imobilizarile financiare se prezinta in bilant la valoarea de intrare mai putin ajustarile cumulate pentru pierdere de valoare.

CAPITOLUL III

POLITICI CONTABILE PRIVIND ACTIVELE CIRCULANTE

3.1. GENERALITATI

Un activ se clasifica ca activ circulant atunci cand:

a.   este achizitionat sau produs pentru consum propriu sau in scopul comercializarii si se asteapta sa fie realizat in termen de 12 luni de la data bilantului;

b.   este reprezentat de creante aferente ciclului de exploatare;

c.    este reprezentat de trezorerie sau echivalente de trezorerie a caror utilizare nu este restrictionata.

3.2. POLITICI CONTABILE PRIVIND STOCURILE

3.2.1. Definitie, clasificari

Stocurile reprezinta active:

care sunt detinute pentru a fi vandute pe parcursul desfasurarii normale a activitatii;

in curs de productie in vederea unei vanzari pe parcursul desfasurarii normale a activitatii;

sub forma de materii prime, materiale si alte consumabile ce urmeaza a fi folosite in procesul de productie sau prestarea de servicii.

Contabilitatea stocurilor se tine cantitativ si valoric sau numai valoric prin folosirea inventarului permanent sau intermitent. Societatea aplica inventarul permanent / intermitent.

3.2.2. Evaluarea stocurilor

Stocurile trebuie evaluate la cea mai mica valoare dintre cost si valoarea realizabila neta.

3.2.3. Costul stocurilor

Baza principala pentru contabilizarea stocurilor este costul.

Costul stocurilor trebuie sa cuprinda toate costurile aferente achizitiei si prelucrarii, precum si alte costuri suportate pentru a aduce stocurile in forma si in locul in care se gasesc in prezent.

Costurile de achizitie a stocurilor cuprind preturile de cumparare, taxe de import si alte taxe (cu exceptia acelora pe care entitatea le poate recupera de la autoritatile fiscale), costuri de transport, manipulare si alte costuri care pot fi atribuite direct achizitiei de produse finite, materiale si servicii.

Reducerile comerciale, rabaturile si alte astfel de elemente vor fi deduse la determinarea costului stocurilor.Daca nu se procedeaza astfel inseamna ca stocurile vor fi raportate la valori care sunt in exces fata de costurile istorice fidele.

3.2.4. Prezentarea informatiilor

Situatiile financiare trebuie sa prezinte urmatoarele informatii referitoare la stocuri:

politicile contabile adoptate la evaluarea stocurilor, inclusiv formulele folosite pentru determinarea costului;

valoarea contabila totala a stocurilor si valoarea contabila a categoriilor de stocuri, grupate intr-un mod adecvat entitatii;

valoarea contabila a acelor stocuri care au fost evaluate la valoarea realizabila neta minus costurile de vanzare;

valoarea stocurilor recunoscuta ca o cheltuiala din timpul perioadei;

valoarea oricarei diminuari a valorii stocurilor recunoscuta ca o cheltuiala a perioadei;

circumstantele sau evenimentele care au condus la stornarea unei diminuari a valorii stocurilor pana la nivelul valorii realizabile nete;

valoarea contabila a stocurilor gajate in contul datoriilor.

3.3. POLITICI CONTABILE PRIVIND CREANTELE

3.3.1. Definitii si clasificari

Conturile de creante reprezinta sume datorate de clienti pentru bunuri sau servicii oferite in cursul normal al operatiunilor de activitate.

Creantele includ:

creante comerciale, care sunt sume datorate de clienti pentru bunuri vandute sau servicii prestate in cursul normal al activitatii;

efectele comerciale de incasat, acceptari comerciale, instrumente ale tertilor;

sume datorate de directori, actionari, angajati sau companii afiliate.

3.3.2. Evaluarea creantelor

Diferentele de curs valutar care apar cu ocazia decontarii creantelor in valuta la cursuri diferite fata de cele la care au fost inregistrate initial pe parcursul perioadei sau fata de cele la care au fost raportate in situatiile financiare anuale anterioare trebuie recunoscute ca venituri sau cheltuieli in perioada in care apar.

3.4. CASA SI CONTURI LA BANCI

Conturile la banci cuprind:

Valorile de incasat (cecurile si efectele comerciale depuse la banci)

Disponibilitatile in lei si valuta

Cecurile entitatii

Creditele bancare pe termen scurt

Dobanzile aferente disponibilitatilor si creditelor acordate de banci in conturile curente.

3.5. INVESTITII PE TERMEN SCURT

Investitiile pe termen scurt reprezinta obligatiunile emise si rascumparate, obligatiunile achizitionate si alte valori mobiliare achizitionate in vederea realizarii unui profit pe termen scurt.

La intrarea in entitate, investitiile pe termen scurt se evalueaza la costul de achizitie sau la valoarea stabilita potrivit contractelor.

La iesirea din gestiune a investitiilor pe termen scurt, acestea se evalueaza aplicand metoda FIFO (primul intrat- primul iesit).

