Contabilitate
Expertiza contabila judiciaraEXPERTIZA CONTABILA JUDICIARADefinitii 1) Expertiza contabila judiciara este un mijloc de proba in justitie, o forma de cercetare si lamurire a unor fapte sau imprejurari de natura economico - financiara indicate de organele judiciare in scopul solutionarii litigiilor dintre persoanele juridice, dintre persoanele juridice si persoanele fizice precum si a proceselor penale privind infractiuni prin care au fost aduse pagube patrimoniale unei entitati economice. 2) Expertiza contabila judiciara constituie un mijloc de proba la care organul de urmarire penala sau instanta de judecata apeleaza la cererea partilor sau din oficiu in vederea lamuririi unor imprejurari de fapt si a stabilirii adevarului. Ea se incredinteaza de instantele respective unor specialisti pentru a constata si a evalua anumite fapte pe care judecatorii sau procurorii nu le-ar putea aprecia ei insisi, stabilind in acest scop punctele (obiectivele / intrebarile) asupra carora expertii numiti urmeaza sa se pronunte. Expertiza contabila judiciara are ca sarcina principala sa contribuie la stabilirea adevarului si la justa solutionare de catre organul judiciar a cauzei aflata faza anchetei, cercetarii, sau in faza de judecata. Ea trebuie sa ofere organului judiciar o proba temeinica si de neinlaturat pentru tragerea la raspundere a persoanelor vinovate de incalcarea legislatiei economico-financiare, de nesocotire a disciplinei financiare si valutare si de pagubire a patrimoniului. 3) Expertiza contabila judiciara constituie un mijloc de proba prin care se aduce la cunostinta organelor judiciare opinia unor specialisti cu privire la acele imprejurari de fapt pentru a caror lamurire sunt necesare cunostinte deosebite din domeniul financiar-contabil, opinie care se formeaza pe baza unei activitati de cercetare concreta a cauzei deferite justitiei si a aplicarii unor judecati de specialitate de catre persoane competente desemnate de catre organul judiciar.
Oricare ar fi natura unei expertize contabile respectiv amiabila sau judiciara in materie civila, lucrarile tehnice referitoare la verificarea registrelor si actelor justificative sunt aceleasi. In orice verificare care i se incredinteaza, in primul rand expertul contabil trebuie sa analizeze organizarea si conducerea contabilitatii pe care este insarcinat sa o examineze si sa s asigure de sinceritatea acesteia. Sunt cazuri in care contabilitatea este intentionat aranjata sau condusa in asa fel in cat sa poata favoriza si sǎ ascunda fraudele si falsurile urmarite de anumite persoane. Verificarea actelor justificative pe baza carora se fac inregistrari contabile trebuie sa formeze obiectul unei proceduri deosebite si ca atare se recomandǎ ca verificarile sa se faca atat din punct de vedere al sinceritatii si legalitatii acestor acte cat si al concordantei lor cu inregistrarile din registrele contabile si balantele de verificare. Atunci cand expertul contabil este insarcinat cu verificarea gestiunii unei societati comerciale este indicat sa studieze si sa ia cunostinta in prealabil de actul constitutiv al societatii, de procesele verbale ale Consiliului de Administratie si Adunarii Generale a Actionarilor, precum si de regulamentul de organizare interioara, care ii pot furniza date utile realizarii misiunii incredintate. Expertiza contabila isi bazeaza concluziile pe acte, documente si evidente care sunt intocmite cu respectarea normelor legale si care contin date reale. Documentele si evidentele neoficiale neprevazute de normele contabile (nomenclatorul documentelor pe economie) care sunt rezultatul initiativei personale a celor care le intocmesc in vederea justificarii unor valori sau fapte asa cum ar fi cazul bonurilor de mana sau a registrelor personale se apreciaza ca marturii scrise care faciliteaza examinarea documentelor si evidentelor oficiale reglementate. Concluziile obtinute pe baza documentelor si evidentelor neoficiale se confirma obligatoriu cu documente si evidente legale, fara aceasta confirmare, documentele si evidentele neoficiale nu constituie argumente pentru concluziile expertizei contabile. De aceea prin analiza si corelare intre documente, evidente si alte surse de informare, expertul contabil stabileste in primul rand valabilitatea documentelor justificative, a corectitudinii inregistrarilor contabile si a gradului in care aceasta exprima realitatea si legalitatea operatiunilor patrimoniale in legatura cu care s-au formulat intrebarile, la care expertul trebuie sa raspunda in raportul sau. Pentru a se argumenta raspunsurile la intrebarile dispuse in legatura cu fapte, tranzactii, fenomene economice sau alte operatiuni economico-financiare, neinregistrate sau inregistrate eronat in documente si in evidentele contabile se pot folosi tehnicile specifice expertizei contabile dintre asa cum sunt: a) Reconstituirea cantitativa a unor evidente global valorice pe baza inventarelor si a actelor de gestiune, in cazul unitatilor de vanzare cu amanuntul; b) Comparatia de control prin stabilirea soldurilor maxime posibile la inventarul final. Soldul maxim posibil = stocul la inventarul initial + intrari de marfuri pe baza de documente - iesiri de marfuri pe baza de documente. Tehnica comparatiei de control se utilizeaza pentru stabilirea realitatii operatiunilor, a datelor de inventariere si a preturilor practicate in cazul unitatilor de vanzare a marfurilor cu plata direct la vanzator. Aceastǎ tehnicǎ se dovedeste utila pentru argumentarea fraudelor din gestiune deoarece face posibila stabilirea cat mai aproape de realitate a cuantumului pagubei. c) Corelarea intrarilor de materiale, produse sau marfuri in functie de consum, eliberari sau vanzari. Aceasta modalitate de control se utilizeaza la gestiuni global valorice, unde desfacerea se face pe baza bonurilor de vanzari si are menirea sa constate: Expertiza depaseste actiunea de control prin aceea ca include si opinia expertului in legatura cu operatiile asupra carora se efectueaza expertiza. Expertiza este deci o lucrare personala si critica care pe langa rezultatul examinarii faptelor din punct de vedere al exactitatii formale si de fond cuprinde si parerea expertului asupra cauzelor si efectelor in legatura cu obiectul supus cercetarii.
|