Responsabilitatile operationale ale gestiunii financiare

Responsabilitatile operationale ale gestiunii financiare

Gestiunea financiara are responsabilitati operationale distribuite pe cele trei faze ale unui ciclu fundamental.

Acest ciclu cuprinde cuprinde in primul rand o faza de analiza financiara care are in principal ca obiect aprecierea situatiei si a activitatii financiare pentru a pregati adoptarea de masuri concrete care sa permita inlaturarea deficientelor si valorificarea avantajelor.

Astfel prima faza a ciclului fundamental poate fi privita ca actiune interna a responsabilitatilor intreprinderii, dar si ca actiune externa din partea actualilor si potentialilor parteneri sau concurenti ai intreprinderii.

Ca actiune interna, analiza are ca obiect identificarea potentialului de degajare a fluxurilor monetare reale, iar ca actiune externa se urmareste echilibru financiar realizat.

In al doilea rand acest ciclu cuprinde o faza de formulare si de aplicare a deciziilor financiare.

Decizia financiara poate fi definitiva ca fiind procesul rational de alegere a unei linii de actiune pe faza analizei mai multor solutii, pentru atingerea in cea mai buna masura a obiectivului de maximizare a valorii intreprinderii.

La nivelul intreprinderii se pot identifica trei mari categorii de decizii: decizia de investitii, deciziile de finantare si deciziile de repartizare a profitului.

Deciziile de investitii au influenta directa asupra structurii activelor intreprinderii, respectiv asupra gradului lor de lichiditatea activelor intreprinderii.

Deciziile de finantare fac alegea intre sursele interne rezultate din autofinantare si din dezinvestitii de active fixe pe de o parte, si sursele externe respectiv atragerea de capitaluri din afara intreprinderii.

Deciziile de finantare au influenta directa asupra structurii pasivelor modificand gradul de exigibilitate al acestora si costul mediu al capitalului.

Deciziile de finantare fac alegerea intre sursele interne rezultate din autofinantare si din dezinvestitii de active fixe pe de o parte, si sursele externe respectiv atragerea de capitaluri din afara intreprinderii.

Criteriul urmarit in structura financiara a pasivelor bilantiere este realizarea in prezent si in perspectiva, a celui mai redus cost al procurarii capitalurilor in conditiile unui grad rezonabil si controlabil de indatorare a intreprinderii.

Deciziile de repartizare a profitului net  au implicatii directe asupra investitiilor si autofinantarii. Suma din profitul net care urmeaza sa se repartizeze actionarilor sub forma de dividende influenteaza direct marimea profitului repartizat pentru investitii.

Reinvestirea din profitul net conduce la cresterea autonomiei financiare, la imbunatatirea structurii financiare a capitalurilor intreprinderii.

Toate acestea determina un potential financiar superior de sustinere a propriei dezvoltarii constituind si factori de crestere a valorii intreprinderii.

Pe de alta parte, distribuirea de dividende conduce la cresterea increderii fata de intreprindere si in cele din urma la cresterea valorii de piata a acesteia.

Aceste trei categorii de decizii fac obiectul gestiunii financiare pe termen lung.

Gestiunea financiara pe termen scurt are ca obiect asigurarea echilibrului financiar intre nevoile de capitaluri circulante si de trezorerie, pe de alta parte si sursele de capitaluri circulante (proprii, atrase, imprumutate) pe de alta parte.

Gestiunea financiara pe termen scurt urmareste optimizarea gestiunii stocurilor a creantelor, a soldurilor de trezorerie, in vederea cresterii rentabilitatii si lichiditatilor, in conditii de diminuare a riscurilor.

A treia faza a ciclului consta in urmarirea si controlul proiectelor a caror aplicare a fost hotarata.

Aceasta faza cuprinde metodologii de identificare a abaterilor realizarilor fata de proiectele initiale si de corectare a acestor abateri. Masurile corective constau fie in ajustarea prevederilor bugetare sau revizuirea proiectelor initiale, cand acestea sunt considerate nerealiste, fie in impulsionarea activitatii sau rectificarea traiectoriei reale a proiectului si apropierea lor de previziuni.