Bilantul este o notiune de baza, deosebit de importanta, cu care se opereaza frecvent in teoria si practica contabilitatii.

Cerinta intocmirii bilantului este aratata de matematicianul Luca Paciolo, odata cu cristalizarea ca sistem a contabilitatii, bazata pe inregistrarea in partida dubla. Caracterul documentar si informativ economic al bilantului a fost relevat de Jaques Savary in 1673 "ca un instrument de control al inregistrarilor contabile si de cunoastere a situatiei economico-financiare a intreprinderii"

Dar, desi bilantul este cunoscut si utilizat de veacuri in practica contabila, el devine obiectul unor cercetari deosebite abia la sfarsitul secolului trecut. Astfel, belgianul Simon Stevin " se remarca prin aceea ca este primul autor acare a pus in mod stiintific problema necesitatii bilantului anual" . Cercetarile in legatura cu rolul si functiile bilantului s-au accentuat apoi foarte mult, rezultand astfel din aceste cercetari numeroase teorii ale bilantului.

Profesorul Spiridon Iacobescu si Al. Sorescu ocupandu-se de aceasta problema reproduc peste 35 de definitii date bilantului si examinand aceste definitii constata ca bilantul este privit intr-un fel de doctrina contabila si in alt fel de cea juridica. Ei considera ca este necesar sa defineasca bilantul in doua versiuni, una generala si alta contabila. In definitia generala ei precizeaza ca "bilantul este o situatie patrimoniala definitiva, care prezinta in forma contabila activul si pasivul patrimoniului unei persoane, impreuna cu rezultatele care au modificat forma initiala a patrimoniului, iar in definitia contabila se arata ca bilantul este contul patrimoniului persoanei, alcatuit din activ si pasiv rezultat de soldurile situatiei finale a tuturor conturilor"

Profesorul C.G. Demetrescu, in lucrarile sale, reproduce peste 20 de definitii date bilantului de diferiti autori. Dupa aprecierea sa, numeroasele definitii date bilantului se explica prin faptul ca unii privesc bilantul din punct de vedere juridic, iar altii il privesc din punct de vedere contabil, iar dintre acestia unii il privesc ca forma ( si anume situatie, cont, tablou, etc.), iar altii il interpreteaza ca functie si ca scop. Precizandu-si propriul punct de vedere, C.G. Demetrescu arata ca "Bilantul este o situatie intocmita sub forma contabila, dupa un anumit plan, cuprinzand activul si pasivul unei intreprinderi , precum si rezultatele obtinute pana la o anumita data"

"Multi dintre autori impartasesc punctul de vedere potrivit caruia bilantul ar fi un produs al contabilitatii, in care se finalizeaza munca contabila, prin centralizarea datelor din evidenta curenta "

Deosebirile de vederi nu se limiteaza numai la definirea bilantului, ci ele se manifesta si in legatura cu continutul acestuia si cu sensul sau cognitiv.

Astfel, unii afirma ca cele doua parti ale bilantului sunt formate din activ si pasiv, altii, din avere si capital, sau din avere si resurse, dand o interpretare de pe pozitii diferite acestor parti.

Prof. D.Rusu, autorul teoriei realitatii bilantului, priveste bilantul ca fiind "un calcul de sinteza care indica starea de fapt a activitatii intreprinderii si care permite sesizarea dintr-o singura privire a situatiei economico-juridice si financiare a intreprinderii, aratand amanuntit caracterul mijloacelor ei de actiune, resursele proprii si straine, inclusiv rezultatul final" . Teoria realitatii bilantului cere deci ca ansamblu de probleme si de fenomene sa fie privit integral , fie ca acestea sunt de natura social-economica, fie ca au caracter juridic.

Bilantul constituie un sistem care reprezinta corelatia dintre mijloacele economice si resursele de formare a acestora, intr-o relatie de echilibru dintre activ si pasiv, asigurata prin rezultatele financiare - profit sau pierdere- obtinute in perioada de referinta.

In cadrul contabilitatii bilantul indeplineste o functie financiar-contabila, asigurand deschiderea si inchiderea conturilor precum si prezentarea la sfarsit de exercitiu a mijloacelor economice existente si resursele de formare, inclusiv rezultatele activitatii desfasurate.

Odata cu trecerea la analiza bilantului, sfera sa de activitate s-a extins, acesta dobandind atributii economico-financiare, cu caracter informational documentar, de control gestionar, de analiza si previziune. Deci, prezentand starea si miscarea elementelor patrimoniale, bilantul se instituie ca fiind cel mai sistematic model de control gestionar, atat in ceea ce priveste situatia patrimoniala cat si sub raportul schimbarilor intervenite in volumul si structura elementelor componente.