CAPITOLUL IV. POLITICI CONTABILE PRIVIND DATORIILE PE TERMEN SCURT

4.1. Definitii, clasificari

Datorie. O obligatie prezenta a entitatii care deriva din evenimentele din trecut si a carei compensare se preconizeaza sa rezulte dintr-o iesire din entitate a unor resurse care reprezinta beneficii economice.

Datoriile reprezinta angajamente financiare ale debitorilor cu privire la sume de bani sau bunuri cuvenite creditorilor si reprezinta surse atrase de unitatea patrimoniala la finantarea activitatii de exploatare a acesteia.

O datorie trebuie clasificata ca datorie pe termen scurt, denumita si datorie curenta atunci cand:

se asteapta sa fie decontata in cursul normal al ciclului de exploatare al entitatii, sau

este exigibila in termen de 12 luni de la data bilantului.

Toate celelate datorii trebuie clasificate ca datorii pe termen lung.

In contabilitatea furnizorilor se inregistreaza operatiunile privind cumpararile, respectiv achizitiile de marfuri si produse, de lucrari si servicii, precum si alte operatiuni similare efectuate.

Avansurile primite de la clienti se inregistreaza in conturi distincte.

4.2. Evaluare

Evaluarea datoriilor se face la valoarea nominala inscrisa in documentele care consemneaza aparitia lor.

Diferentele de curs valutar care apar cu ocazia decontarii datoriilor in valuta la cursuri diferite fata de cele la care au fost inregistrate initial pe parcursul perioadei sau fata de cele la care au fost raportate in situatiile financiare anuale anterioare trebuie recunoscute ca venituri sau cheltuieli in perioada in care apar.

CAPITOLUL V

POLITICI CONTABILE PRIVIND DATORIILE PE TERMEN LUNG

5.1. Definitii, clasificari

Datoriile pe termen lung reprezinta sacrificii viitoare de beneficii economice care trebuie platite pe o perioada mai mare de un an sau de un ciclu economic. Datoria pe termen lung include imprumuturi din emisiuni de obligatiuni si prime de rambursare a acestora, credite bancare pe termen mediu si lung, obligatii din contractele de leasing, sume datorate entitatilor afiliate si entitatilor cu care compania este legata prin interese de participare, alte imprumuturi si datorii asimilate si dobanzile aferente acestora, pensii si obligatii amanate din planurile de contributii, impozit pe profit amanat.

Imprumuturile din emisiunile de obligatiuni reprezinta contravaloarea obligatiunilor emise potrivit legii. In cadrul acestora, trebuie evidentiate distinct imprumuturile din emisiuni de obligatiuni convertibile.

Datoriile privind concesiunile si alte datorii similare se refera la bunurile preluate cu acest titlu de catre entitatea primitoare, potrivit contractelor incheiate. La sfarsitul perioadei contractului de concesiune, bunurile se restituie proprietarului, situatie in care are loc anularea datoriilor corespunzatoare privind concesiunea.

Entitatea trebuie sa mentina clasificarea datoriilor pe termen lung purtatoare de dobanda in aceasta categorie, chiar si atunci cand acestea sunt exigibile in 12 luni de la data bilantului daca:

termenul initial a fost pentru o perioada mai mare de 12 luni

exista un acord de refinantare sau de reesalonare a platilor, care este incheiat inainte de data bilantului.

5.2. Evaluare

Evaluarea datoriilor se face la valoarea nominala inscrisa in documentele care consemneaza aparitia lor.

Diferentele de curs valutar care apar cu ocazia decontarii datoriilor in valuta la cursuri diferite fata de cele la care au fost inregistrate initial pe parcursul perioadei sau fata de cele la care au fost raportate in situatiile financiare anuale anterioare trebuie recunoscute ca venituri sau cheltuieli in perioada in care apar.

Atunci cand datoria in valuta este decontata intr-un exercitiu financiar ulterior, diferenta de curs valutar recunoscuta in fiecare exercitiu financiar, care intervine pana la data decontarii, se determina tinand seama de modificarea cursurilor de schimb survenita in cursul fiecarui exercitiu financiar.

Pentru datorile exprimate in lei, a caror decontare se face in functie de cursul unei valute, eventualele diferente favorabile sau nefavorabile care rezulta din evaluarea acestora se inregistreza la venituri sau cheltuieli financiare, dupa caz.

La fiecare data a bilantului datoriile exprimate in valuta trebuie evaluate utilizand cursul de schimb comunicat de BNR si valabil la data incheierii exercitiului financiar.

CAPITOLUL VI

POLITICI CONTABILE PRIVIND CAPITALUL SI REZERVELE

Capitalul si rezervele (capitalurile proprii) reprezinta dreptul actionarilor asupra activelor entitatii, dupa deducerea tuturor datorilor.

Capitalurile proprii cuprind:

aporturile de capital

primele de capital

rezervele

rezultatul reportat

rezultatul exercitiului financiar.

6.1.CAPITAL

Capitalul este reprezentat de capitalul social al entitatii.

Capitalul social subscris si varsat se inregistreaza distinct in contabilitate, pe baza actelor de constituire a persoanei juridice si a documentelor jusrificatie privind varsamintele de capital.

