Contabilitatea de gestiune

Contabilitatea de gestiune

Contabilitatea de gestiune reprezinta o abordare contabila a activitatii unei entitati care permite separarea si structurarea in subdiviziuni a patrimoniului si a rezultatelor financiare. In acest fel, se pot cunoaste modalitati de generare a profitului sau pierderii in entitate, precum si caile de a influenta activitatea acesteia in scopul cresterii profitabilitatii.

Contabilitatea de gestiune va asigura:

Colectarea si repartizarea cheltuielilor pe destinatii, respectiv pe activitati, sectii, faze de fabricatie, centre de cost, centre de profit.

Calculul costului de achizitie, de productie, de prelucrare a bunurilor obtinute, a lucrarilor prestate, serviciilor executate din unitatile de productie, comerciale, prestatoare  de servicii, financiare, etc.

Din punct de vedere fiscal, contabilitatea de gestiune are rolul de a identifica si a aproba documentar cheltuielile aferente veniturilor – acele cheltuieli ce au participat la obtinerea veniturilor si care au capatat astfel calitatea de cheltuieli deductibile la calculul impozitului pe profit.

Contabilitatea de gestiune este singurul instrument de evidenta economica ce indeplineste urmatoarele roluri:

ajuta sa raspundem la intrebarea “la ce a servit o anumita cheltuiala efectuata

stabileste daca respectiva cheltuiala este sau nu deductibila.

Organizarea si conducerea contabilitatii de gestiune, in trecut optionale, au devenit obligatorii prin Legea contabilitatii 82 1991 republicata.

Avantajul acestui instrument comparativ cu ceea ce inseamna contabilitate financiara este ca entitatile au deplina libertate in a-si organiza contabilitatea de gestiune asa cum considera mai potrivit.

Pentru a initia organizarea contabilitatii de gestiune, un element important este reprezentat de hotararea conducerii unitatii cu privire la organigrama entitatii respectiv infiintarea in cadrul acesteia a centrelor de profit, de cost si a activitatilor considerate relevante pentru aceasta unitate.

Implicarea managementului sau in firmele mai mici chiar a proprietarilor e esentiala in formularea obiectivelor contabilitatii de gestiune. Argumentul cel mai convingator e ca prin acest instrument, contabilitatea poate fi facuta sa serveasca si scopurilor interne de management in timp ce contabilitatea financiara serveste preponderent tertilor (statului, fiscului, finantatorilor, parteneri de afaceri

Prima etapa in implementarea contabilitatii de gestiune este configurarea entitatii din punct de vedere functional in

• Zone de afaceri – in entitatile foarte mari zonele de afaceri pot fi zone geografice, lanturi verticale de proiectare productie promovare-distributie pentru un anumit tip de produse sau orice alt tip de separare a unei ramuri de activitate considerata relevanta de catre manageri.
• Centre de profit – subdiviziuni ale structurii entitatii care produc atat venituri cat si cheltuieli.
• Centre de cost – subdiviziuni ale structurii entitatii care nu realizeaza venituri ce le-ar putea fi atribuite in mod direct, ci contribuie prin activitatile derulate la obtinerea veniturilor din centrele de profit.
• Activitatile – reprezinta acele subdiviziuni ale unui centru de cost care adancesc analiza asupra cheltuielilor pentru identificarea fenomenelor economice ce atrag dupa ele efectuarea unor anumite categorii de cheltuieli si gasirea modalitatilor de crestere a eficientei economice in cadrul unei entitati.

Organizarea evidentei veniturilor este in general partea cea mai simpla a organizarii contabilitatii de gestiune ca urmare a faptului ca locurile de generare veniturilor in orice entitate sunt mult mai putine decat cele ce genereaza cheltuieli.

Principalele categorii de costuri sunt

costuri de achizitie,

costuri de productie,

costuri de prelucrare,

cheltuielile perioadei.

Principiile calculatiei costurilor

1. principiul separarii cheltuielilor atribuibile obiectelor de calculatie de cele ocazionate de celelalte activitati desfasurate de entitate.

2. principiul delimitarii cheltuielilor in timp impune ca includerea cheltuielilor in costuri sa se faca in perioada de gestiune in care s-au efectuat si in care s-au contabilizat acele cheltuieli.

3. principiul delimitarii cheltuielilor in spatiu: delimitarea cheltuielilor in structura organigramei pe locuri de cheltuieli (sectii, sectoare, ateliere, cantre de cost, etc) chiar daca acestea sunt organizate fizic in spatii distincte sau nu.

4. principiul delimitarii cheltuielilor productive de cele cu caracter neproductiv, presupune delimitarea cheltuielilor efectuate pentru activitatea creatoare de valoarea de cele efectuate pentru sustinerea administrativa a entitatii (cheltuieli inevitabile).

5. principiul delimitarii cheltuielilor efectuate pentru productia finita de cele aferente productiei in curs de executie.

In vederea calculatiei costurilor, cheltuielile se grupeaza in:

directe, se identifica direct pe produs, comanda, serviciu prestat (cheltuieli variabile), volumul lor variind in functie de volumul productiei/prestatiilor efectuate

indirecte, legate de produs dar identificabile asupra acestuia numai prin intermediul unui criteriu de realizare, pot fi fixe sau variabile

costuri ale perioadei – cheltuieli ce nu au legatura cu productia si nu se pot identifica asupra productiei activitatii productive (pierderi materiale si manopera in procesul de productie, cheltuieli de depozitare, etc).

Organizarea alocarii cheltuielilor asupra veniturilor e etapa care da finalitate lucrarilor de contabilitate de gestiune. Cea mai importanta actiune in aceasta etapa este stabilirea pentru fiecare cheltuiala in parte a purtatorului de cheltuieli si a algoritmului de repartizare.

Purtatorul de cheltuieli este acel element al activitatii unui anumit centru de cost care determina marimea sau cresterea unui anumit tip de cheltuieli indirecte de repartizat.

Algoritmul de repartizare a cheltuielilor reprezinta formula de calcul matematic dupa care se asigura repartizarea cheltuielilor asupra unitatii de produs, serviciului obtinut in entitate. Cel mai important element al aplicarii algoritmului este ca acesta sa asigure prin constructia lui repartizarea intregului volum fara rest.