Proiect: Secrete pentru o afacere care functioneaza - strategii de vanzare Lucrare: Formele organizatorico-juridice de antreprenoriat

In conditiile economiei de piata sau concurentiale, datele continute in bilant pot oferi o imagine cuprinzatoare si reala asupra situatiei economice si financiare a fiecarui agent economic. Asemenea informatii sunt la fel de utile atat pentru intreprinderea insasi, cat si pentru terti (reprezentati de furnizori, clienti, banci, investitori, concurenti si administratia de stat).

Intocmirea periodica a bilantului "ca fiind starea la un moment dat a situatiei intreprinderii" este statuata in toate tarile din lume.

1. NOtIUNEA sI FUNCtIILE BILANtULUI CONTABIL

Directiva a IV-a a Comunitatilor Economice Europene 78/660/EEC din data de 25 iulie 1978 privind conturile anuale ale anumitor tipuri de societati comerciale, publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 222 din data de 14 august 1978, cu modificariie si completarile ulterioare.

Pentru realizarea functiilor contabilitatii: de informare, decizie si control, este necesar ca in urma lucrarilor curente de contabilitate sa se sintetizeze periodic informatiile generate de conturi si calculele contabile, in documente de sinteza expresiv si relevante, accesibile nu numai specialistilor, ci si celor interesati de gestiunea unitatii patrimoniale in calitate de: investitor, administrator, banca, creditor, fiscalitate si alte organisme economice si sociale. Aceste documente de sinteza constituie obiectul de baza al contabilitatii financiare, deoarece redau o imagine fidela asupra situatiei patrimoniale, rezultatelor si situatiei financiare a intreprinderii.

Potrivit Legii 31/1990 privind societatile comerciale si a Legii Contabilitatii 82/1991, toti agentii economici ( toate persoanele juridice ) sunt obligati sa intocmeasca bilant contabil.

Bilantul este documentul oficial de sinteza al tuturor unitatilor patrimoniale. Bilantul contabil contribuie sa dea o imagine fidela, clara si completa a patrimoniului, a situatiei financiare si asupra rezultatelor obtinute de unitatea patrimoniala, care presupune:

respectarea cu buna credinta a regulilor privind evaluarea patrimoniului;

respectarea principiilor: prudentei, permanentei metodelor, continuitatea activitatii bilantului de deschidere cu cel de inchidere, a noncompensarii;

posturile inscrise in bilant trebuie sa corespunda cu datele inregistrate in  contabilitate, puse de acord cu inventarul.

Procedeu principal al metodei contabilitatii si baza informationala fundamentala, bilantul propriu-zis este un tablou care cuprinde in forma sintetica si in expresie valorica mijloacele economice patrimoniale, sursele de constituire  a acestora, precum si rezultatul unui agent economic la un moment dat.

Bilantul este documentul contabil de sinteza, prin care se prezinta activul si pasivul unitatii patrimoniale la inchiderea exercitiului, precum si in celelalte situatii prevazute de Legea Contabilitatii.

Importanta bilantului contabil deriva din functiile pe care acesta le indeplineste:

functia de generalizare a datelor contabilitatii;

functia de cunoastere a mersului activitatii economico-financiare;

functia previzionala.

1) Functia de generalizare a datelor in ciclul contabil de prelucrare a informatiilor izvoraste din necesitatea de a grupa datele dispersate ale contabilitatii curente, dupa criterii bine stabilite, intr-un numar restrans de indicatori, care sa poata oferi o imagine de ansamblu asupra situatiei economico-financiare a unitatii patrimoniale.

2) Functia de analiza a mersului activitatii economico-financiare se manifesta prin aceea ca, pe baza bilantului contabil se analizeaza periodic, gradul realizarii indicatorilor proiectati si a rezultatelor, se identifica rezerve si se stabilesc masuri de perfectionare a activitatii economice si financiare.

Adunarile Generale ale Actionarilor, Consiliile de Administratie, managerii unitatilor patrimoniale analizeaza periodic situatia economico-financiara, pe baza bilantului contabil, a anexelor sale si a raportului de gestiune, componente de baza ale darii de seama contabile.

Functia previzionala consta in posibilitatea oferita de bilant de a orienta activitatea viitoare. in acest scop, intocmirea bugetului de venituri si cheltuieli pentru perioadele urmatoare se fundamenteaza pe situatia patrimoniala si a rezultatelor din perioada considerata baza de raportare.