Referitor la capitalul entitatii se ofera urmatoarele informatii:

daca entitatea nu are capital autorizat, valoarea capitalului subscris,

daca conform actului de infiintare, entitatea are capital autorizat, valoarea acestuia, precum si valoarea capitalului subscris in momentul infiintarii entitatii si in momentul oricarei modificari in contabilitatea analitica a capitalului social se tine pe actIonari sau asociati, cuprinzind numarul si in momentul .oricarei modificari a capitalului autorizat

numarul si valoarea actiunilor subscrise in cursul exercitiului financiar in limitele unui capitalautorizat.In intelesul prezentelor reglementari, prin capital autorizat se intelege suma maxima a capitalului subscris potrivit statutului sau adunarii generale

daca exista mai multe clase de actiuni sau parti sociale, numarul si valoarea nominala pentru fiecare clasa.

6.2. REZERVE DIN REEVALUARE

Plusul sau minusul rezultat din reevaluarea imobilizarilor corporale trebuie reflectat in debitul sau creditul contului " Rezerve din reevaluare "dupa caz, cu respectarea prevederilor privind reevaluarea imobilizarilor corporale.

Diminuarea rezervelor din reevaluare poate fi efectuata numai in limita soldului creditor existent si numai in conditiile prezentate la capitolul "Active imobilizate".

Rezervele din reevaluarea imobilizarilor corporale au caracter nedistribuibill.

6.3. ALTE REZERVE

Contabilitatea rezervelor se tine pe categorii de rezerve:

rezerve legale;

rezerve statutare sau contractuale;

alte rezerve.

Rezervele legale se constituie anual din profitul entitatii, in limitele si cotele prevazute de lege.

Acestea pot fi utilizate numai in conditiile prevazute de lege.

Rezervele statutare sau contractuale se constituie anual din profitul net al entitatii, conform prevederilor din actul constitutiv al acesteia.

Alte rezerve pot fi constituite facultativ pe seama profitului net pentru acoperirea pierderilor contabile sau in alte scopuri, potrivit hotararii adunarii generale a actionarilor sau asociatilor, cu respectarea prevederilor legale.

CAPITOLUL VII

POLITICI CONTABILE PRIVIND VENITURILE, CHELTUIELI, REZULTAT

7.1. VENITURI

7.1.1. Definitii, clasificari

Veniturile reprezinta cresteri de avantaje economice, intervenite in cursul exercitiului, care au generat o majorare a capitalurilor proprii sub alte forme decit cele care exprima aporturi noi ale proprietarilor intreprinderii. In categoria veniturilor se includ atat sumele incasate sau de incasat in nume propriu de catre entitate din activitatile curente, cat si castigurile din orice sursa.

Veniturile se clasifica astfel:

Venituri din exploatare ;

Venituri financiare ;

Venituri extraordinare.

7.1.2. Recunoasterea veniturilor

Criteriile generale de recunoastere a veniturilor sunt urmatoarele:

este probabil ca entitatea sa beneficieze de avantaje economice dinoperatia realizata;marimea veniturilor sa poata fi masurata cu fiabilitate.

7.1.3. Evaluarea veniturilor

Veniturile trebuie sa fie evaluate la valoarea justa a elementelor primite sau de primit in contrapartida, dupa deducerea reducerilor comerciale. Determinarea venitului este usurata atunci cand contrapartida se prezinta sub forma de lichiditati sau echivalente de lichiditati.

Venitul din vanzare este contabilizat la nivelul valorii exigibile la scadenta, iar scontul de decontare este considerat de vanzator o cheltuiala financiara.

7.2. CHELTUIELI

Cheltuielile entitatii reprezinta valorile platite sau de platit pentru:

consumuri de stocuri;

lucrari executate si servicii prestate de care beneficiaza entitatea;

cheltuieli cu personalul;

executarea unor obligatii legale sau contractuale.

Pierderile reprezinta reduceri ale beneficiilor economice si pot rezulta sau nu ca urmare a desfasurarii activitatii curente a entitatii . Acestea nu difera ca natura de alte tipuri de cheltuieli.

In cadrul cheltuielilor exercitiului financiar se cuprind, de asemenea, provizioanele, amortizarile si ajustarile pentru depreciere sau pierdere de valoare reflectate.

Contabilitatea cheltuielilor se tine pe feluri de cheltuieli, astfel:

cheltuieli de exploatare;

cheltuieli financiare;

cheltuieli extraordinare.

7.3. REZULTAT

Rezultatul financiar (profit sau pierdere) se stabileste cumulat de la inceputul exercitiului financiar. Rezultatul definitiv al exercitiului financiar se stabileste la inchiderea acestuia si este reprezentat de soldul final al contului de profit si pierdere.

Repartizare profitului se inregistreaza in contabilitate pe destinatii, dupa aprobarea situatiilor financiare anuale. Repartizarea profitului se face in conformitate cu prevederile legale in vigoare.

Pierderea contabila reportata se acopera din profitul exercitiului financiar si cel reportat, din rezerve si capital social, potrivit hotararii adunarii generale a asociatilor sau actionarilor, cu respectarea prevederilor legale.