Problematica imobilizarilor necorporale (cu exceptia fondului comercial) prevazut de ias 38

PROBLEMATICA IMOBILIZARILOR NECORPORALE (CU EXCEPTIA FONDULUI COMERCIAL) PREVAZUT DE IAS 38

In cadrul investitiilor unei intreprinderi o categorie importanta o reprezinta activele nemateriale. Standardul international de contabilitate care se ocupa de imobilizari necorporale este IAS 38 "Active necorporale" si trateaza urmatoarele aspecte importante de contabilitate a activelor necorporale: definirea unui activ necorporal; recunoasterea unor active necorporale; determinarea valorii contabile a unui activ necorporal; determinarea si tratamentul pierderilor din depreciere; cerintele de prezentare in situatiile financiare. Acest standard se aplica tutur activelor necorporale care nu sunt tratate expres in cadrul altui standard (de exemplu fondul comercial tratat in IFRS 3 "Combinari de intreprindere").

In IAS 38 activele necorporale sunt definite ca active identificabile nemonetare, fara suport material (fara substanta fizica) si detinute pentru a fi utilizate in procesul de productie, in furnizarea unor bunuri si servicii, pentru a fi inchiriate tertilor sau pentru scopuri administrative. Pentru a explica definitia trebuie sa adaugam faptul ca activul de aceasta natura trebuie sa poata fi divizat sau separat de entitate si vandut, transferat, inchiriat, sau schimbat, fie individual, fie impreuna cu un contract, activ sau datorie corespondenta, sa fie controlat de entitate si sa poata distinge evident un fond comercial al intreprinderii. In cazul unei combinari de intreprinderi, cheltuielile cu un element necorporal, care nu insitesc criteriile de definire si recunoastere pentru un activ necorporal trebuie sa faca parte din valoarea atribuita fondului comercial.

Recunoasterea unui activ necorporal are in vedere in primul rand respectarea definitiei unui activ, in general. Un activ este o resursa controlata de catre po firma ca rezultat al unor evenimente trecute si de la care se asteapta sa genereze beneficii economice pentru intreprindere in perioadele viitoare. Concret, conditiile definitiei unui activ necorporal sunt: indentificabilitatea, controlul asupra activului respectiv si generarea beneficiilor economice viitoare.

Indentificabilitatea se refera la faptul ca elementul avut in vedere poate fi separat in alte active, in sensul ca el poate fi inchiriat, vandut, schimbat, sau poate genera beneficii economice pentru intreprindere in mod independent. In general, se considera ca un element necorporat este identificabil daca se distinge cu claritate de fondul comercial (de exemplu: licentele, marcile, drepturile de autor, concesiunile, brevetele, etc.). controlul asupra unei imobilizari necorporale este detinut atata timp cat firma poate obtine beneficii economice ce decurg din aceasta resursa, si in plus aceasta poate restrictiona accesul altora la beneficiile respective.

De regula, drepturile legale dau nastere controlului, dar nu neaparat, in sensul ca activele primite in leasing financiar sunt recunoscute in bilantul utilizatorului. Avem in vedere faptul ca face obiectul leasingului financiar atat activele corporale cat si necorporale, dupa cum se precizeaza in IAS 38.

Uneori, controlul avantajelor economice viitoare nu poate fi dovedit. Este cazul cheltuielilor efectuate cu perfectionarea angajatilor. Desi aceste cheltuieli pot fi evaluate fiabil, nu acelasi lucru il putem spunea despre controlul si evaluarea avantajelor economice viitoare pe care rezultatele perfectionarii le-ar aduce companiei.

Ultima conditie, adica generarea beneficiilor economice viitoare este conditia ce trebuie indeplinita de toate activele unei intreprinderi si nu numai de imobilizarile necorporale. Un activ poate genera beneficii economice viitoare, chiar daca nu are o materializare fizica. Aceste beneficii se pot concretiza in: venituri obtinute din vanzarea bunurilor, prestarea serviciilor sau executarea lucrarilor la care contribuie activele respective, reducerea unor costuri sau obtinerea altor beneficii rezultate din folosirea activului de catre societate.

In situatia in care un element de natura activelor necorporale nu corespunde definitiei acestora, prin neindeplinirea conditiilor prezentate, atunci acesta nu poate fi recunoscut ca activ si va fi evidentiat in categoria cheltuielilor (de exemplu: marcile, titlurile de publicatii, listele de clienti generate intern, deoarece nu pot fi evaluate in mod fiabil; cheltuielile de pregatire profesionala, deoarece nu se cunosc beneficiile economice viitoare; cheltuielile de schimbare a locatiei si de reorganizare, din aceleasi motive etc.). Alte exemple vizeaza: cheltuielile de constituire si cheltuielile de cercetare, tot din motivul ca nu se pot evalua fiabil beneficiile economice viitoare.

Daca ultimele au fost intr-adevar eliminate din categoria activelor necorporale, cheltuielile de constituire figureaza inca la imobilizari necorporale (ne referim aici la sistemul contabil romanesc), desi ele nu indeplinesc definitia unui activ de aceasta natura. Unele active nu pot fi separate cu usurinta, deoarece acestea pot fi formate dintr-o parte materiala si una nemateriala, caz in care rationamentul profesional este cel care trebuie sa decida care componenta este mai importanta pentru a trata activul ca fiind corporal sau necorporal.

De exemplu: unde va fi inclus un CD care contine un program informatic de evidenta a cheltuielilor de productie? Dar in situatia in care o firma achizitioneaza un calculator care are deja configurat sistemul de operare, unde va fi clasificata componenta soft? In aceste cazuri, trebuie sa vedem care parte din cele doua (tangibila sau intangibila) este mai semnificativa. In primul caz, programul informatic memorat pe CD va figura in categoria altor imobilizari necorporale, iar in cel de-al doilea caz, calculatorul fiind componenta mai importanta, activul poate fi clasificat ca imobilizare corporala.